Iarna asta a fost grea si geroasa…atat de geroasa incat multi dintre noi am tremurat numai in drumul spre serviciu sau locurile unde era absolut necesar sa mergem.
Intr-o seara, iesisem de la munca si ma indreptam spre metro, vorbind la telefon cu prietenul meu, povestind despre cele intamplate in acea zi. Nu mai aveam mult sa ajung la metro, cand vad intr-o cutie o catelusa. Statea cuminte cu ochii mari, speriata, nu stia ce se intampla. Tremura toata si decat statea si privea.
M-am oprit, continuand sa vorbesc la telefon si am mangaiat-o. Atat de trista era, ca in momentul 2 am inchis telefonul, am ridicat-o din cutie si am bagat-o in geaca. In capul meu, gandeam ca poate o dau la un adapost, poate reusesc sa fac ceva pentru ea pana la urma. Cert este ca nu am putut sa plec de acolo pana nu am luat-o. Era foarte frig, era seara si numai gandul ca va trebui sa indure gerul de peste noapte m-a determinat sa-mi asum responsabilitatea asta, cu toate ca stau cu chirie si mai am si alti colegi de apartament.
Am luat-o acasa, am spalat-o si i-am dat sa manance… :) Dupa 5 minute, cat i-a luat sa se acomodeze cu casa, a inceput sa se joace, sa maraie, sa latre…ceva ce nu am vazut nici la cainele meu pe care il am de atata timp. Ne-a furat pe toti din casa in cel mai scurt timp posibil…Nu-si gasise ea stapani, ne gasisem noi Stapana!!! Eram de-a dreptul fermecati de ce personalitate are. Ne gandeam sa o pastram, insa datorita faptului ca toti 3 munceam de dimineata pana seara, nu ar fi avut cine sa aibe grija de ea, mai ales ca stam in apartament si nu la casa.
Am numit-o Sasha! Am avut grija de ea 3 nopti si 4 zile, timp in care ne tot gandeam ce sa facem, cum sa facem. Am sunat toti prietenii, am intrebat stanga, dreapta…Vroiam sa o dau cuiva care stiam sigur ca o sa aibe grija ei..Deja ma atasasem foarte mult de ea, iar in timpul asta atat de scurt cat am avut-o, mi s-a infipt direct in suflet. Nu pot descrie ochii ei cand ma vedea intrand pe usa, cum ma cauta prin casa si cum ma iubea neconditionat.
Intr-un final, am dat-o unui coleg de serviciu, care locuieste la acasa si care de mult isi dorea un caine, dar niciodata nu avusese timp sa se intereseze sa gaseasca unul.
Am plans mult cand am dat-o si inca mai plang de dorul ei, dar traiesc impacata stiind ca ii este bine. Am salvat-o de la o viata pe strada sau poate chiar de la o moarte sigura. Stand si gandind in urma, am o mare satisfactie si cred ca asta a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care l-am facut. Un simplu caine de strada, a reusit sa faca multi oameni fericiti, pentru ca nu numai eu am fost fericita atata timp cat am avut-o, ba mai mult acum ii face fericiti si pe noii ei stapani care tot timpul imi spun ce a mai facut Sasha, cum se joaca Sasha si cat de vioaie e Sasha.
Ganditi-va bine, puteti chiar voi sa intalniti o Sasha pe strada. Atunci aveti ocazia printr-un singur gest sa faceti mai multe suflete fericite.
Atasat puteti vedea pozele cu Sasha :)
De ce n-ai dus-o la tine la tara? O mai vedeai din cand in cand, zic.
Seamana teribil de mult cu Silvie, o catelusa pe care am gasit-o abandonata in padure, iar acum face o familie cu 2 copii fericita. Felicitari!
Felicitarii!!foarte frumoasa poveste si emotionanta!
Splendid! Chiar ai facut o fapta grozava si ai bucurat mai multe suflete, plus ca ai salvat o viata. Iar noii stapani ai Sashei (colegul de serviciu si familia lui) iti pot da de veste mereu despre ea. La tara daca ai fi dus-o erau riscuri. Am aflat atatea grozavii despre cainii de la tara…La tara cainii sunt tinuti legati – sa nu manance gaini sau oua, sa nu strice zarzavaturile, s.a.m.d. Unii scapa din lant, fug de dor de libertate, ajung unde nu trebuie, in curti straine si sunt prinsi de “oameni de bine” si ucisi cu furca sau toporul. Cainii de la tara se simt tare singuri, izolati de restul lumii, ei nu au ‘familie”, au doar “stapani” cu putere de viata si moarte asupra lor, stapani care de multe ori ii lasa in ger, sau in arsita fara adapost, fara apa, cu mancare putina si proasta (resturile de la masa, daca raman). Nici de joaca nu au parte, daca sunt mai tot timpul legati, iar de mangaieri sau vorba buna, nu mai zic. Tu ai realizat cel mai fericit final – inceputul unei vieti intr-adevar frumoase pentru Sasha si familia ei.
un gest de apreciat ! bravo ! sa ti traiasca, sa se faca mare si sa te iubesca mult mult mult ! :)
Felicitari! Esti o persoana deosebita si admir foarte mult gestul tau pe care la-i facut sa salvezi o viata!!
Am citit de 2 ori povestea ta…m-a emotionat enorm…si m-a facut sa scriu si eu povestea lui Micu…tot un catelus abandonat si plin de rani…pe care l-am adoptat de aproape un an. Ma bucur ca nu sunt singura “obsedata” de animalute, asa cum imi zice mama uneori…pentru ca in afara de Micu i-am mai dus acasa vreo 5 caini si 2 pisici. Pur si simplu nu ii pot lasa in mijlocul drumului si sa ma fac ca nu ii vad…daca noi care ii iubim nu facem ceva pentru ei, atunci cine…
Felicitari,sa te iubeasca Dumnezeu si sa-ti dea noroc si sanatate.Asa sunt si eu.Intra pe neogen-Femeia de foc_sa vezi cate pisici am in ingrijire…si toate salvate de pe strazi …Pupici multi…