27 Mai 2014

Ajutooooorrrr! Avem nevoie de oameni!

Nu imi sta in caracter sa cer. Am bine, n-am iarasi bine! M-am obisnuit asa si nu stiu daca este tocmai varianta cea mai buna.
Astazi in schimb ma vad nevoita sa va cer din tot sufletul ajutorul. Nu am de gand sa cer mult de la voi decat o vorba, o intrebare.Din nefericire pentru mine n-am deposit etapa 5 ani, cand vedeam pe strada un pui de catelusi sau pisicuta in ploaie si pe care doream sa-l salvez din tot sufletul si nu puteam, deoarece mama considera ca nu-i necesar, pentru ca este animal si se descurca. Acum pot lua singura decizii si pot influenta, de ce nu vieti.
In urma cu vreo doua luni s-a aciuat pe la mine pe la munca o catelusa extrem de simpatica, hazlie, saltareata, cu blanita sarmoasa si cu mustati amuzante. Aparent a dus-o bine si s-a integrat printer oameni. A devenit mai domestica, a invatat in scurta ei viata mici detalii ca sa poata supravietui totusi pe un camp in arsita ce va urma. Nu a invatat, insa cum sa se fereasca de masini si nu de cele aflate in miscare ci de cele parcate. S-a adapostit la umbra unei roti, martea trecuta, iar soferul nu a vazut-o, asa ca intr-un moment absolut stupid a fost calcata pe cap. Pe boticul mustacios mai exact, disclocandu-i si in acelasi timp fracturandu-i mandibula.
Colegul “cel rau” a adus un medic veterinar ca sa constate gravitatea faptei si poate s-o si doftoriceasca, numai ca ea fugise deja dezorientata si speriata pe camp. A doua zi n-am mai gasit-o. Am crezut ca murise. A treia zi a aparut iar, cu ochii urdurosi, murdara, trista si cu dureri groaznice, cu gurita cascata si limba vanata. Poate respira, si inghitii cateva picaturi de apa cu limba care-i amortise de atata durere. Am reusit sa chem un medic veterinar care a constatat ca in rest este perfect sanatoasa si ca risca sa moara de deshidratare. Atunci eu, in sufletul meu stupid mi s-a parut barbar sa o las sa moara de sete. Asa ca am mobilizat companaia, am strans cativa lei, insuficienti insa pentru operatie si impreuna cu colegul care din imprudenta a lovit-o am vrut sa plecam cu ea la doctor. Numai ca ia-o de unede nu-I! Fugise din nou pe camp, iar la firma de langa noi doar ce venisera hingherii in urma cu o ora si luasera toti cainii. Ne-am gandit ca poate era si ea printre ei, asa ca am dat fuga pana la primarie sa cerem o informatie. Am aflat ca adapostul este in localitatea Cornetu si ca exista un program de vizitare pana la ora 16 si clar nu aveam timpul necesar sa ajungem sa o identificam si daca am fi facut-o ar fi trebuit s-o iau eu personal ca stapan si nu ca nu as vrea, insa nu locuiesc in curtea mea si nu pot eu sa decid pe munca omului care si asa a aceptat un caine de talie marisoara in curte.
Cu gandul ca am dat gres si n-am reusit sa salvez bietul animal aflat in primele patru luni de viata m-am dus acasa dezamagita, amarata si neputincioasa. Seara in schimb am primit un telefon de la portar care tocmai ma anuntase ca a reaparut pe camp. Asa ca mi-am recapatat speransa si vineri dimineata am reusit s-o bag in masina si directia radografie!
Acum este internata. A fost operata si sper sa aiba macar un pic de noroc si sa-i fie bine de acum in colo. Nu stiu cum mama naibii o sa platesc toata factura ca prea multi bani nu am, dar nu aceasta-i problema cea mai mare. Problema este ca va trebui s-o aduc iar pe camp si sa o las libera in conditiile in care macar doua saptamani ar trebui supravegheata.
Daca cumva stiti, cunoasteti sau aveti macar o secunda o idee ce as putea sa fac cu ea si unde s-o gazduiesc pana un om bun cu suflet bun isi face mila si de biata catea si o adopta ? Va rog din sufletul meu , pe care cei mai multi nu-l cunoasteti si stiu ca sunteti zilnic bombardati cu poze cu cani brutalizati si poate v-ati saturat de d’astia ca noi care cerem indurare, respect si o viata mai buna pentru animale, insa va rog inca o data… nu vreau bani (desi habar n-am cum o sa platesc) vreau doar un stapan fie el si temporar pentru acest animalut care trece prin niste dureri cumplite si care merita sa fie fericita si care va face la randul ei un om fericit.

 


Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.