19 Mar 2010

Am adoptat o catelusa in cele mai triste zile ale mele

S-a uitat in ochii mei si a inceput sa dea din coada, a inceput sa ma linga si sa scoata niste sunete ca si cum ar fi vrut sa vorbeasc

S-a uitat in ochii mei si a inceput sa dea din coada, a inceput sa ma linga si sa scoata niste sunete ca si cum ar fi vrut sa vorbeasc

Am adoptat o catelusa in cele mai triste zile ale mele. Eram intr-o tara staina, singura, toate mergeau aiurea, eram suparata pe mine ca plecasem de acasa asteptandu-ma ca aici sa fie mult mai bine, dar inceputul intr-o tara staina e foarte greu. M-am dus la un centru de adoptii fara sa stiu ce urma sa fac, sa adopt sau nu, acolo am dat peste ea. In momentul in care am vazut-o am zambit, mi-au zis ca nu este de adoptat pentru ca nu a trecut toate testele si nu ii plac oamenii. Pe mine m-a placut, s-a uitat in ochii mei si a inceput sa dea din coada, a inceput sa ma linga si sa scoata niste sunete ca si cum ar fi vrut sa vorbeasca. Am luat-o acasa dupa ce am dat o multime de semnaturi ca nu ii dau in judecata, ca nu o arunc in strada etc. Avea 7 luni.

Din momentul in care am adus-o acasa totul a mers ca pe roate, mi-am gasit un servici mult mai bun, m-am inscris la scoala. Nu eram decat noi, peste tot mergeam impreuna, la magazine ma astepta afara bucuroasa ca ii aduceam ceva bun. Simtea de fiecare data cand imi era rau. Faceam plimbari lungi. Intr-una din plimbarile astea lungi am gasit un catel vai de capul lui, bolnav, flamand, era atat de slab incat ii numaram oasele, mi-a fost mila de el si l-am pastrat. Acum aveam doi prieteni, s-au inteles de minune, mancau impreuna si dormeau impreuna, era mai usor pentru mine sa plec la servici stiind ca am doi catei in casa. Cel gasit pe strada era Pitbull, cea adoptata era un metis de Lup si Chow-Chow. Imi trecuse dorul de casa si in anii ce au urmat mi-am adus si o parte din familie, numai ca intr-o zi i sa facut rau, a lesinat, am dus-o la medic dar… a fost prea tarziu. In 13 ani de zile nu mi-a facut nici o boala, ma duceam cu ea doar la vaccinuri, numai ca la aproape 14 ani inima ei nu a mai functionat bine, mi-a murit in brate, s-a cuibarit asa cum avea obiceiul ori de cate ori ma uitam la TV si …durerea a fost mare, singura mea prietena printre straini se ducea.

La inceput Pitbull-ul nu a stiut prea bine ce se intampla, fiind pe jumatate orb (asa l-am gasit). In plimbari se ghidea dupa ea, dupa ce ea a murit mi-a fost greu sa il scot afara. O cauta si de cate ori ii pomeneam numele din greseala tresarea si se uita in toate partile… Zilele acestea a facut un an, acum am un Pitbull si un pui de Rotweiller care il ajuta. Nu mai vede bine scarile sa urce, nici mancarea, dar catelusa rotweiler il ghideaza, daca este afara si latra (am o mica curte) este prima care se duce la el. Sunt cuminti si ii iubesc, desi unora le este frica de ei. Totul depinde de cum sunt crescuti, nu exista caini rai, cidoar oameni care ii invata rau. Imi este mila de toate animalele, cele din Romania sunt pe strada, oamenii ii alunga si ii inraiesc si mai tare. Cu o vorba buna, un blid de mancare… am trait acolo, stiu cum este, niciodatata nu am fost muscata de caini. Saracutii catei musca de durere, foame si pentru ca nimeni nu ii ajuta.



Publicat de: Paula
10 comentarii

O poveste foarte induiosatoare. Se pare ca lucrurile iau o intorsatura buna atunci cand oamenii fac fappte bune. Felicitari Paula pentru sufletul pe care il ai.

Mii de felicitari, esti o persoana extraordinara! Cand vad ca mai exista si astfel de oameni, ma gandesc ca poate mai exista un pic de speranta si pt toate animalele amarate si neajutorate, nu doar de la noi din tara, ci de pretutindeni!

Mi s-au umplut ochii de lacrimi.
Pe catelul meu tot de pe strada l-am luat. Suntem foarte apropiati, eu sunt mama, el copilul. Recent m-am despartit de prietenul meu iar in seara in care s-a mutat de acasa, catelul meu a stat cu mine toata seara, alinandu-mi durerea. De fiecare data cand imi venea sa plang, catelul incepea sa dea din coada si sa sara, ca si cum s-ar prosti, doar ca sa ma faca sa plang. M-a ajutat sa trec peste acest moment foarte usor, ori de cate ori imi amitesc imi vine sa rad.

Am citit povestea ta cu lacrimi in ochi. Zilele trecute mi-am pierdut o parte din suflet prin moartea unui catelus la care tineam enorm. A fost un soc atat pentru mine cat si pentru familia mea. De la nefericitul eveniment nu fac decat sa ma gandesc la momentele frumoase petrecute cu el si sa ma uit la pozele si filmuletele cu ingerasul meu. Iubesc cainii mai mult ca oamenii poate, nu m-au dezamgit niciodata si mi-au oferit numai clipe de fericire. Spike a fost adoptat si el la randul lui si apreciez oamenii care fericesc un suflet de catel nevinovat luandu-l acasa si oferindu-i pe langa un camin cald multa iubire si atentie.

ma bucur si caini mei sunt toti de pe strada bunica mea ii ia de obicei dar am inceput si eu asa doar ca cu pisicile

Impresionant…pur si simplu impresionant…nu unul ci doi catei adoptati…mare suflet trebuie sa ai…ma bucur nespus ca mai exista oameni cu suflet…suntem putini cei care iubim animalele in comparatie cu cei care le fac rau, insa binele pe care il putem face noi este de mii de ori mai mare…BRAVO!!!

fii puternica.nu vreau sa mi imaginez prin ce ai trecut am si eu un catelus nu vr sa ma gandescla clipa aia 🙁

De apreciat Paula.
Am avut si eu parte de o situatie asemanatoare anul trecut. Nu stiu daca e cazul sa dezvolt aici, dar ca si idee pe scurt.
Dupa ce cu putini ani in urma pierdusem un caine ce m-a ajutat foarte mult in viata si dupa alte cateva esecuri cu alti catei…renuntasem la ideea de a mai incerca sa mai adopt unul.
Anul trecut insa… ma jucam cu, catelul mecanicului meu si din vorba in vorba, imi zice ca tocmai nascuse 5 pui si ca se chinuie cu unul pe care nu vroia sa-l ia nimeni pentru ca era orb cu un ochi.
Intamplarea facuse ca se afla atunci acolo.
A fost ceva imprevizibil…cum l-a adus si mi l-a pus in brate…a inceput sa ma linga…nu pot exprima mai mult in cuvinte, pot spune doar ca cei din jur..inclusiv mama mea care nu mai dorea nici ea un catel ( din pricina ghinioanelor ) ziceau ca in astfel decazuri, pur si simplu animalul te-a ales pe tine 🙂
N-am ezitat nici o clipa 😀 ..din momentul acela l-am luat acasa si dormea cu mine in pat.
Deja ne certam pe el in casa, cine sa-l spele ..cine sa-l ingrijeasca..cine sa-l plimbe cu masina ..
Din pacate nu a fost sa fie 🙁
Probabil ca fiind prea mic, nu i-a priit transportul si schimbarea de clima , ca abia ce am ajuns acasa si la o saptamana a murit 🙁
Acum…nu zic ca am renuntat definitiv, insa cu siguranta imi va lua ceva timp pana sa mai fac o tentativa, mai ales ca ma atasez foarte mult de ei si mai rau imi fac.
Eu pentru si cu ajutorul unui caine , am reusit sa ma ridic prima data , dupa un accident ce ma imobilizase complet la pat.
Deci..recomand tuturor celor ce au retineri, sa incerce adoptarea unui catel.
Nu o sa le para rau ( nu toti sunt ghinionisti ca mine ).

Am fost impresionata pana la lacrimi cand am citit,ma bucur ca si la noi mai sunt oameni cu suflet pt animale.Multa sanatate si numai bine ,si puteti sa fiti siguri ca animalele sunt foarte recunoscatoare…

SUFLETE PIERDUTE 26 aprilie 2012 la 10:37 pm

„SUFLETE PIERDUTE” ESTE O NOUA PAGINA PE FACEBOOK CARE VINE IN AJUTORUL TUTUROR ANIMALELOR CARE ISI CAUTA UN STAPAN,SI TUTUROR STAPANILOR CARE-SI CAUTA ANIMALUTUL.VA ASTEPTAM!

 
Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman
Omul este o fiinta meteosensibila, reactionand diferit la elementele climatice, in functie de fondul genetic trebuie sa-si constientizeze meteorosensibilitatea si sa-si evalueze potentialul de aclimatizare pentru a putea preveni eventualele situatii de risc ce ii pot afecta sanatatea, siguranta, productivitatea…

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile
Producerea tesaturii de bambus s-a inceput nu cu mult timp in urma – primele mostre au aparut acum zece ani. Si, dupa ce aparuse, au primit imediat titlul mandru de tesatura a secolului XXI. Intr-adevar, stofa din bambus are prea…

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia
Arta cu natura si in natura, menita sa transmita un mesaj social profund. Aceasta ar putea fi, in cateva cuvinte, definitia Land Art-ului. Concept artistic originar din Statele Unite ale Americii din anii 50, Land Art-ul a ajuns si la…

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei
Primaria are de gand sa renunte la solutia toaletelor ecologice amplasate pe strazile orasului si sa construiasca toalete civilizate, inclusiv pentru persoane cu dizabilitati. Problema toaletelor ecologice amplasate pe strazile Timisoarei a fost luata in discutie la ultima sedinta de…

40.000 de lei pentru romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice

40.000 de lei pentru romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice
Romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice ar putea primi pana la 40.000 de lei, potrivit programelor Casa Verde Clasic si Casa Verde Plus lansate in dezbatere publica de Ministerul Mediului. Prima componenta a programului lansat in…

Marea Bariera de Corali declarata “aproape moarta�

Marea Bariera de Corali declarata “aproape moarta�
Imagini recente au aratat gradul avansat de deteriorare a recifurilor de corali din cauza schimbarilor climatice. Cresterea temperaturii oceanelor a afectat masiv starea celui mai mare sistem de corali din lume care se intinde pe mai mult de 2200 de…

Clujul va fi primul oras din Romania cu autobuze electrice

Clujul va fi primul oras din Romania cu autobuze electrice
Cluj-Napoca va fi in 2017 primul oras din Romania care va avea autobuze electrice, potrivit presei locale. Un astfel de autobuz electric nu polueaza si dupa ce a fost incarcat doar trei ore poate sa parcurga pana la 250 de…

Spatiul, ultima pubela

Spatiul, ultima pubela
Pe masura ce explorarea spatiului extraterestru a devenit o activitate la ordinea zilei, de la descoperirea razelor cosmice in 1912 cu ajutorul unui balon, pana la turismul spatial, inaugurat in 2001, sau prima lansare a unui nanosatelit romanesc, ecologia intergalactica…

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.