acum 14 ani
Am adoptat un caine
In iarna, prin februarie, am gasit un ghemetoc de blanita abandonata in plina iarna. Era un pui de pekinez. L-am luat, adica am luat-o din zapada si am bagat-o in haina de blana. Pana acasa nu m-am oprit. Am spalat-o, am uscat-o si am luat-o cu mine in pat. A doua zi am mers la medic, am facut toate vaccinurile si tot ce era necesar si de atunci (sint 10 luni) este colega mea de viata. Este o iubitoare neconditionata, o jucausa, este copilul meu. Cam tarziu (am 61 de ani). Ziua mergem la plimbare, ne jucam cu copiii de afara si este iubita de toata lumea. Cel ce a aruncat-o nu se poate numi “om”. Pentru mine este sufletul si viata mea!
Adaugă un comentariu2 comentarii
felicitari celor care aveti intr-adevar suflet si adoptati animalele!tocmai am vazut un site Robi care are o asociatie pt animale,crede-ti-ma sunt cazuri inimaginabile,poate careva dintre noi poate ajuta acele suflete nevinovate…e foarte trist….
daca chiar iubim animalele macar sa le si ajutam,catusi de putin,conteaza!sa punem toti mana de la mana sa le ajutam!sunt cazuri impresionante…socante….