acum 14 ani
Intrebari si raspunsuri » parvoviroza, scapat de parvoviroza
Am salvat un suflet!
Cand m-am apropiat sa-l mangai s-a uitat fix in ochii mei si parca a vrut sa imi spuna ceva
De cand eram mica vroiam sa am un caine, insa parintii mei nu au fost de acord. Dorinta asta m-a urmarit toata copilaria pentru ca, desi aveam 2 frati, eu ma simteam tot singura. Mai tarziu, impreuna cu sotul meu am hotarat sa ne cumparam un caine, dar inainte de a ne indrepta spre un pet shop sa ne alegem animalutul dorit, ceva a facut ca intr-o noapte foarte friguroasa de noiembrie sa zaresc pe o banca un ghem de blana infasurat intr-o paturica, cu ochii mari, tremurand din toate incheieturile de frig. Cand m-am apropiat sa-l mangai s-a uitat fix in ochii mei si parca a vrut sa imi spuna ceva.
I-am spus sotului sa il luam acasa, insa nu a fost de acord, el vroia un caine de rasa cumparat dintr-un pet shop si cu toate vaccinurile la zi. Tin minte ca atunci am adormit foarte tarziu deoarece aveam in fata numai acei ochi mari si speriati care ma patrunsesera. Surpriza, dimineata sotul mi-a adus la usa o catelusa mica de 3 luni, speriata, plina de purici si flamanda. O gasise in acelasi loc, pe banca, parca ceva ii spusese sa ramana acolo caci va ajunge in final la mine.
In fiecare zi mergeam la veterinar si ii facea perfuzii si fel de fel de injectii
Am luat-o, am spalat-o, i-am pus mancare, am dus-o la veterinar, i-am pus un nume – Cooky, si am aflat ca este metis Tekel. Credeam ca totul va fi bine, insa la numai 3 zile a inceput calvarul. Catelusa mea nu mai manca si era fara pic de vlaga in ea. Am dus-o la veterinar si doctora a pus diagnosticul – parvoviroza. Ne-a explicat doamna doctor nu va mananca si va vomita pana la deshidratarea totala si ca numai 2% dintre cazuri traiesc. Fara pic de profesionalism ne-a sfatuit sa o ducem in locul unde am gasit-o ca sa moara acolo, insa eu prinsesem atat drag de ea incat nu am acceptat sub nicio forma verdictul doctorului. Atunci doamna doctor, a zis ca face ce stie sa ne ajute dar totul depinde de noi, trebuia sa ii dam cu seringa zeama de la orezul cu morcov fiert, apa si ceai de menta ca sa se hidrateze. In fiecare zi mergeam la veterinar si ii facea perfuzii si fel de fel de injectii ,insa cand o cantarea vedea ca a mai slabit cu cateva grame si ne spunea ca trebuie sa ii dam mai mult cu seringa, si mai mult si mai des pe fiece zi, astfel ca in a treia saptamana am ajuns sa ii dau cate o seringa la 10 minute. In a treia saptamana nu am mai fost la facultate, iar noaptea faceam cu sotul pe rand cate o ora ii dadea el sa manance, cate o ora eu, si astfel ca dupa 4 saptamani minunea s-a produs, fetita mea nu a mai slabit si doctorul a fost pentru prima data optimist. Dupa ce am fost sigura ca fetita mea se face bine, am fost la doamna doctor sa ii ducem un buchet de flori si sa ii multumim ca ne-a ajutat sa salvam sufletul acela mic care facea parte din mine de cand am zarit-o pentru prima data pe banca, insa doctora mi-a spus “nu doamna, eu va felicit si va multumesc pentru ca nu am mai vazut asa ceva”.
Si asa am salvat un suflet! Imi place mie sa spun ca la intalnirea cu Cel sus cand se va face inventarul, o sa am sigur ceva pe lista lucrurilor bune. Catelusa ne-a schimbat viata in bine, ne-a facut mai umani, ne face sa radem in orice moment, nu esti niciodata singur. Cand esti trist ai pe cineva alaturi care chiar stie sa iti aline tristetea, iar cand vii acasa iti sare in brate si se bucura ca te vede. Eu spun ca mai mult bine ne-a facut ea noua, decat noi ei, si il rog pe Dumnezeu sa o avem mult timp alaturi de noi astfel incat si viitorii mei copii sa creasca alaturi de ea.
Acum mai avem un hop de trecut si anume sterilizarea, dar sunt optimista ca vom scapa cu bine, asa ca tineti-ne pumnii!
Răspunde la întrebare5 raspunsuri
Felicitari! Cu ochii mari deschisi si totodata plini de lacrimi de fericire am citit fircare cuvintel din acest articol… nu pot sa spun decat: NO COMMENT pentru ceea ce ati realizat dumneavoastra si sotul dumneavoastra in legatura cu acest sufletel :)
Ce frumoasa poveste! si ce oameni extraordinari sunteti! Va felicit din toata inima pentru inteligenta, determinarea si capacitatea afectiva remarcabila de care ati dat dovada. Bravo!!!
foarte frumos, si emotionant pentru voi in special…Aceeasi problema am avut-o si eu cu Figo, parvoviroza…acelasi verdict mi-a fost dat de toti medicii din iasi, inafara de o buna prietena (am sunat-o doar sa ma plang cuiva, insa culmea, tocmai ce-si daduse licenta in parvoviroza), care l-a ajutat sa isi continue drumul vietii alaturi de mine, sa ma pupe cand vin acasa, si sa planga cand plec…
Felicitari pentru fapta nemaipomenita! In comparatiile cu “aventurile” prin care a trecut deja, sterilizarea va fi floare la ureche!
si eu pot spune ca am patit ceva asemanator in urma cu 1an si5luni. langa blocul meu era abandonat o frumusete de caine care nu se misca din iarba credeam ca este turbat dar el era mort de foame si speriat. dupa ce a fost luat de diversi vecini care ii dadeau mancare era lasat tot pe strada.il vedeam din casa cum cerea mancare cum mirosea sacosele vecinilor si am hotarat sa il ajut sa ii caut stapanul ne stiind ca a fost batut si gonit.am facut afise le-am lipit in zona dar nimic.ulterior am tinut astfel cainele in casa aprox.2sapt.am gasit insfarsit un iubitor de animale am plans cand l-am dat dar am sperat sa fie bine. mi se rupea imima ca pleaca dar credeam ca ii fac bine.in aceeasi seara cainele a fost adus inapoi .urla.m-am bucurat f. mult si am hotarat sa nu ma mai despart de el.acum sunt trista.brusc la durut labuta si l-am dus la veterinar.la tratat cu antibiotice apoi cu antiinflamatoare dar starea lui sa inrautatit.am hotarat sa ii schimb medicul.i-am facut echo au iesit toate bune.iar acum ii fac infiltratii eraun caine vesel care mergea cu mine peste tot la serviciu, la plaja la gratar si acum nu stiu ce sa ii mai fac. merge si se impiedica in propriile labute.sunt cu adevarat suflete care ne fac viata mai frumoasa .felicitari pentru gest.