acum 13 ani

Asociatia Cutu Cutu: “Adapostul ASPA din Fundulea costa bugetul statului un sfert de milion de euro pe luna”

Asociatia Cutu Cutu: "Adapostul ASPA din Fundulea costa bugetul statului un sfert de milion de euro pe luna"

Asociatia “Cutu, cutu” dezminte stirile conform carora se alatura ASPA-Autoritatea pentru Protectia si Supravegherea Animalelor- in actiunile sale care incalca legile tarii si principiile protectiei animalelor.

Pe scurt, reclamam:
1. inchirierea unui mega-adapost la Fundulea la preturi exorbitante care depasesc bugetul, intr-o perioada de criza
2. inchirierea adapostului Fundulea fara hotarare de consiliu si fara dezbatere publica desi aceasta inseamna cheltuirea banilor publici
3. denigrarea ONG-urilor si a iubitorilor de animale in fata autoritatilor
4. nerespectarea hotararilor de consiliu actuale
5. incalcarea promisiunilor catre ONG-uri si iubitori de animale
6. compromiterea programelor in derulare
7. lipsa de colaborare cu ONG-urile
8. lipsa de colaborare cu protectorii de zona
9. faptul ca nu se prind si nu se tin in adaposturile ASPA cainii agresivi ci doar cei care sunt prinsi la intamplare
10. intreruperea reteritorializarii cainilor sterilizati, vaccinati si blanzi, incalcandu-se HCGMB 243/30. iunie 2009
11. imbolnavirea de boli virale si decesul cainilor din cele 2 adaposturi ASPA dupa aproximativ 3 saptamani de detentie, incalcandu-se legea 9/2008
12. nerespectarea organigramei care prevede infiintarea unui birou pentru adoptii
13. superficialitatea pe linie de politia animalelor, in cazul cruzimilor fata de animale din oras
14. lipsa de activitate a personalului din baza Pallady
15. lipsa asumarii raspunderii pentru cainii sterilizati si folosirea ONG-urilor si a iubitorilor de animale pentru reteritorializare
16. compromiterea imaginii publice a Primarului General
17. lipsa programelor educative si de prevenire a abandonului
18. lipsa de informare privind programele de sterilizare si a importantei sterilizarii si vaccinarii antirabice
19. neprotejarea populatiei de atacurile canine, initindu-se programe speciale cu institutiile si administratiile de blocuri
20. lipsa unei comisii pentru investigarea cainilor agresivi, compusa din etologi si din specialisti in psihologie canina, care sa stabileasca care sunt caini agresivi si care nu sunt
21. lipsa de implicare in recensamantul populatiei canine (ca proiect de hotarare de consiliu, in colaborare cu societatea civila)
22. lipsa de viziune de ansamblu pentru rezolvarea situatiei cainilor fara stapan, criza de management
23. cheltuirea banilor publici dupa bunul plac, in mod nejustificat si ineficient (de ex. se prefera tinerea cainilor a la long in adaposturile ASPA, consumandu-se banii pentru hrana si utilitati, in loc sa fie dati la stapani in curti si apartamente)
24. neimplicarea in proiectul legii sterilizarii blocat la Parlament, proiect extrem de important, care instituie obligativitatea sterilizarii la nivel national

Mentionam ca Asociatia “Cutu, cutu” a luptat pentru infiintarea ASPA, a participat la sedintele comune si a organizat impreuna cu ASPA conferinte cu protectorii de zona.

In cursul anului 2010, Asociatia “Cutu, cutu” a lucrat alaturi de Primaria Generala, de celelalte ONG-uri, si de personalitati publice, la elaborarea statutului ASPA. Ne-am intalnit in cadrul multor sedinte, am corectat unele greseli si am adaugat elemente noi, cu privire la organigrama, personal, care tineau de sterilizare, adoptii, educatie, adapostire. Apoi am militat pentru aprobarea hotararii de infiintare ASPA in cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, lucru care a tinut foarte mult timp, si care a insemnat activitati de lobby, mediatizare si participarea noastra la pichetari in fata Primariei pentru sustinerea acestui for. Am fost in sala de consiliu in 30 iunie 2010, ziua in care, in fine, s-a aprobat HCGMB 117/2010, si am multumit tuturor consilierilor generali, in speranta ca aceasta schimbare la nivelul administratiei pentru caini va da in sfarsit roadele dorite. Concret, ASPA, inlocuia vechea ASCSB-Administratia pentru supravegherea si controlul animalelor din Bucuresti, institutie care avea rezultate foarte modeste in ceea se priveste sterilizarea si adoptia cainilor fara stapan si educarea populatiei. ASPA urma sa aiba o componenta noua, politia veterinara, un fel de “Politia animalelor”, care sa lupte impotriva cruzimilor fata de animalele fara stapan. De asemenea, promitea cate 2 ambulante veterinare de tip Smurd in fiecare sector pentru cainii accidentati, bolnavi, etc, colaborarea ONG-urile, cu iubitorii de animale si cu Facultatea de medicina Veterinara, un birou de adoptii, personal nou cu inalta calificare, includerea pisicilor si a altor animale pe lista de ajutor (nu doar a cainilor), pe scurt, ca la Animal Planet.

Cu totii am asteptat cu sufletul la gura noua directoare sau pe noul director, mai clar, pe cel care urma sa fie “locomotiva” intregului angrenaj. Domnul Primar General Sorin Oprescu ne promisese o persoana integra, cu bun simt fata de oameni si animale, o persoana harnica, cu care se poate colabora si cu care sa rezolvam, in fine, eterna problema a cainilor strazii.

In vara am aflat ca a fost numit in functie o persoana membra a partidului PSD, domnul Antonio Robert Lorentz. Prima impresie a fost buna, auzindu-se ca este “iubitor de animale”. Chiar au avut loc mai multe sedinte la Facultatea de Medicina Veterinara intre noul director si ONG-uri, in urma carora am facut cunostinta, ne-am ascultat fiecare, am venit de fiecare data cu propuneri pentru eficientizarea sterilizarilor, adoptiei si cazarii cainilor fara stapan, am demarat colaborari, inclusiv on-line. Ideile de forta erau: prinderea, sterilizarea cainilor fara stapan, reintoarcerea lor in teritoriu imediat, pastrarea celor agresivi in adaposturile ASPA, adoptia masiva a cainilor care trec prin bazele ASPA (domnul director a venit cu idea unei campanii de adoptie numita “Prieteni de suflet” vizand cainii blanzi si a altei campanii de adoptie numita “Prieteni de nadejde”vizand cainii pentru paza). De asemenea, atat dumnealui cat si dr. vet. Vasile Adrian, reprezentantul Facultatii si mai tarziu al CESPA (ONG ce reglementeaza colaborarea Facultatii cu ASPA), au venit cu ideea unei campanii de presa pentru responsabilizarea iubitorilor si detinatorilor de animale, ca fiind un lucru educativ si foarte foarte important. Pentru ca ASPA nu era inca lansata oficial si nici nu avea bugetul aprobat, Asociatia “Cutu, cutu” si actrita Monica Davidescu au venit cu propunerea sa ajutam ASPA cu campania noastra de responsabilizare vizand sterilizarile, si care se desfasura chiar in acea perioada. Am considerat campania, de comun acord, ca fiind realizata de ASPA, care a inceput sa figureze pe fluturasii nostri (ce mediatizau centrele de sterilizare gratuita). ASPA a pus imaginea din campanie a actritei pe prima pagina a site-ului www.aspa.ro, invitand toti iubitorii de animale cu animalele la sterilizare.

Cand s-a lansat oficial ASPA, pe 10 septembrie 2010, deja avusesera loc 4 sau 5 sedinte cu ONG-urile (cam in fiecare saptamana cate una), se stabilise programul de lucru si l-am felicitat pe domnul Primar Oprescu, de fata cu presa, pentru conducerea aleasa.

Din acel moment insa au inceput schimbarile, ca si cum toate acele lucruri bune de pana acum ar fi fost de fatada. Ca sa creeze o imagine buna de inceput. Nu au mai avut loc niciodata sedinte cu ONG-urile la care sa participe si d-l Lorentz. De atunci au trecut 5 luni. Desi fusese stabilit sa se incheie protocoale de colaborare cu ONG-urile, acele protocoale nu au fost incheiate niciodata. Pur si simplu pe ASPA nu a mai interesat-o. Desi ONG-urile fusesera rugate sa-si desemneze un reprezentant care sa fie membru in Consiliul din care facea partea ASPA si CESPA, si ONG-urile au facut o sedinta separata pentru desemnarea unui reprezentant, nu ni s-a mai cerut niciodata numele reprezentantului si nici nu a fost chemat la Consiliu. Desi la sedinte devenise limpede ca trebuie hotarari de consiliu noi, nu s-a mai lucrat niciodata pentru ele. Este vorba despre proiecte de hotarari vizand recensamantul cainilor fara stapan, statutul protectorului de zona si reteritorializarea.

Unele ONG-uri au inceput sa considere aceasta atitudine neserioasa, dar noi am continuat sa credem ca este foarte importanta aceasta colaborare cu ASPA si ca este foarte importanta implicarea societatii civile, astfel incat nu ne-am descurajat si ne-am bucurat cand ni se raspundea cu amabilitate la telefon sau cand eram sunati de catre ASPA si aveau loc intalniri foarte scurte, pe probleme concrete legate de caini, intr-un alt cadru decat cel oficial precum sala de sedinte”, de pilda la ASPA, la Facultate sau sui-generis, on-line. Am mers chiar si la o actiune comuna de prindere a unor pisici din acoperisul metroului de la Gara de Nord. Prinzatorii ASPA au prins cu crosele doua pisici din acoperis, din pozitii foarte riscante (situati pe scari foarte inalte proptite chiar pe scarile metroului), pisici impreuna cu puiutii lor pe care a doua zi noi le-am preluat pentru a le steriliza, caza si oferi spre adoptie. Din aproape in aproape s-a conturat si ideea colaborarii cu iubitorii de animale din Bucuresti care hranesc, trateaza, sterilizeaza si cauta stapani pentru cainii de langa blocul lor sau de la serviciu. Acesti oameni sunt numiti in termeni tehnici “protectori de zona”. Am organizat intalnirile impreuna mai ales cu Facultatea, cu amabilitatea d-lui Adrian Vasile, care ne-a oferit o aula pentru sedinte si suport stiintific, sub forma de sfaturi si idei. Asociatia “Cutu, cutu” a anuntat aproape toti protectorii de zona din listele pe care le detineam sa vina la conferinta pentru a le face cunostinta cu reprezentantii si cu programele ASPA. Au fost trei intalniri cu protectorii de zona din toate sectoarele, in lunile octombrie si noiembrie. La aceste intalniri, d-l director ASPA a venit, dar ne-a spus ca el se considera “invitat”, nu organizator… In urma conferintelor s-a conturat “Statutul protectorului de zona”, cu drepturi si obligatii. D-l director ne-a spus ca-l pune a doua zi pe site-ul www.aspa.ro pentru a-l supune dezbaterii publice, dar, concret, nu l-a pus nici pana astazi. Acest statut ar fi urmat sa devina proiect de hotarare si pe urma sa fie supus aprobarii Consiliului General al Municipiului Bucuresti. A pus pe site doar invitatia catre protectorii de zona de a se inregistra la ASPA. (La un moment dat a pus pe site obligatia ca protectorii de zona sa se inscrie la ASPA pana la sfarsitul anului 2010). Protectorii de zona erau insa circumspecti si chiar ne-au intrebat, si pe noi si pe celelalte ONG-uri, daca este bine sau nu sa figureze pe aceste liste ASPA, avand in vedere experientele foarte neplacute avute cu serviciile de ecarisaj ale municipalitatii, de-a lungul timpului. Marea majoritate nu s-au inscris la ASPA pana acum, neavand incredere.

In toata aceasta perioada nu ne-am inteles asupra unui lucru care era extrem de important: a reteritorializarilor cainilor blanzi. Desi acest lucru este stipulat international pentru tarilor cu extrem de multi caini pe strada, fiind stipulat si prin hotarare de consiliu local, HCGMB 243/30 iunie 2009, art. 7, alin. 1, d-l director Robert Lorentz, nu a vrut niciodata sa respecte hotararea de consiliu si ASPA sa reteritorializeze cainii sterilizati, apeland intotdeauna la terti: asociatii si iubitori de animale. Desi reteritorializarea inseamna o raspundere pe care ASPA si-o poate asuma cel mai bine dintre toti cei implicati, nu si-a asumat niciodata aceasta raspundere: ASPA are masini, personal instruit in prinderea cainilor, mijloace speciale de prindere precum crose si pusti cu tranchilizant, adaposturi, pe scurt, lucruri cu care poate interveni atunci cand cainii reteritorializati sunt reclamati ca agresivi. Asociatiile sunt sarace, lipsite de personal, de mijloace de prindere, de adaposturi sau cu adaposturi extrem de pline, in imposibilitatea de a mai lua alti caini. Iubitorii de animale sunt si ei in imposibilitatea de a rezolva aceste cazuri, mai ales ca marea majoritate a blocurilor nu permit sa se construiasca tarcuri pentru caini. In 2008 dl. primar Oprescu a cerut sprijin ONG-urilor, datorita vidului legislativ existent, ca sa reteritorializeze cainii sterilizati de municipalitate. A dat o decizie de primar in acest sens. Am incheiat protocoale de colaborare cu ASCSB pe aceasta linie. Primaria ne-a oferit pentru reteritorializare masinile ASCSB cu sofer deoarece ONG-urile nu aveau masini pentru transport animale. ASCSB prindea cainii, ii steriliza, ii spitaliza 10 zile, ii vaccina antirabic si ii reteritorializa cu ajutorul ONG-urilor. Cand ONG-urile nu puteau veni in baze din diverse motive, se sterilizau mai putini caini. Atunci s-au sterilizat in jur de 3000 de caini. Au reteritorializat mai multe ONG-uri. Cainii erau cei blanzi. Cei pentru care existau reclamatii serioase erau pastrati in baze. Daca noi nu ne-am fi implicat in sterilizare, ASCSB nu ar fi sterilizat nici un caine! Statistica veterinara internationala arata ca o catea fata in 7 generatii 4000 de pui (fata de 2 ori pe an cate 6 pui si puii ei cresc, devin adulti, fatand la randul lor pui). Aproximativ 1000 din cei sterilizati erau masculi. Daca ar fi fatat restul de 2000 de catele am fi avut pe strada inca 2000x 4000 de caini, adica 8.000.000 (8 milioane) de caini! O parte ar fi murit calcati de masini sau s-ar fi imbolnavit pe strada, ingreunand bugetul iubitorilor de animale, care i-ar fi dus la doctor, iar restul ar fi crescut si ar fi muscat populatia Capitalei! Desi unele ONG-uri nu au participat la aceasta actiune si au spus ca e sinucidere curata ce facem noi, semnand pentru acesti catei, noi ne-am sacrificat pentru binele tuturor: ca ASCSB sa poata avea activitate, ca populatia sa fie protejata si sa nu fie caini multi pe strada. Ne-am mai asumat responsabilitatea fata de cainii reteritorializati prin crearea unui portal special pentru ei pe site-ul www.cutu-cutu.ro, numit “Caini din adapostul Primariei Capitalei”: http://www.cutu-cutu.ro/adoptii/caini_din_adapost , unde am mediatizat spre adoptie numerosi caini sterilizati, aflati inca in baza sau reteritorializati. Astfel, am mers la adapostul Pallady, am facut poze cainilor dinauntru, dar am pus pe site si poze cu cei plecati deja si ingrijiti de protectorii de zona. Am creat chiar si un portal pentru cainii reclamati, incercand sa contribuim rapid la adoptia lor si ameliorarea relatiilor dintre iubitorii de animale si cei deranjati de prezenta cainilor pe strada : http://www.cutu-cutu.ro/adoptii/caini_reclamati . Am pastrat legatura cu protectorii din toate zonele orasului, avand cea mai bogata lista de iubitori de animale din oras, pe care am oferit-o cu amabilitate tuturor care ne-au cerut-o. Am oferit consultanta si informatii zilnic tuturor iubitorilor de animale care ne-au consultat. In tot acest timp am lucrat impreuna cu municipalitatea la un proiect de hotarare de consiliu care sa reglementeze reteritorializarile, proiect care stipula ca toti cainii de pe strada vor fi sterilizati si vaccinati antirabic, urmand sa se reteritorializeze doar cainii blanzi iar cei rai sa ramana in bazele ASCSB. Aveau drept de reteritorializare ASCSB, ONG-urile si iubitorii de animale. Stupoare insa! Directoarea ASCSB, Simona Panaitescu, o femeie foarte contestata dealtfel, a hotarat ca ASCSB nu reteritorializeaza, ca ea nu respecta hotararea de consiliu, ca sa scoata castanele coapte tot cu mana ONG-urilor! Moment in care ne-am retras, caci ne-am dat seama ca oricata bunavointa am avea si oricati caini s-ar steriliza cu ajutorul nostru implicit, situatia va fi intotdeauna jalnica la ASCSB si ca cei din aceasta institutie ne pot implica in tot felul de fapte josnice. Au renuntat toate ONG-urile in cele din urma. Asociatia “Cutu, cutu” sprijinise reteritorializarile doar pentru a preveni fatarile necontrolate pe strada si doar pana cand a aparut hotararea de consiliu, cadrul legislativ care stipula ca primaria, prin serviciul pentru caini, ASCSB, va reteritorializa ea insasi. Serviciul pentru caini insa a evitat sa reteritorilizeze, aruncand insa raspunderea asupra iubitorilor de animale… Fara cuvinte. Cum ar fi, “sa reteritorializeze fraierii”… . Aceasta nu este “colaborare”. Este “folosire”. Este o pasare a raspunderii. ASPA a preluat din zbor aceeasi atitudine de la ASCSB, rugand ONG-urile sa reteritorializeze cainii. Pe 3 septembrie chiar am primit un e-mail colectiv din partea domnului director Lorentz, adresat tuturor ONG-urilor, prin care ne multumea ca am reteritorializat cainii sterilizati de ASPA. (Putem proba acest lucru. Astazi arunca cu noroi in ONG-uri ca sunt caini pe strada datorita ONG-urilor…). Decretand ca nici ASPA nu reteritorializeaza, d-l director incalca hotararea de consiliu si promisiunile date. In timp ce primaria sectorului 2 prinde, sterilizeaza si reteritorializeaza prin CTV 2 cainii din sector, luandu-se la castrare si a doua zi aducandu-se inapoi fara ajutorul nici unui ONG! Dar ASPA nu vrea! Aici a fost primul semn ca nu suntem o echipa, ca se arunca raspunderea numai pe noi, desi prin reteritorializare se creaza premisele crearii de loc pentru urmatorii caini ai strazii ce urmeaza sa fie sterilizati. Iubitorii de animale au fost extrem de suparati si ei. Daca noi ne-am retras, au inceput ei sa reteritorializeze cainii sterilizati, fiind foarte impresionati ca aratau tot mai rau, tot mai slabi, tot mai raciti, tot mai bolnavi cu fiecare zi de stationare in bazele ASPA. Directorul, care la inceput parea amabil, scotand toate telefoanele ASPA de contact de pe site si lasandu-l doar pe al sau (prin care vroia sa spuna ca oamenii sai erau incompetenti sa raspunda), si care la inceput raspundea tuturor cu amabilitate, a inceput in scurt timp de la instalare sa nu mai raspunda la telefon. Chiar noua, in timp ce discutam asupra temei reteritorializarii, ne-a inchis telefonul in nas. Ulterior si-a cerut scuze. In toata lumea acesta, pe tot globul, sterilizarea si reteritorializarea este solutia oferita de toate asociatiile pentru protectia animalelor, acolo unde sunt foarte multe animale fara stapan. In Anglia, Fundatia “Dog Trust”, de ex. a scos carti si manuale despre acest aspect. Fundatia reuseste sa dea la stapan 80.000 de caini pe an! Nu este cazul reteritorializarii in America, unde nu sunt caini pe strada, datorita faptului ca proprietarii sunt obligati de lege sa-si sterilizeze cainii si pisicile, ca sa nu aiba ce arunca pe strada (puii). In Romania suntem departe de o astfel de lege. Nu Ceausescu si demolarile sunt sursa cainilor de pe strada. Ci obiceiul aruncarii puilor este cel care duce la suprapopulatia de animale fara stapan. Toate ONG-urile spun acelasi lucru: sunt caini pe strada datorita abandonului. Ei formeaza poate 75% din cainii strazii. Insa pe noi nu ne aude nimeni. Autoritatile lovesc doar in cainii strazii, nu se gandesc la cauzele aparitiei lor. Sunt foarte foarte multi caini pe toate strazile si in toate padurile din Romania. Nu exista atatea adaposturi sa-i bagi pe toti! Bucurestiul are acum in jur de 30.000-40.000 caini ai strazii. Cele doua adaposturi ale ASPA au in jur de 1000 de locuri! Nu 40.000 de locuri. ASPA nu are unde sa bage toti acesti caini! Singura modalitate de rezolvare in acest caz este sterilizarea si reteritorializarea lor (dupa spitalizare), la care se adauga adoptia, vaccinarea antirabica si actiuni de prevenire a abandonului (educarea populatiei). Daca acesti caini prinsi nu sunt reteritorializati, atunci ei ocupa spatiul spitalizarii iar cei care nu au avut sansa sa fie luati, fata pe strazi. Exceptie fac doar cainii dovediti agresivi, care nu mai pot fi reteritorializati. Dupa un timp, nici iubitorii de animale si unele ONG-uri noi, nu au mai reteritorializat, deoarece atitudinea ASPA nu era corecta fata de noi. D-l director a inceput sa se planga atunci ca iubitorii de animale nu mai returneaza cainii. Daca ASPA ar dori si ar colabora frumos cu iubitorii de animale, decat sa le bage pe gat, pe semnatura, tot felul de caini, cunoscuti si necunoscuti, lucrurile ar merge foarte bine. Ne-am anunta unii pe altii in toate cazurile sensibile. Ne-am ajuta unii pe altii foarte mult, in privinta sterilizarii si adoptiei cainilor fara stapan si in cazurile cainilor agresivi: iubitorii de animale ar fi anuntat la ASPA imediat ori de cate ori aparea un caz de caine agresiv, pentru a fi luat la adapostul ASPA si a nu mai fi reteritorializat.

Lucrurile au culminat in decembrie cand Asociatia “Cutu, cutu” s-a oferit sa impulsioneze adoptiile, donand la ASPA UN APARAT FOTO performant, un telefon cu cartela si cu multe minute incluse si un card-reader pentru ca un angajat ASPA desemnat de domnul director sa faca poze cainilor din cele doua adaposturi. Nu am primit NICI UN RASPUNS!!!!!!!!! Noi ne-am oferit oral si in alte dati, dar de data aceasta am facut-o in scris, deoarece nimic pana la acea ora nu se miscase la ASPA in directia adoptiilor. D-l director se plangea mereu ca nu are bani suficienti de la buget, de aceea ne-am oferit sa facem acest gest. Celebra organigrama ASPA, la care lucrasem si la doua noaptea, cand era ASPA in faza de proiect, continea un “birou pentru adoptii”. Insa unde era acel birou pentru adoptie? Din septembrie si pana in decembrie ASPA nu a dat nici macar un caine la adoptie! Iar asociatia noastra a dat in tot acest timp, zeci de caini, fara a avea nici pe departe dotarea materiala a ASPA!
La adapostul Pallady aproape nici nu este activitate. Sunt doar niste caini prinsi de saptamani si luni bune. Sterilizarile in aceasta baza le face doar fundatia “Vier Pfoten”. Oricine merge in bld Th. Pallady 262, la administratia pentru caini, vede pe dreapta activitate intensa, masini ale Fundatiei Vier Pfoten care aduc cate 15 caini la sterilizare si medicii si personalul de ingrijire al fundatiei, iar pe stanga, o liniste deplina, unde nu se face aproape nimic, aici stand personalul ASPA. E vorba de aceeasi curte. Foarte multi iubitori de animale ne-au sunat indignati ca Vier Pfoten face munca ASPA de sterilizare si ASPA sta degeaba, nu sterilizeaza nimic! Astfel incat angajatii ASPA din Pallady, medici, prinzatori si ingrijitori, n-au ocupatie. Noi doream ca unul dintre oamenii acestia care nu au ce face, sa faca poze tuturor cainilor din baza Pallady, sa-i puna pe site-ul www.aspa.ro, de unde sa-i preia si ONG-urile pentru protectia animalelor si sa-i mediatieze in vederea adoptiei. Pozele care sunt la ora aceasta pe site sunt din 2008, si acelea fiind facute la insistentele asociatiei noastre! Cainii din poze nu mai sunt demult in adapostul ASPA. Foarte multi oameni suna la noi ca vor caini. Adoptiile sunt o certitudine! Noi am dat din 2006 si pana acum in jur de 1500 de caini prin simpla bunavointa, prin simpla postare pe site, chiar fara a avea un adapost! Cu un adapost am fi facut minuni iar numarul cainilor adoptati era urias! ASPA ar putea da mii de caini spre adoptie anual, daca ar urma sfaturile noastre: pozand cainii din toate adaposturile, punand pe site si cainii ocrotiti de protectorii de zona si sterilizati deja, punand afise in tot orasul, apeland la anunturi mass-media si la actiuni gen adoptii in parcuri. Lucruri care nu costa mult!!!!!!!! Fotografierea cu un aparat digital nu costa bani, transferul pozelor in calculator nu costa bani, postarea lor pe site nu costa bani, tinerea lor a la long pe site nu costa bani! Site-ul ar fi devenit gazda tuturor cainilor din oras! Iata o treaba inteligenta care ar fi dus la adoptia a mii de caini, in curti si apartamente! La Asociatia “Cutu, cutu” suna sute de oameni care cer animale. La ASPA de ce nu ar suna? Pentru ca nu are de ce. Nu are caini postati spre adoptie pe site. Decat pe cei vechi din 2008, caini care nu mai sunt. La ora aceasta nu este nici un afis in oras cu adresa celor doua adaposturi ale primariei si cu invitatia de a adopta caini de aici! Ca si la fosta ASCSB care facea exact la fel! Sau, mai exact, nu facea nimic in favoarea adoptiilor.

Practic, singura diferenta intre ASPA si ASCSB este directorul. Care si acela se comporta la fel ca cel de dinainte. Personalul ASCSB a fost preluat integral, fara a pleca cineva, fara a fi angajat cineva nou. Practic, aceeasi Marie, cu alta palarie! Fara eficienta. Fara valoare. Directori politici, fara experienta in protectia animalelor, plini de sine, fara tragere de inima, dragoste de oameni si de animale. Atunci pentru ce am luptat noi? Pentru ce ne-am deranjat la Primarie si la Consiliu General ca sa se schimbe lucrurile si sa nu mai fie caini pe strada?

La ora aceasta, la 5 luni de la infiintarea ASPA, practic, nu s-a facut nimic notabil din ceea ce prevedea ASPA: biroul Adoptii nu exista, ambulantele de tip Smurd nu exista, colaborarea cu Facultatea unde sa fie adusi cainii raniti nu a inceput, adapostul Pallady nu sterilizeaza pe motiv ca nu are bani nici macar de motorina, cu ONG-urile nu se colaboreaza deloc (toate sedintele cu ONG-urile au avut loc inaintea de lansarea ASPA, de ochii lumea, ca sa se arate ca se colaboreaza)!

Sesizand aparitia acestor probleme, Asociatia “Cutu, cutu” a incercat sa stabileasca o sedinta intre ONG-uri, CESPA si ASPA in decembrie. Domnul Adrian Vasile a fixat sedinta cu amabilitate dar d-l Robert Lorentz a comunicat ca nu poate fi prezent la sedinta. Ea s-a amanat pentru a doua sau a treia saptamana din ianuarie. Insa ONG-urile nu au fost chemate la discutii nici pana astazi. Dezinteresul autoritatilor este evident.

In schimb, surpriza: s-a inchiriat spatiu pentru un nou adapost! Un mega-adapost la Fundulea, asupra infiintarii caruia s-a pastrat o tacere deplina, deplina… Un adapost trecut de toate barierele “pe burta”, fara hotarare de consiliu, fara dezbatere publica, care ar adaposti, potrivit surselor din presa si de la Primarie, 15.000 de caini. O supra-sursa de infectie. In orice adapost al Primariei cainii prinsi mor in aproximativ 3 saptamani. In Berceni, de ex, este un grup cu inalt grad de infractionalitate care practica cruzimi fata de animale. Protectorii de zona au facut nenumarate reclamatii la toate autoritatile si la Politie. Cainii sunt vesnic insangerati, loviti, taiati, agresati. Asociatia “Cutu, cutu” a dus si ea caini la doctor provenind din acel loc. ASPA a luat de acolo 7 caini in decembrie si i-a dus la adapostul Pallady. Dupa 3 saptamani, deja un caine era mort. Intre a fi taiati de acei oameni si a-i lasa sa moara la hingheri, ce e de ales????!!!! Iata dilema iubitorilor de animale. Poate ne raspundeti dv. Nici unul dintre agresori nu a fost luat de politie, nu mai spunem arestat, deoarece asa zisa “politie a animalelor” din cadrul ASPA, mai exact serviciul din cadrul ASPA care se ocupa de cruzimi si care este condus de unul din medicii veterinari de acolo, nu a fost in stare sa ia nici o proba!!! Astfel incat si la ora aceasta infractorii isi vad linistiti de treaba, agresand animalele iar iubitorii de animale din zona s-au imbolnavit, nemasuportand sa vada atata cruzime! Una dintre doamnele implicate direct are 70 de ani si a spus ca ar vrea sa se mute din cartier, numai sa nu mai vada acele orori. Ii este rusine fata de animalele din zona si spune ca “ASPA a lasat grija rezolvarii acestei probleme cumplite pe-o baba”!

Cainii nu sunt oi. Nu sunt facuti sa stea in turme. Isi transmit foarte usor boli unii altora si mor foarte repede in captivitate. Cea mai des intalnita boala este jigodia. Ea se transmite prin respiratie, in aer, mai ales. Cainii incep sa aiba temperatura, le curg ochii, nasul, slabesc, nu mai mananca si mor repede. Foarte usor se ia si tusea de canisa, o boala tipica pentru aglomerarile canine, care se ia extrem de usor, prin atingere si rasuflare, si care se vindeca doar in afara adaposturilor, cu ajutor medical specializat, extrem de costisitor. De asemenea, hepatita se ia foarte usor. Cainii stau cate 4-10 intr-o boxa si respira acelasi aer. Boxele sunt si ele in hale, iar o parte a peretilor sunt din plasa din sarma, prin care bolile trec foarte usor. Parvoviroza face si ea ravagii in randul puilor de pana la un an, care sunt nevaccinati. Practic, 95% dintre puii care intra in adapost, mor in scurt timp, in 2 saptamani-o luna. In adaposturile de stat nu exista obiceiul tratarii animalelor bolnave pentru ca ar costa foarte mult, bugetul de stat nu poate suporta aceste cheltuieli uriase si oricum, ar fi inutile, caci cainii s-ar vindeca daca ar fi izolati de acele conditii de adapost. Moartea cainilor in chinuri inseamna “cruzime fata de animale” si se pedepseste conform legii pentru protectia animalelor, legea 9/2008, cu inchisoare. Iubitorii de animale de pretutindeni stiu la ce ne referim. Toti ne-am confruntat cu aceasta problema.

ONG-urile sunt foarte sarace si nu au nici o putere, in pofida minciunilor pe care le arunca unele posturi de televiziune tendentioase. Ele nu au posibilitatea financiara pe care o are municipalitatea, de a steriliza toti cainii de pe strada, de a construi adaposturi si de a avea angajat personal mult, asa cum necesita o capitala atat de intinsa. Marea majoritate a ONG-urilor nu au nici macar un om angajat si nici adaposturi. Asociatia “Cutu, cutu” nu a avut niciodata zeci de mii de euro ca sa cumpare un teren pentru a face un adapost. Cea mai mare suma pe care am avut vreodata in cont a fost de 6000 de euro. Insa primaria transfera anual la ASPA sume generoase de bani, cu care ar trebui sa rezolve problema cainilor strazii. Este vorba de milioane de euro. Miliarde de lei! De care se bate joc. Cheltuiti ineficient.

In prezent ASPA nu mai reteritorializeaza nici un caine. A pus pe site ca ii retine in adapost numai pe cei reclamati, incepand cu 24 ianuarie. Insa iubitorii de animale ne suna de pretutindeni ca nu mai pot scoate nici un caine de acolo. Sa fie dintr-o data toti cainii agresivi? Iubitorii de animale spun de fiecare data ca hingherii ca vin in zonele lor la reclamatiile unor vecini si in loc sa ia cainii reclamati, cei care cu adevarat musca, iau doar cainii care se vad in acel moment sau care sunt usor de prins, adica pe cei blanzi, si-i lasa pe domeniul public pe cei agresivi.

Cat despre COSTURILE UNUI MEGA-ADAPOST cum e cel de la Fundulea? Ca idee, trebuie sa stiti ca cel mai mare adapost de caini din lume este Romania. Adapostul a intrat in Guiness-book, are 3000 de caini si este unul privat. Costurile acestui adapost sunt de 50.000 de euro lunar. Deci Fundulea are spatiu pentru 15.000 de caini si ar fi de 5 ori mai mare decat cel mai mare adapost din lume! Costurile ar fi de 50.000 de euro x 5, adica 250.000 de euro/lunar, mai exact un sfert de milion de euro pe luna!!!! Un milion de euro la 4 luni! Cine are acesti bani???? Bugetul nici intr-un caz. Dr. vet. Adrian Vasile spune ca “banii vor fi stransi din fonduri extrabugetare”. Chiar asa! De fonduri europene nu poate fi vorba. Este o legenda. Cunoscatorii stiu ca niciodata nu au existat fonduri europene date pentru adaposturi de caini! Nu exista asa ceva. Atunci de unde se aduc aceste sume uriase care sunt necesare pentru plata angajatilor, a utilitatilor, a mancarii, a medicamentelor, a benzinei??????!!!!!!!!!! In plus, adapostul intrat in Guiness Book are 70 de angajati. Adapostul din Fundulea, ar insemna 70x 5, adica 350 de angajati. La ora aceasta ordonanta ministrului Boc nu permite anagajarea nici darea afara a unui bugetar. Mai exact, la 7 oameni dati afara, abia se poate angaja un singur om in loc. Cum se va rezolva aceasta problema???

Am mai aflat, din diverse surse, caci sursele oficiale tin totul sub tacere si facand totul “pe burta”, ca s-a organizat si o licitatie in luna octombrie pentru externalizarea serviciilor din Fundulea, licitatie care ar fi fost castigata de un ONG din Fundulea. Desi cunoastem acel ONG si am avut convorbiri cu reprezentantul sau, el nu ne-a dezvaluit nimic despre aceasta licitatie! Pe noi, celelalte ONG-uri, nu ne-a anuntat nimeni!!!

O ASPA care cheltuie nejustificat banii publici (in ultimile ore d-l Lorentz a declarat la televizor ca vrea sa duca la Fundulea 20.000 de caini, ceea ce inseamna o treime de milion de euro cheltuiti pe luna si 462 de angajati), o ASPAcare se comporta ca stat in stat. Un director care se comporta ca un zbir si care nu respecta legislatia. Un domn dragut, citit, care s-a transformat in scurt timp intr-un hingher de mare clasa. O persoana care a ajuns director prin meritul ca face parte dintr-un partid politic, nu pentru ca are merite deosebite in protectia animalelor. Un om obisnuit mai degraba decat cu “meseria de director”, decat cu animalele. Intreaga sa viata a fost director: director in Politehnica, director la un ziar, etc, poposind ca o albina din floare in floare, pentru scurt timp, din institutite in institutie. Si directorul dinainte a fost ales tot pe criterii politice, fiind membru al altui partid. Si cel dinaintea lui, tot pe criterii politice. Noi aveam nevoie insa de un MANAGER, care sa conduca serviciul pentru animale cu chibzuinta si intelepciune, in buna intelegere cu toata lumea, asa cum a dorit dintotdeauna d-l primar Oprescu. Un iubitor de animale sau un membru al unui ONG, care stie problematica in mod profund si stie care sunt parghiile care trebuiesc actionate pentru siguranta oamenilor si a animalelor, nici nu poate spera sa ajunga vreodata director! Este un post de neatins! Cum “pestele de la cap se impute”, daca un astfel de serviciu public pentru animale este condus de un om care nu are nici o treaba cu animalele, sa nu ne miram ca sunt atat de multe probleme!

Chiar si cazul regretabil cu femeia care a murit inclusiv pentru ca fusese muscata de caini, ar fi putut evitat daca noul director ar fi contactat institutiile printr-o circulara, cum il rugasem la sedinte. Il rugasem sa ceara directorilor de institutii sa construiasca tarcuri pentru cainii lor de paza, caini de rasa comuna, sa ii dea la sterilizare la ASPA, fotografiindu-i pe cei in exces si punandu-i pe site-ul www.aspa.ro, fiind oferiti spre adoptie. La fel trebuia procedat cu administratiile de locatari.

In strainatate nu gasim adaposturi mamut! Ci doar adaposturi mici, cu 50 de caini, extrem de dinamice: caini vin si pleaca, vin si pleaca spre adoptie. Starea prelungita intr-un adapost determina boala. Dog Trust din Anglia reuseste sa dea anual 80.000 de caini spre adoptie. ASPA nu reuseste sa dea nici unul! Decat sa faca mega-adaposturi, mega-lagare de concentrare si de exterminare prin boli a cainilor strazii. Adaposturi care nu vor rezolva problema cainilor strazii! Asta o spun oamenii care au adaposturi, colegii nostri. Oricat de multe cheltuieli ar fi intr-un adapost mamut, ele nu vor rezolva problema cainilor strazii.

De la consilierii generali stim ca nici o cheltuire a banilor publici nu poate sa inceapa daca nu este certificata printr-o Hotarare de Consiliu. In cazul Fundulea nu a fost nici o hotarare de consiliu si nici o dezbatere publica, pusa pe site-ul Primariei Generale, www.pmb.ro, cum este procedura obligatorie.

Iata o sursa nesfarsita de ilegalitati.

Multa lume vorbeste ca Fundulea este o sursa de castig oneroasa pentru unele persoane.

Fundulea este o MEGA-AFACERE? Ce interese ascunse exista? Cine castiga in acest caz? Cainii nu.

Si vor exista pe strazi, intotdeauna, pana cand cineva se va trezi si va da o lege ca in America care sa oblige detinatorii de caini fara pedigree de pretutindeni sa si-i sterilizeze si sa nu mai arunce puii. CAINII CU STAPAN: SURSA NESFARSITA DE CAINI FARA STAPAN, sursa nesfarsita de probleme si grozavii.

Marcela Pisla
pres. Asoc. Cutu, cutu
0726/157.498
0766/251.158

9 comentarii

directorii numiti politic sunt in posturi ca sa acopere iresponsabilitatea si deturnarile de fonduri ale unora din acelasi partid. Daca nu-si respecta aceste sarcini sunt imediat destituiti.

sunteti niste nebune de legat.mi-as dori sa muriti muscate simancate de caini voi si copii vostri.

Cine doreste raul cuiva inseamna ca blesteama deci blestemul se intoarce asupra celui care l-a facut.

Am o intrebare: adpostul Fundulea a fost doar inchiriat? Suma exorbitanta este doar pentru inchiriere sau pentru inchiriere si lucrari de extindere si modernizare. Banuiesc ca acum acest adapost Fundulea nu are loc pentru 10.000 de caini ci pentru mult mai putin. Aici ar trebui explicat pentru cei interesati de aceste amanunte.

care caini vaccinati, sterilizati si blanzi? va invit la mine in cartier sa faceti cunostinta cu o haita de “vaccinati, sterilizati si blanzi”. si dupa aia va aduc supa la spital

Ptr. criola

faci umbra degeaba pamantului.exagerarile tale dovedesc un CARACTER MIZER si un PIETROI mare in loc de suflet. Probabil conditia ta sociala este extrem de precara, educatia iti lipseste cu desarvasire, frustrarile iti inunda viata de rahat si te-ai gasit sa te rzbuni pe niste sufltete ce nu pot vorbi si nu se pot apara.
Dar tu esti CEA MAI PERFIDA JAVRA dintre toate aceste suflete. Tu reprezinti pericolul zilei de maine si prin prin viata ta de zi cu zi nu reusesti decat sa starnesti scarba.
Mai priveste sus spre cer si poate ai sa intelegi ca exista un D-zeu care ne da plata mai devreme sau mai tarziu. Sau esti atat de gunoi incat sa-i renegi existenta?

Astfel de specimene ca tine reprezentati mizeria si incultura societatii, patura neagra de care numai scapam!
Rusine !!!!

“Draga” Ioana,daca descendenta ti-ar fi a neamului Borgia,poate nu m-ar fi mirat!Ignoranta este mai pacatoasa decat ticalosia!Criola,si pentru tine este valabil !

pt Ioana si Criola
CRED CA AVETI NEVOIE DE UN CONTROL MEDICAL LA PARTEA DE SUS A CORPULUI ( la oamenii normali se numeste cap )

De patru zile nu pot sa dorm, o haita de caini terorizeaza cateva blocuri. Nu va spun ca luni dimineata a transat o pisica, de ne-a scos pe toti vecinii la balcon. Nu stiu ce otrava sa gasesc sa termin cu acest hoas. Am avut o pisica pe care am cresut-o 10 ani si a disparut. Probabil ca a sfarsit mancata de acesti caini fara stapan. Locuiesc in str. Babesti nr.3, bloc 57. Daca stiti o solutie sa termin cu ei va rog sa mi-o spuneti. Adresa de e-mail: . Va raman recunosatoare.