acum 14 ani
Bloodhound
In primii ani de viata, Blodhound-ul este foarte energic si galagios.
Cainele din rasa Bloodhound, cunoscut si sub numele de “St. Hubert Hound” sau “Chien du St. Hubert” face parte din grupul ogarilor si este o rasa foarte veche (peste 1000 de ani) cu originile in Tibet. Ulterio, rasa s-a dezvoltat intr-o manastire din Ardeni cu ajutorul calugarului Saint Hubert( de unde si numele) si mai apoi a fost adus in Anglia.
Aspect
Acest caine face parte din categoria celor de talie mare, ajungand pana la o inaltime de 58-69 cm si o greutate de 35-50 kg. Corpul sau masiv este puternic, musculos, cu capul bine proportionat, urechi lungi atasate jos si atarnand de-a lungul maxilarului.Blana este scurta, fina in culori precum rosu si negru.Este permis putin alb in zona pieptului, picioare si varful cozii.
Temperament
Cainele St Hubert este un caine inteligent, prietenos si activ.Se intelege bine cu copiii si poate accepta si alte animale.De accea este un excelent caine de familie.In casa, Bloodhoundul este un caine linistit, dar tinde sa devina zgomotos in afara ei, mai ales in primii ani de viata cand este foarte energic si galagios.De aceea este recomandata o educatie ferma dar blanda.Avand o natura curioasa si un simt olfactiv dezvoltat, o data ce descopera ceva vor dori sa-l urmareasca chiar daca este posibil sa intre in probleme din acest motiv.
Sanatate
Speranta de viata a cainelui St Hubert este de 10-12 ani . Rasa St Hubert este predispusa la dilatatie si torsiune gastrica si din acest motiv este recomandat sa-i dati 2-3 mese mici pe zi in loc de una mare .Mai pot suferi si de displazie de sold, infectii auriculare, otite si entropion.
Intretinere si utilitate.
Cainii din rasa St Hubert sunt excelenti la vanatoare, ca urmaritori si detectori de urme, avand un simt olfactiv foarte dezvoltat.Este folosit si in politie, iar dovezile gasite de ei sunt admise la tribunal. Fiind foarte activi si energici si mereu in cautare de urme ei nu pot sa stea intr-o curte neimprejmuita pentru ca tind sa se ia dupa orice urma pe care o gasesc si sa o urmareasca pana in panzele albe. Au nevoie de exercitii fizice periodice, cam 2 ore zilnic, iar cand sunt scosi la plimbare, este indicata folosirea lesei. In ceea ce priveste ingijirea blanii , aceasta trebuie pieptanata ocazional. De asemenea trebuie acordata o atentie deosebita urechilor din cauza faptului ca pot sa apara infectii.