16 Dec 2011

Caine lup

Povestea lui Max:
Este caine lup, nu chiar curat ca si rasa, este o FINA corcitura. Nu este comunitar cu „cercelus” la ureche, a fost abandonat de cineva. Este frumos, are clare sentimente de atasament si recunostinta si ajunge sa iubeasca pe cel (cei) care au grija de el. Nu este agresiv, este chiar excesiv de „iubaret”, asta si pentru faptul ca a fost foarte rasfatat.
L-am gasit intr-o seara de aprilie 2011, ploioasa si friguroasa, in capat la Calea Bucuresti. Avea cam 2 luni atunci, plangea de ti se rupea sufletul. Veneam de la serviciu si am decis instantaneu sa-l iau acasa. Nu am crezut ca o sa-l tin, nu sunt o maniaca in curatenie, dar un caine, mai ales mic, iti face probleme de igiena in casa, caci are necesitati fiziologice mai greu de stapanit, ca si bebel. Am rezistat insa, am curatat in permanenta dupa el, ne-am atasat reciproc si acum a fost depasita faza critica in materie de necesitati fiziologice nestapanite. Acum face numai afara, dupa orar bine stabilit si functie de cat si cum bea si mananca.
L-am tratat ca pe un membru de familie, nu-mi place sa-mi bat joc de suflete. L-am vaccinat, i-am facut carnet de catel, l-am deparazitat intern si extern „dupa procedura”, i-am cumparat periodic vitamine si calciu ca sa creasca frumos oasele (ca la copii), i-am gatit separat mancare (de regula ciorba si un fel II, ambele cu carne, de regula de pasare). Mananca de 2 ori pe zi, dimineata si seara, o data ciorba, urmatoarea masa celalalt fel, si invers. Am hotarat acest mod de alimentatie pentru ca ies mai bine la bani decat daca i-as fi luat boabe, care oricum sunt fitze si nici nu-i fac toate bine la stomac. Cu toate acestea, dincolo de mancare, o data pe luna ii iau 1 Kg de boabe de pe pet-ul din Auchan, asta asa ca diversitate, si-i dau cand si cand. In permanenta i-am luat oase de ros gumate, , tot de la pet, pentru ca pana la 1 an roade de nu se poate caci schimba dantura. Apoi, tot o data pe luna, iau o punga de 1 kg. de biscuitei in forma de os, care-i plac teribisi din care ii dau cate un pumn, cu joaca aferenta, atunci cand ma intorc acasa de la serviciu. Ii plac foarte mult si se simte mandru, iubit si important atunci cand primeste „recompensa de iubire” in acest fel.
Am asistat la fiecare dinte cazut, acum dintii lui sunt in crestere. Eu si familia mea il iubim nespus,si el ne iubeste, cand ne adunam seara acasa, Max este in culmea fericirii. Copiii s-au atasat de el de nu se poate.
DAR…..
Este caine lup, are nevoie de spatiu, libertate de miscare, iar lipsa noastra de timp nu ne permite sa ne plimbam ore in sir pentru a satisface aceasta nevoie. Apoi, va creste (acum ar avea cam 10 luni), are nevoie de fete. Nu l-am castrat, caci am auzit ca ar fi risc de cancer la prostata.
Si mai este ceva ce ma face sa imi rup sufletul si sa-l dau spre adoptie. Ne iubeste atat de mult incat atunci cand este lasat singur, roade orice, de tristete si sentiment de abandon. Am multe lucruri pe care a trebuit sa le inlocuiesc in casa din cauza rosului, desi avea oase permanent langa el. Mi-am dat seama ca, de cate ori a ros cate ceva, singur fiind, a facut-o din tristete si ca o „razbunare” ca am plecat de langa el. Dar, avem serviciu, scoala, drumuri de facut, seara ne adunam acasa.
Cea mai buna viata pentru el ar fi la curte, dar la curtea unei persoane care sa-l respecte si sa-l creasca cum am facut-o eu.
Toti suntem suflete, si cainii au suflet, iubesc si urasc deopotriva ca si noi, sunt aidoma unor copii care cresc mari si iti multumesc ca i-ai facut mari. Mie Max imi linge mana dupa fiecare mancare gustoasa pe care i-o fac, dimineata ma linge pe fata sa ma trezeasca, doarme pe podea la marginea patului si latra atunci cand cineva se apropie de usa de la intrare. Simte ca este om bun (nu am avut parte de hoti, doamne fereste!) si da din coada pe langa musafirul ce-mi intra in casa.
Ca sa nu mai lungesc povestea, daca vreti sa ma ajutati, cautati persoane sufletiste care stau la casa si vor sa il adopte pe Max, sa-l creasca asa cum am facut-o eu.
Am sa mai inerc si alte variante, insa am considerat ca si in acest fel pot sa gasesc pe cineva care sa imi corespunda ca si mod de tgratare a unui caine.
Daca ati avut rabdare sa citi si decideti sa ma ajutati, Multumesc.
Gabriela Barbu

Adresa de email :

max4.jpg (185 KB)

max4.jpg (185 KB)

max2.jpg (92 KB)

max2.jpg (92 KB)

max3.jpg (78 KB)

max3.jpg (78 KB)


3 mesaje

Frumos caine! Se vede ca este ingrijit.
Iubesc animalele, dar cu sotul si copilul locuim intr-o garsoniera. Am avut o lupita care ne-a murit la 14 ani.
Ingerii Craciunului sa va ajute sa-i gasiti stapani buni! Nu renuntati!

Luminita Vatasescu 15 februarie 2012 la 12:57 pm

Mai este valabil anuntul?

Mai este valabil anuntul?

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.