17 Apr 2010

Cainele care m-a ales pe mine

Am citit povestile tuturor de aici si sunt impresionata de faptul ca exista si oameni de suflet pentru care animalele au drepturi si nu sunt gunoaie. Povestea mea confirma din nou adevarul ca animalul te alege pe tine si nu tu pe el. Mi-a fost intotdeauna mila de animale si am incercat sa ajut si eu cat am putut.

Feti si tao

Acum 6 ani lucram intr-un magazin si nu prea avea asa de mult de munca, puteam sa mai arunc cate un ochi si afara. Zilnic trecea un catelus,nu-mi dadeam seama daca era fetita sau baiat, daca e tanar sau batran, fiindca nu mergea niciodata normal, tot timpul fugea cu coada intre picioare. Din zi in zi ii aduceam mancare dar nu puteam sa ma apropii sa manace, ca o lua la fuga. Trebuia sa las mancarea jos, sa ma indepartez si dupa aceea se apropia si ea, ca descoperisem ca e catelusa. Si fiindca majoritatea nu au nume pe strada, eu ii tot ziceam „fetita” in sus, „fetita” in jos, si asa a ramas. Luni de zile nu m-a lasat sa ma apropii de ea, si daca faceam vreo miscare brusca atat imi trebuia, o tulea rapid. Incetul cu incetul s-a invatat ca nu-i fac rau si se mai apropia cate un pic, pana a ajuns sa-mi mance efectiv din palma. Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa o iau acasa deoarece avea 2 pisici si nu credeam ca s-ar putea intelege cu un caine.

Mie mi se parea ca e batrana pentru ca nu manca nicodata chestii mai mari sau mai tari, renunta usor si pleca cu coada intre picioare din nou. Un an de zile pe strada nu am vazut-o decat cu coada intre picioare. Hingherii faceau ture destul de des prin zona respectiva dar fiind mica s-a strecurat si a scapat de fiecare data. Isi facuse un culcus sub un balcon unde nu incapea nici un copil, daramite hingherii. Dupa cateva luni a trebui sa plec in luna iulie pentru 3 luni in Grecia, in ultima zi de munca, desi nicodata nu trecuse strada, Fetita s-a luat dupa mine si era sa fie lovita de masina. M-am intors din mijlocul strazii si am fugarit-o inapoi. In toamna m-am intors la munca. Am asteptat vreo 2 zile dar nu am vazut-o pe Fetita, am intrebat doamnele de la magazinul alaturat si mi-au spus ca nu o vazusera de mult. M-am dus sa o caut sub balconul ei, si intradevar era acolo, dar nu vroia sa iasa de acolo. M-am rugat de ea o gramada, am incercat sa o ademenesc cu mancare. Nimic. Am stat mult acolo pana a iesit si s-a apropiat de mine si mi-am dat seama de ce nu iesea. Era foarte, foarte bolnava, de abia respira, era foarte murdara, ea care era curatica de obicei, ii curgea nasul si era intr-un hal fara de hal. Am adus medicamente si am trata-o cateva zile cu antibiotice si parea ca merge pe drumul cel bun. Vremea era inca frumoasa, nu era frig afara. Am venit duminica la munca si fiindca aveam in spate o baie cu dus, am profitat de ocazie sa o spal. Nu a scos un scheunat macar, desi mi-era frica sa nu o considere agresiune, doar nu mai facuse baie in viata ei. A trebuit sa stau sa se usuce in magazin, si nu am lasat-o sa plece, am uscat-o cu uscatorul dar nu vroiam sa o imbolnavesc mai rau.

Nu stiu cum sa va fac sa intelegeti ce soc a fost sa-i aud vocea, pentru ca pana atunci nu auzisem nici macar un sunet din gura ei. parca vorbea si-mi povestea toate prin cate a trecut ea, si se uita in ochii mei si „povestea”. Am crezut ca e suparata si schelalalie din cauza ca nu-i dau drumul din magazin, si dupa un timp dupa ce s-a uscat i-am dat drumul, constienta in sinea mea ca probabil nu va mai sta niciodata la mine dupa ziua aia. ei bine m-am inselat, din tacuta de mai inainte acum venea la usa si parca imi spunea sa merg cu ea, mergea doi pasi in fata si apoi se uita in urma sa vad daca o urmareasc. M-am dus dupa ea. S-a dus sub balconul ei, si a inceput sa sape, mandra de ce face ea acolo, o gaura in pamant. I-am adus un pulovar vechi si i l-am pus in roata de cauciuc unde se incolacea ea. A doua zi dimineata ma astepta la coltul magazinului si mandra de ce face ea, vorbea cu mine, topaia cum nu am vazut-o niciodata pana atunci si fugarea toti cainii vagabonzi care mai erau pe acolo. A doua zi statea foarte fudula langa un copac in varful caruia era catarata o pisica pe care tocmai o fugarise. Am lasat-o sa stea in magazin, i-am amenajat o cutiuta si toata ziua statea acolo. In continuare era bolnavioara dar mergea spre bine, din pacate noaptea dormea tot afara.

Cand plecam acasa ma chinuiam sa ma ascund de ea sa nu se ia dupa mine, mi se rupea sufletul. In fiecare dimineata era de straja patriei la usa magazinului. Din pacate s-a schimbat vremea si ea inca nu era vindecata si in octombrie erau mai putin de 0 grade afara. Intr-o seara m-am gandit si am gasit singura solutie valabila, sa o duc acasa, am facut rost de o funda cu care am legat-o, ca zgarda nu aveam si am pornit spre casa. Nu a vrut sa treaca strada pe jos, a trebuit sa o iau in brate, in troleu am crezut ca face infarct, a trenmurat tot drumul, dar in momnetul in care a intrat in casa am stiut ca o sa ramana pentru ca nu a fugarit pisicile din dotare ci le-a ignorat policos. Nu vroia sa stea in fotoliu, vroia la noi in pat ceea ce nu i-am permis pana nu m-am dus la doctor si i-am facut tot ce trebuia facut. Mergeam cu ea la munca cu zgarda rosie si era atat de fudula de parca se mandrea ca are stapan. Vecinii de la bloc mi-au spus ca pe Feti nu o placeau copii pentru ca e „urata” si ii spuneau „sobolanca” si o bateau cu pietre, de aiai fusuese atat de speriata inainte. Acum e stapana casei si fugare toate matele straine din curte, are 4 prieteni, pe Tao, un catel cu care m-am pricopsit de la sora mea, un motan si 2 pisici si nimeni nu intra in curtea mea fara ca eu sa fiu anuntata. A invatat sa dea labuta, sa stea in sezi, sa astepte daca ii spui si merge la plimbare doar cu codita fluturand fudul pe sus.



Publicat de: Alina G.
25 comentarii

Impresionanta povestea ta. Ma bucur ca un suflet chinuit si-a gasit alinarea. Dar cati oameni ar face asa ceva?

din pacate prea putini

am citit povestea cu sufletul la gura dar acum pot sa zic ca ma duc la culcare linistita …….iubesc f mult animalele in special cainii,eu am o catelusa de 6 luni sunt depate de casa dar ea mi-a umplut inima de bucurie

Felicitari pentru sufletul pe care il ai! Pe mine unii ma considera nebuna… acei unii care nu merita a fi bagati in seama. Acum 6 ani am adoptat un catelus care nu avea mai mult de o luna, urat si plin de pureci. O colega de facultate mi-a zis ca il vazuse pe la gunoaie si ca mai avea un frate. Toto a avut noroc si eu cu el. Am stat la casa un an cu el, dar dupa aceea ne-am mutat la bloc, noi doi si 2 pisoi adoptati, evident, tot de pe strada. Dupa doi ani a mai aparut un pisoi in familia noastra, de la coltul blocului, iar acum 2 luni ne-a gasit Thea, la coltul blocului. Era micuta si murdara, nu stie sa latre, doar chitaie si are urechi de liliac. Din prima seara Toto a stiut ca e prietena lui si nu ne-a lasat sa ne apropiem de ea. Avem si o testoasa simpatica si acum micutii au si tatic adoptiv, asa ca toata lumea e fericita. Ma bucur cand aud ca oamenii adopta caini de pe strada… cei de rasa isi gasesc mult mai usor stapan.

sooper…..tare povestea……da totushi in ziua de astazi nu prea mai sunt pers kre fac treb din astea….se gandesc numai ei insushi …iti trebuie inima…da totushi cred in pers kre o fac…bv voua…si bv tia…

Foarte frumoasa povestea dumneavoastra, doamna :)Insa, desi are un final fericit, ma intristeaza foarte tare comportamentul copiilor. Ce trist e sa cresti fara sa iubesti animalele sau sa le respecti intr-atat incat sa nu le ranesti. Foarte trist pentru o generatie viitoare. Vai de ei!

imi pare nespus de bine pt ceea ce sa intamplat…..merita putina iubire si ea…o creatura nevinovata

Toate animalele merita dragostea si grija noastra.

felicitari si multumiri pentru poveste! Feti e superba si foarte inteligenta!

Si noi avem un catel adoptat, uneori avem impresia ca parca el ne-a ales. Cred ca asa este!

Mie mi se pare foarte frumoasa feti, are urechiile cum le are si catelusa mea, putini mai lungi…si de ea radea lumea cand era mai mica, tot de pe strada e luata si mi-e atat de draga ca nu as da-o pentru nimic,pentru mine e cel mai frumos catel.E o catelusa norocoasa feti !

o poveste cu final fericit, bravo tie!

felicitari !

Feti si Tao – 2 dulcinei !:)

Multumesc ca existi! Bravo!

Ei bine, citind povestea ta, m ai facut sa plang! si eu adun toate animalutele pe care le intalnesc pe strada si dispeeer cand vad atata suferinta si amaraciune in randurile lor!Eu am o catelusa de 14 ani, am gasit o in zapada cand avea aprox 3 saptamani. nu e frumusica deloc, dar e cea mai iubita din familie 😛 si cateodata, f des, are vecini de apartament-catelusii pe care i gasesc, pe care i tin la mine pana le gasesc stapan. Si spre marea mea uimire, dupa ce am dat anunt pe mai multe site uri cu donatii, foarte multa lume m a sunat ;)!!!

F. emotionant…sa ti traiasca!

Felicitari !! Oamenii ca tine fac lumea mai buna !

incredibil, felicitari!

ce frumos:)

Daca ai citit toate povestile inseamna ca ai citit si povestea mea despre Micutzu :D. Stiu ce ai simtit cand ai vazut-o…si e absolut minunat ce ai facut pentru ea. Felicitari!!!

DACA toti oamenii din acesta tara ar fi precum esti tu, cu siguranta imaginea acestei tari s-ar schimba:)am deveni mai buni, mai toleranti, mai OAMENI!
DACA SI NUMAI DACA!
Felicitari pentru nobletea sufletului tau!

povestea ta mi-a dat lacrimi…..eu iubesc foarte mult animalele….daca ar fi mai multi oameni asa…ce bine ar fi…ma doare sufletul cand vad cainii pe strada,fara stapan….eu am 4 caini si toti sunt d pe strada…dar ii iubesc atat de mult…si ii vad atat de frumosi,chiar daca unii spun ca nu sunt…pt mine sunt cei mai frumosi si ma fac tot timpu fericita,ciar daca sunt trista ei imi aduc zambetul pe buze!

M-a miscat povestea ta. Am avut si eu o catelusa alba,maidaneza, care a murit in aprilie la 18 ani. Am luat-o in casa pe cind avea 2 ani si facuse pui la bloc la mine, la fel ca pe a ta, o alergau toti si incercau sa o bata. Am hranit-o, am dat puii la oameni cu suflet cu anunt la ziar si am luat-o in casa. Nu se poate compara cu nimic dragostea ei. Si acum o visez noaptea si am ochii in lacrimi cind ma ut la pozele cu ea. Ciinii sint niste fiinte superbe, minunate, care merita toata dragostea noastra!

Foarte frumos din partea ta! Bravo:)

 
Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman
Omul este o fiinta meteosensibila, reactionand diferit la elementele climatice, in functie de fondul genetic trebuie sa-si constientizeze meteorosensibilitatea si sa-si evalueze potentialul de aclimatizare pentru a putea preveni eventualele situatii de risc ce ii pot afecta sanatatea, siguranta, productivitatea…

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile
Producerea tesaturii de bambus s-a inceput nu cu mult timp in urma – primele mostre au aparut acum zece ani. Si, dupa ce aparuse, au primit imediat titlul mandru de tesatura a secolului XXI. Intr-adevar, stofa din bambus are prea…

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia
Arta cu natura si in natura, menita sa transmita un mesaj social profund. Aceasta ar putea fi, in cateva cuvinte, definitia Land Art-ului. Concept artistic originar din Statele Unite ale Americii din anii 50, Land Art-ul a ajuns si la…

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei
Primaria are de gand sa renunte la solutia toaletelor ecologice amplasate pe strazile orasului si sa construiasca toalete civilizate, inclusiv pentru persoane cu dizabilitati. Problema toaletelor ecologice amplasate pe strazile Timisoarei a fost luata in discutie la ultima sedinta de…

40.000 de lei pentru romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice

40.000 de lei pentru romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice
Romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice ar putea primi pana la 40.000 de lei, potrivit programelor Casa Verde Clasic si Casa Verde Plus lansate in dezbatere publica de Ministerul Mediului. Prima componenta a programului lansat in…

Marea Bariera de Corali declarata “aproape moarta�

Marea Bariera de Corali declarata “aproape moarta�
Imagini recente au aratat gradul avansat de deteriorare a recifurilor de corali din cauza schimbarilor climatice. Cresterea temperaturii oceanelor a afectat masiv starea celui mai mare sistem de corali din lume care se intinde pe mai mult de 2200 de…

Clujul va fi primul oras din Romania cu autobuze electrice

Clujul va fi primul oras din Romania cu autobuze electrice
Cluj-Napoca va fi in 2017 primul oras din Romania care va avea autobuze electrice, potrivit presei locale. Un astfel de autobuz electric nu polueaza si dupa ce a fost incarcat doar trei ore poate sa parcurga pana la 250 de…

Spatiul, ultima pubela

Spatiul, ultima pubela
Pe masura ce explorarea spatiului extraterestru a devenit o activitate la ordinea zilei, de la descoperirea razelor cosmice in 1912 cu ajutorul unui balon, pana la turismul spatial, inaugurat in 2001, sau prima lansare a unui nanosatelit romanesc, ecologia intergalactica…

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.