17 Apr 2010

Cainele care m-a ales pe mine

Am citit povestile tuturor de aici si sunt impresionata de faptul ca exista si oameni de suflet pentru care animalele au drepturi si nu sunt gunoaie. Povestea mea confirma din nou adevarul ca animalul te alege pe tine si nu tu pe el. Mi-a fost intotdeauna mila de animale si am incercat sa ajut si eu cat am putut.

Feti si tao

Acum 6 ani lucram intr-un magazin si nu prea avea asa de mult de munca, puteam sa mai arunc cate un ochi si afara. Zilnic trecea un catelus,nu-mi dadeam seama daca era fetita sau baiat, daca e tanar sau batran, fiindca nu mergea niciodata normal, tot timpul fugea cu coada intre picioare. Din zi in zi ii aduceam mancare dar nu puteam sa ma apropii sa manace, ca o lua la fuga. Trebuia sa las mancarea jos, sa ma indepartez si dupa aceea se apropia si ea, ca descoperisem ca e catelusa. Si fiindca majoritatea nu au nume pe strada, eu ii tot ziceam „fetita” in sus, „fetita” in jos, si asa a ramas. Luni de zile nu m-a lasat sa ma apropii de ea, si daca faceam vreo miscare brusca atat imi trebuia, o tulea rapid. Incetul cu incetul s-a invatat ca nu-i fac rau si se mai apropia cate un pic, pana a ajuns sa-mi mance efectiv din palma. Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa o iau acasa deoarece avea 2 pisici si nu credeam ca s-ar putea intelege cu un caine.

Mie mi se parea ca e batrana pentru ca nu manca nicodata chestii mai mari sau mai tari, renunta usor si pleca cu coada intre picioare din nou. Un an de zile pe strada nu am vazut-o decat cu coada intre picioare. Hingherii faceau ture destul de des prin zona respectiva dar fiind mica s-a strecurat si a scapat de fiecare data. Isi facuse un culcus sub un balcon unde nu incapea nici un copil, daramite hingherii. Dupa cateva luni a trebui sa plec in luna iulie pentru 3 luni in Grecia, in ultima zi de munca, desi nicodata nu trecuse strada, Fetita s-a luat dupa mine si era sa fie lovita de masina. M-am intors din mijlocul strazii si am fugarit-o inapoi. In toamna m-am intors la munca. Am asteptat vreo 2 zile dar nu am vazut-o pe Fetita, am intrebat doamnele de la magazinul alaturat si mi-au spus ca nu o vazusera de mult. M-am dus sa o caut sub balconul ei, si intradevar era acolo, dar nu vroia sa iasa de acolo. M-am rugat de ea o gramada, am incercat sa o ademenesc cu mancare. Nimic. Am stat mult acolo pana a iesit si s-a apropiat de mine si mi-am dat seama de ce nu iesea. Era foarte, foarte bolnava, de abia respira, era foarte murdara, ea care era curatica de obicei, ii curgea nasul si era intr-un hal fara de hal. Am adus medicamente si am trata-o cateva zile cu antibiotice si parea ca merge pe drumul cel bun. Vremea era inca frumoasa, nu era frig afara. Am venit duminica la munca si fiindca aveam in spate o baie cu dus, am profitat de ocazie sa o spal. Nu a scos un scheunat macar, desi mi-era frica sa nu o considere agresiune, doar nu mai facuse baie in viata ei. A trebuit sa stau sa se usuce in magazin, si nu am lasat-o sa plece, am uscat-o cu uscatorul dar nu vroiam sa o imbolnavesc mai rau.

Nu stiu cum sa va fac sa intelegeti ce soc a fost sa-i aud vocea, pentru ca pana atunci nu auzisem nici macar un sunet din gura ei. parca vorbea si-mi povestea toate prin cate a trecut ea, si se uita in ochii mei si „povestea”. Am crezut ca e suparata si schelalalie din cauza ca nu-i dau drumul din magazin, si dupa un timp dupa ce s-a uscat i-am dat drumul, constienta in sinea mea ca probabil nu va mai sta niciodata la mine dupa ziua aia. ei bine m-am inselat, din tacuta de mai inainte acum venea la usa si parca imi spunea sa merg cu ea, mergea doi pasi in fata si apoi se uita in urma sa vad daca o urmareasc. M-am dus dupa ea. S-a dus sub balconul ei, si a inceput sa sape, mandra de ce face ea acolo, o gaura in pamant. I-am adus un pulovar vechi si i l-am pus in roata de cauciuc unde se incolacea ea. A doua zi dimineata ma astepta la coltul magazinului si mandra de ce face ea, vorbea cu mine, topaia cum nu am vazut-o niciodata pana atunci si fugarea toti cainii vagabonzi care mai erau pe acolo. A doua zi statea foarte fudula langa un copac in varful caruia era catarata o pisica pe care tocmai o fugarise. Am lasat-o sa stea in magazin, i-am amenajat o cutiuta si toata ziua statea acolo. In continuare era bolnavioara dar mergea spre bine, din pacate noaptea dormea tot afara.

Cand plecam acasa ma chinuiam sa ma ascund de ea sa nu se ia dupa mine, mi se rupea sufletul. In fiecare dimineata era de straja patriei la usa magazinului. Din pacate s-a schimbat vremea si ea inca nu era vindecata si in octombrie erau mai putin de 0 grade afara. Intr-o seara m-am gandit si am gasit singura solutie valabila, sa o duc acasa, am facut rost de o funda cu care am legat-o, ca zgarda nu aveam si am pornit spre casa. Nu a vrut sa treaca strada pe jos, a trebuit sa o iau in brate, in troleu am crezut ca face infarct, a trenmurat tot drumul, dar in momnetul in care a intrat in casa am stiut ca o sa ramana pentru ca nu a fugarit pisicile din dotare ci le-a ignorat policos. Nu vroia sa stea in fotoliu, vroia la noi in pat ceea ce nu i-am permis pana nu m-am dus la doctor si i-am facut tot ce trebuia facut. Mergeam cu ea la munca cu zgarda rosie si era atat de fudula de parca se mandrea ca are stapan. Vecinii de la bloc mi-au spus ca pe Feti nu o placeau copii pentru ca e „urata” si ii spuneau „sobolanca” si o bateau cu pietre, de aiai fusuese atat de speriata inainte. Acum e stapana casei si fugare toate matele straine din curte, are 4 prieteni, pe Tao, un catel cu care m-am pricopsit de la sora mea, un motan si 2 pisici si nimeni nu intra in curtea mea fara ca eu sa fiu anuntata. A invatat sa dea labuta, sa stea in sezi, sa astepte daca ii spui si merge la plimbare doar cu codita fluturand fudul pe sus.



Publicat de: Alina G.
25 comentarii

Impresionanta povestea ta. Ma bucur ca un suflet chinuit si-a gasit alinarea. Dar cati oameni ar face asa ceva?

din pacate prea putini

am citit povestea cu sufletul la gura dar acum pot sa zic ca ma duc la culcare linistita …….iubesc f mult animalele in special cainii,eu am o catelusa de 6 luni sunt depate de casa dar ea mi-a umplut inima de bucurie

Felicitari pentru sufletul pe care il ai! Pe mine unii ma considera nebuna… acei unii care nu merita a fi bagati in seama. Acum 6 ani am adoptat un catelus care nu avea mai mult de o luna, urat si plin de pureci. O colega de facultate mi-a zis ca il vazuse pe la gunoaie si ca mai avea un frate. Toto a avut noroc si eu cu el. Am stat la casa un an cu el, dar dupa aceea ne-am mutat la bloc, noi doi si 2 pisoi adoptati, evident, tot de pe strada. Dupa doi ani a mai aparut un pisoi in familia noastra, de la coltul blocului, iar acum 2 luni ne-a gasit Thea, la coltul blocului. Era micuta si murdara, nu stie sa latre, doar chitaie si are urechi de liliac. Din prima seara Toto a stiut ca e prietena lui si nu ne-a lasat sa ne apropiem de ea. Avem si o testoasa simpatica si acum micutii au si tatic adoptiv, asa ca toata lumea e fericita. Ma bucur cand aud ca oamenii adopta caini de pe strada… cei de rasa isi gasesc mult mai usor stapan.

sooper…..tare povestea……da totushi in ziua de astazi nu prea mai sunt pers kre fac treb din astea….se gandesc numai ei insushi …iti trebuie inima…da totushi cred in pers kre o fac…bv voua…si bv tia…

Foarte frumoasa povestea dumneavoastra, doamna :)Insa, desi are un final fericit, ma intristeaza foarte tare comportamentul copiilor. Ce trist e sa cresti fara sa iubesti animalele sau sa le respecti intr-atat incat sa nu le ranesti. Foarte trist pentru o generatie viitoare. Vai de ei!

imi pare nespus de bine pt ceea ce sa intamplat…..merita putina iubire si ea…o creatura nevinovata

Toate animalele merita dragostea si grija noastra.

felicitari si multumiri pentru poveste! Feti e superba si foarte inteligenta!

Si noi avem un catel adoptat, uneori avem impresia ca parca el ne-a ales. Cred ca asa este!

Mie mi se pare foarte frumoasa feti, are urechiile cum le are si catelusa mea, putini mai lungi…si de ea radea lumea cand era mai mica, tot de pe strada e luata si mi-e atat de draga ca nu as da-o pentru nimic,pentru mine e cel mai frumos catel.E o catelusa norocoasa feti !

o poveste cu final fericit, bravo tie!

felicitari !

Feti si Tao – 2 dulcinei !:)

Multumesc ca existi! Bravo!

Ei bine, citind povestea ta, m ai facut sa plang! si eu adun toate animalutele pe care le intalnesc pe strada si dispeeer cand vad atata suferinta si amaraciune in randurile lor!Eu am o catelusa de 14 ani, am gasit o in zapada cand avea aprox 3 saptamani. nu e frumusica deloc, dar e cea mai iubita din familie 😛 si cateodata, f des, are vecini de apartament-catelusii pe care i gasesc, pe care i tin la mine pana le gasesc stapan. Si spre marea mea uimire, dupa ce am dat anunt pe mai multe site uri cu donatii, foarte multa lume m a sunat ;)!!!

F. emotionant…sa ti traiasca!

Felicitari !! Oamenii ca tine fac lumea mai buna !

incredibil, felicitari!

ce frumos:)

Daca ai citit toate povestile inseamna ca ai citit si povestea mea despre Micutzu :D. Stiu ce ai simtit cand ai vazut-o…si e absolut minunat ce ai facut pentru ea. Felicitari!!!

DACA toti oamenii din acesta tara ar fi precum esti tu, cu siguranta imaginea acestei tari s-ar schimba:)am deveni mai buni, mai toleranti, mai OAMENI!
DACA SI NUMAI DACA!
Felicitari pentru nobletea sufletului tau!

povestea ta mi-a dat lacrimi…..eu iubesc foarte mult animalele….daca ar fi mai multi oameni asa…ce bine ar fi…ma doare sufletul cand vad cainii pe strada,fara stapan….eu am 4 caini si toti sunt d pe strada…dar ii iubesc atat de mult…si ii vad atat de frumosi,chiar daca unii spun ca nu sunt…pt mine sunt cei mai frumosi si ma fac tot timpu fericita,ciar daca sunt trista ei imi aduc zambetul pe buze!

M-a miscat povestea ta. Am avut si eu o catelusa alba,maidaneza, care a murit in aprilie la 18 ani. Am luat-o in casa pe cind avea 2 ani si facuse pui la bloc la mine, la fel ca pe a ta, o alergau toti si incercau sa o bata. Am hranit-o, am dat puii la oameni cu suflet cu anunt la ziar si am luat-o in casa. Nu se poate compara cu nimic dragostea ei. Si acum o visez noaptea si am ochii in lacrimi cind ma ut la pozele cu ea. Ciinii sint niste fiinte superbe, minunate, care merita toata dragostea noastra!

Foarte frumos din partea ta! Bravo:)

 
Cine e Bea Johnson?

Cine e Bea Johnson?
Poate ca ati auzit numele Bea Johnson in asociatie cu Zero Waste? Asta pentru ca ea este fondatoarea stilului de viata Zero Waste si o foarte pasionata sustinatoare a acestei miscari. Ea si familia ei (sot si doi baieti adolescenti!) traiesc un stil de viata fara risipa din 2008 si produc un singur borcan de […]

Zero Waste Romania se delimiteaza de proiectul “Scoala Zero Waste� finantat de catre Continental Automotive Corporation

Zero Waste Romania se delimiteaza de proiectul “Scoala Zero Waste� finantat de catre Continental Automotive Corporation
Zero Waste Romania se delimiteaza de proiectul “Scoala Zero Wasteâ€� finantat de catre Continental Automotive Corporation, unul dintre cei mai mari poluatori din Romania, implicat in poluarea cu emisii toxice rezultate din productia si tratarea termica a anvelopelor. “Zero Deseuri/Zero Wasteâ€� este o metodologie formata dintr-un set de solutii care includ sortarea la sursa, colectarea […]

Ministerul Mediului gratiaza poluarea Romaniei cu trei incineratoare de deseuri de mare capacitate

Ministerul Mediului gratiaza poluarea Romaniei cu trei incineratoare de deseuri de mare capacitate
Vineri, 3 martie, in cadrul intalnirii cu reprezentantii Comisiei Europene, Ministerul Mediului a anuntat, pe ultima suta de metri, schimbarea de viziune cu privire la incineratoarele de deseuri, refuzate de guvernul Ciolos. Conform unor surse avizate, in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor (PNGD) vor fi incluse trei incineratoare de deseuri municipale, de mare capacitate, care […]

Iasi, primul mare municipiu din Romania care si-a asumat tranzitia catre economia circulara

Iasi, primul mare municipiu din Romania care si-a asumat tranzitia catre economia circulara
Municipiul Iasi se alatura retelei internationale „Orase Zero Deseuriâ€� (â€�Zero Waste Municipalitiesâ€�) si devine primul municipiu din Romania, cu o populatie de peste 350.000 de locuitori, care se angajeaza sa implementeze solutiile „zero deseuriâ€�, cu impact dovedit in alte peste 350 de orase europene, in tranzitia catre economia circulara. Mihai Chirica, primarul Iasului, a semnat […]

Trucuri simple pentru o viata fara risipa

Trucuri simple pentru o viata fara risipa
Sunt intr-o continua cautare de mijloace prin care sa-mi fac viata mai simpla si mai usoara, mai eficienta si cu un mai mic impact asupra mediului. In ultimii ani am schimbat diverse obiceiuri si practici personale in acest scop si in speranta ca intr-un viitor recent voi putea trai o viata fara risipa. Prima masura a […]

Colectarea deseurilor organice intr-un mare oras. O poveste de succes.

Colectarea deseurilor organice intr-un mare oras. O poveste de succes.
Milano este cel mai mare oras din lume cu o schema formala de reciclare a deseurilor organice. De ce este importanta colectarea selectiva a acestor deseuri, cum au atins milanezii o rata de succes de 95% si cum sta Romania la acest capitol, aflati in randurile de mai jos. Desi ar putea parea inofensive, deseurile organice […]

Ministerul Mediului nu sustine instalatiile de incinerare in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor

Ministerul Mediului nu sustine instalatiile de incinerare in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor
Valorificarea energetica a deseurilor menajere prin combustie la temperaturi inalte este intens sustinuta de catre industrie ca fiind solutia salvatoare, care poate scapa Romania de deseuri. La o prima analiza pare sa fie o strategie foarte atragatoare, intrucat incineratoarele reduc cantitatea de deseuri depozitata in gropile de gunoi si produc energie. Mirajul dispare treptat odata […]

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman
Omul este o fiinta meteosensibila, reactionand diferit la elementele climatice, in functie de fondul genetic trebuie sa-si constientizeze meteorosensibilitatea si sa-si evalueze potentialul de aclimatizare pentru a putea preveni eventualele situatii de risc ce ii pot afecta sanatatea, siguranta, productivitatea si creativitatea. Meteosensibilitatea este sensibilitatea detinuta de un organism la modificarile atmosferice, prin declansarea sau […]

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.