Adoptii Caini » hotarat

Cine vrea un caine de pripas?

tdomf_0ffa8 — Tue, 29 Nov 2011 15:01:18 +0000

In urma cu 4 ani am reusit sa ne facem o casa cu curte, la care am visat mult. Principala atractie a noastra a fost sa avem o gradina, cu multe flori si verdeata, care sa ne scape de teroarea betoanelor urbane. Cand cumnata mea, vesnic in slujba napastuitilor patrupezi abandonati, mi-a propus un caine, apropape m-am certat cu ea, pentru ca nu concepeam ca gradina pe care am amenajat-o cu atata truda sa fie ravasita de un caine. Nu am avut niciodata un caine si nici nu-mi doream.
Atata doar ca viata are uneori propriile ei planuri…

Ne face placere, mie si sotului meu, sa povestim oricui cum a aparut in viata nostra Mura. Pentru ca acum nu ne mai imaginam cum ar fi sa n-o avem pe cea care a devenit intre timp “iubita lui mama”, “codarlitza”, “catzuca” etc. Am plictisit cu povestea ei nu numai prietenii si familia, ci cam pe toti cei care ne-au calcat pragul: instalatori, baiatul de la Internet, cititorul de contoare de la Apanova, postasul etc.
Dar noi nu ne plictisim sa o spunem, pentru ca, intr-un fel, suntem speriati ca am fi putut sa o ratam si ne bucuram de fiecare data cand povestim ca am luat decizia corecta cand ne-am hotarat sa o adoptam pe Mura.

Intr-o seara friguroasa de ianuarie (erau -11grade), pe cand ii conduceam pe cumnata mea si sotul ei veniti in vizita, am gasit sprijinit de poarta un catelandru de talie mare, cu alura de lup, de vreo 4 luni. Cumnata mea, – cea cu patrupedele!- a insistat sa o primesc in curte, pentru ca, mi-a spus ea, puiandrul de caine ratacea de ore bune pe strazi, il vazuse la venire pe o alta strada cautand un loc sa se aciuiasca. Am refuzat categoric sa primesc catelul in curte, stiind ca odata intrat n-o sa mai pot scapa de el. Si nu doream deloc sa am un caine. Tania – asa o cheama pe cumnata mea – a incercat sa il urce pe catel in taxiul cu care urmau sa plece, dar acesta s-a speriat si a fugit. In cele din urma Tania a plecat acasa, bombanindu-ma prin viu grai si telefoane ulterioare ca am un suflet rau, iar eu am intrat in casa, sperand ca javra micuta de la poarta se va intoarce la casa ei (de unde am presupus ca o stersese intr-o aventura pusteasca) sau ca stapanii ei o vor cauta si o vor lua acasa. Caci toti avem speranta, nu-i asa, si puterea de autoamagire ca lucrurile rele nu sunt chiar asa, si chiar daca sunt asa va veni cineva care va rezolva situatia. Lasitatea cu care ne protejam confortul personal isi gaseste adeseori astfel de subterfugii, nu-i asa?

Numai ca, fir-ar sa fie, erau, dupa cum ziceam, -11 grade, scrasnea zapada sub picioare, iar noaptea era de-abia la inceput…Gimini imi soptea de pe umarul drept ca macar sa-i dau ceva de mancare…OK, ceva de mancare nu-i bai, zice dracusorul de pe umarul celalalt, in fine, a ratacit atatea ore pe strazi, friptura de la Revelion inca mai zacea pe tava…nu-i bai deloc. Dar nu il iei in curte!
Asa ca m-am infofolit din nou si am plecat spre poarta cu o tavita de plstic cu resturi de friptura, dar si cu speranta ca animalutul sa fi plecat intre timp de acolo si sa nu mai fiu nevoita sa ma lupt cu Gimini. Atata doar ca animalutul, in loc sa plece, se incolacise langa gardul nostru, incercand sa doarma acolo. I-am lasat mancarea si am fugit in curte, de data asta hotarata sa ii pun si un carton pe care sa stea. Am revenit, cateva minute mai tarziu, cu o cutie de carton ramasa de la mutare, pe care am pus-o pe trotuar, pe locul ales de catel sa doarma. Nu imi mai amintesc cum si daca a intrat imediat in cutia de carton, dar stiu ca a doua zi de dimineata -o dimineata limpede, insorita si rece de ianuarie, am dat fuga, imediat ce m-am sculat, sa vad ce facea catelul, daca supravietuise noptii geroase. Era acolo, in cutia lui, dar zapada de sub cutie se topise sub caldura corpului sau si inghetase, lipind practic cartonul de asfalt.
A fost momentul decisiv in care am hotarat ca acel catel avea nevoie de o cusca, iar acea cusca va sta la noi in curte. Aveam in debara o multime de scanduri ramase de la amenajarea casei, aveam un plan, asa ca l-am trezit pe sotul meu cu memorabila fraza “trezeste-te, trebuie sa facem o cusca pentru caine!”
Intre timp cutia de carton a fost mutata in curte, cu tot cu catel, iar noi ne-am scarpinat in cap o vreme incercand sa ne imaginam CUM sa facem o cusca (habar nu aveam, va dati seama!), am discutat si ne-am ciondanit pe planuri din ce in ce mai sofisticate de locuinte canine, pana cand ne-am pus pe treaba si, pana la amiaza am produs primul adapost lemnos al catelului nostru. Nu stiam nici daca e caine sau catea, si multa vreme ne-am contrazis pe tema asta, pana cand, in martie, mama natura urmandu-si cursul a facut catelul sa intre in calduri si a trebuit sa admit ca avem o catelusa…pe care am numit-o, in urma unui brain-storming familial, Mura.
Intre timp Mura a crescut, a facut prostii – multa vreme m-am luptat cu ea sa nu mai fure papucii de la usa, dar, mai ales, sa nu mai reteze florile din gradina, mai ales trandafirii, pe care ii considera bete bune de ros…, dar treptat, treptat, a invatat regulile, s-a cumintit, a invatat sa mearga pe alei si pe gazon, dar sa respecte straturile de flori, sa isi faca nevoile in spatele casei, sa vina cand e chemata, sa mearga in lesa la plimbare, sa se joace si sa se bucure de viata noastra impreuna.
Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa iubesc atat de mult un caine, dar asta s-a intamplat. Mura a devenit un caine atat de bun, atat de vesel si de cuminte, atat de atasata este de noi incat relatia pe care o avem cu ea este cu totul speciala. E o bucurie sa o ai, sa o mangai, sa te joci cu ea. Cainele acesta de pripas ne-a adus multa veselie in familie, si multa dragoste neconditionata. Cea mai mare bucurie a ei e sa o mangai si sa te joci cu ea. Cea mai mare spaima a ei e ca ai putea sa ii inchizi poarta si sa o lasi pe strada din nou (se intampla uneori sa inchidem poarta din greseala in timp ce ea e pe strada si disperarea ei atunci e absolut impresionanta: sare instantaneu cu labele pe poarta si scheauna rugandu-se sa fie primita inapoi).
Bucuria pe care ne-o aduce azi Mura intrece, fara indoiala, gestul nostru de a-i oferi un adapost. Ne consideram norocosi sa o avem, sa faca parte din familie, sa fie acolo in fiecare zi. Nu e intotdeauna usor(nici cu oamenii nu e), dar merita. Castigul a fost, fara indoiala al nostru atunci cand am decis sa pastram catelul de pripas. Si catelul de pripas, devenit “iubita” si “catuca” si “frumoasa” si cate si mai cate, ne daruieste frumusete si bucurie in fiecare zi, ori de cate ori ne facem un pic de timp sa stam cu ea.

In dimineata de dupa inmormantarea tatalui meu am iesit in curte, cu toata tristetea si durerea pe care un astfel de eveniment ti le lasa in suflet. A venit sa ma aline, cine altcineva, decat Mura, iubita mea catelusa. La peste patru ani are inca mintea unui catelandru, asa ca nu am scapat de insistentele ei de a ma juca cu ea, de a o alinta …asa ca m-am trezit fara sa stiu cum razand cu nazdravana mea, care se juca cu daruirea totala a unui copilas.
Uneori cainii gasesc cai mai nimerite de a te alina decat o pot face oamenii. Iar cainii fericiti si iubitori gasesc cai de a-ti arata asta in fiecare zi.
Cred ca nimic nu poate intrece devotamentul unui caine pentru oamenii care il iubesc si pe care ii iubeste. Cine e sceptic, n-are decat sa incerce. Reteta e simpla si e aceeasi ca si pentru copii: dragoste si educatie.

Kyra

tdomf_0ffa8 — Mon, 28 Nov 2011 13:11:17 +0000

Vroiam sa ne luam un caine de rasa, un golden retriever mai exact, insa asteptam sa treaca iarna pentru ca noi stam la curte si el urma sa doarma afara, in cotetul lui. Am vazut cateva linkuri pe facebook catre acest site si am inceput sa ne uitam la catei. Cum am vazut-o( http://www.adoptiicaini.ro/catelusa-minunata-de-3-luni-isi-cauta-o-casa/ ) ne-am hotarat sa o luam, statea afara in curtea unei fabrici impreuna cu fratiorul ei si cu alti catei.Foarte isteata, dupa ce si-a mancat bobitele de intampinare nu a stat pe ganduri si s-a dus sa manance si de la cateii mai mari, care nu au gonit-o. Din pacate fratiorul ei fusese luat cu o zi inainte, am fi vrut sa ii luam pe amandoi. Fata e isteata, jucausa si cuminte. Desi avea doar 2 luni si jumate(asa a spus medicul veterinar dupa ce s-a uitat la dintisorii ei-de fapt niste ace ) a invatat repede sezi si da labuta. E innebunita dupa os si cum termina de ros il ascunde tacticos in curte printre frunze. Cand am plecat la veterinar cu ea incepuse sa planga, probabil ca se gandea ca o ducem inapoi, insa dupa ce ne-am intors am observat cum deborda de bucurie din nou in curte si se gudura pe langa noi.
Ne intampina voioasa de fiecare data cand ne intoarcem si ne umple sufletul de bucurie in fiecare zi. Kyra e un sufletel salvat, mai sunt multe insa…

De la neincredere la dragoste

tdomf_0ffa8 — Mon, 14 Nov 2011 14:12:20 +0000

Buna, numele meu este Raluca si am adoptat un cate. Imi doream foarte mult un catel de talie mica sa pot sa il tin in apartamanet (stau in chirie din pacate) si astfel am inceput sa ma gandesc serios la optiunea de a adopta un catel. Preferam adoptia deoarece nu sunt de acord cu cateii vanduti in magazin; sunt suflete si ei dar si cei din centrele de adoptie merita o sansa. Doar pentru ca nu ii cumperi din petshopul de mall asta nu inseamna ca nu pot fi tovarasi de suflet. Am avut insa la inceput o problema: imi era teama si nu aveam incredere in mine ca pot sa il educ si sa ii fiu un stapan bun, drept pentru care am hotarat sa plec spre centru in ideea de a-mi lua un catel mai batran, ca este mult mai cuminte si nu cu atata chef de a face prostioare pe care eu sa le acopar dupa el, insa cum socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, l-am zarit pe el, mic si dolofan cu un caputz mai mare decat corpul, avea numai doua luni si niste ochi mari si luminosi. A fost o dragostea atat de mare, incat mi-am invins teama de a nu putea fi responsabila si am spus ca trebuie sa fac tot pentru a putea fi alaturi de acel sufletel. Placerea a fost maxima, aveam pe cineva cu care sa impart spatiul, lucrurile bune si rele (pentru ca desi pentru unii suna ciudat, pentru noi detinatorii de animale si iubitorii, a discuta si a impartii problemele cu animalul tau de companie nu e nimic iesit din comun). Ne inteleg si ne simt starile poate mai bine ca o fiinta umana.

Deci sa revenim: bucurie maxima, cosulet, paturica, mancarica si multe altele. Insa odata cu fericirea a trebuit sa apara si responsabilitatea, insa nu imi pare rau, am invatat impreuna sa ne educam unul pe celalalt, el sa imi inteleaga mie nevoile si eu lui cererile. Am doi ani de cand il am si nu am incercat sa fac din el un caine dresat care sa traiasca ca un robot. Este de ajuns sa ii oferi daruire si sa te implici putin si va intelege ce te multumeste si ce nu si chiar daca imi mai gasesc cateodata prosoapele trase de pe uscator sau sosetutele scoase din dulap si pline de bale, se intampla rar.

Pentru mine si prietenul meu este ca un copil si si acum, dupa doi ani de zile de cand il am, inca invatam impreuna si reuseste sa ma surprinda in fiecare zi. Responsabilitatea se invata, nu te nasti cu ea, este un sentiment de nedescris sa vii acasa si cineva sa se bucure sincer ca ai sosit chiar daca poate ai sa ii dai ceva bun sau nu. El va fi intodeauna acolo sa iti aline durerea, trebuie doar sa iti doresti un nou suflet langa tine.

Max – catel de paza

tdomf_0ffa8 — Tue, 08 Nov 2011 14:10:15 +0000

Faceți cunoștiință cu un mascul feroce, cât se poate de ager dar și plin de “lipici”. Abandonat in frigul si pustietatea unui camp alaturi de 3 fratiori, Max si-a luat in serios rolul de frate mai mare si i-a aparat pe toti de animalele care le dadeau tarcoale cu pofta si interes. Nu ne-am dat seama, cand l-am gasit ud si flamand, daca latra si tremura ca sa fie fioros sau pentru ca ii este frica. Dar era evident ca maraitul lui hotarat le-a salvat viata tuturor celor 4 ghemotoace, tinand la distanta pradatori mai periculosi decat voluntarii nostri.

A trecut mai bine de un an de atunci, iar Max e acum o minune de catelandru vaccinat, deparazitat si sterilizat. Nu si-a uitat, insa, rolul pe care soarta i l-a harazit de mic si apara cu indarjire tot ce iubeste: jucaria preferata, bolul cu mancare, pe cele 2 surori ce i-au mai ramas alaturi. Un lord cu sosete si cravata albe si pufoase, Max promite sa devina paznicul ideal al oricarei curti demne sa fie aparate de el. Si e atat de usor de iubit cand el nu cere mai nimic!

Adresa de email :

Max.jpg (58 KB)

MAX2.jpg (67 KB)

Caini fara sansa………

tdomf_0ffa8 — Tue, 01 Nov 2011 09:04:33 +0000

Nu vreau sa impresionez, nu vreau decat sa gasesc o solutie pentru niste caini care nu au nici o sansa. P e scurt povestea lor. Intr-o zi in curtea firmei a fost aruncata o catelusa neagra care nu se putea descurca singura. Am ,,adoptat-o” asigurandu-i hrana. A crescut si o perioada a disparut. Apoi a aparut insotita de trei puisori. Doi au murit si pe unul am reusit sa-l plasez. Apoi am hotarat sa o sterlizez pe Morena, asa o cheama. Acum caut un stapan pentru ea. Are o prietena, Vulpita, care si ea nascut 6 puiuti. Acum este si ea sterlizata dar nu am putut plasa decat 4 pui doi dintre ei, Blondi si Urechila, sunt acum tot cu Vulpita, mama lor. Imi este tare greu sa-i hranesc, deoarece pe langa ei in alta zona a intreprinderii mai sunt alti 6 caini pe care de asemenea ii hranesc.Cheltuiesc minim 100 lei pe luna pe 4 saci de hrana. Astept un sprijin din partea iubitorilor de caini fiindca salariul meu de circa 1000 lei/luna nu-mi permite sa-i mai pot hrani, in lunile de iarna cheeltuielile familiale sunt mult mai mari. Astept un sprijin . Florin

Mandy, o minune de catelusa

tdomf_0ffa8 — Wed, 05 Oct 2011 09:58:52 +0000

Soarta n-a fost prea darnica cu ea. Micuta faptura (are doar cateva kilograme) a avut nesansa sa nu-si poata folosi toate labutele. Mandy nu poate merge, nu poate alerga nu poate simti ca traieste cu adevarat. Labutele anterioare sunt contorsionate si nu le poate folosi, asa ca se poate deplasa doar impingandu-se cu ajutorul labutelor posterioare. Practic se deplaseaza precum melcul. Handicapul ei nu o impiedica insa sa se bucure de tot ce e in jurul ei si se pare ca n-a impiedicat-o sa aibe si pui. Nici stapanul ei n-a fost prea impresionat de soarta ei asa ca s-a hotarat s-o abandoneze cu pui cu tot. Si a facut-o.

Mandy a avut in toata nenorocirea ei si un strop de noroc. Oameni cu suflet au gasit-o si au cerut ajutor pentru ea. Catelusa este de acum in grija noastra. A fost internata pentru investigatii. Vom afla daca se poate interveni sau nu chirurgical, pentru a-i corecta pozitia labutelor. Vom reveni cu amanunte dupa ce va fi investigata.

Mandy are nevoie urgent de un stapan responsabil, capabil s-o iubeasca asa cum este. Are nevoie de un petec de curte cu iarba. Adora sa se tavaleasca in iarba. Daca micuta minune, v-a induiosat si v-ati hotarat sa-i purtati de grija tot restul vietii ei va rugam sa ne scrieti la: .

Adresa de email :

mandy-01.jpg (65 KB)

mandy-02.jpg (48 KB)

mandy-03.jpg (44 KB)

Bobita cel fara noroc

tdomf_0ffa8 — Mon, 19 Sep 2011 12:29:32 +0000

In iarna lui 2010 iesind dintr-un supermarket am vazut un caine slab, ca un schelet, nu avea nici par pe el, era chiar piele si os, abia mergea cautand ceva de mancare. I-am dat sa manance din ceea ce cumparasem din magazin si am plecat acasa cu sufletul plin de tristete si cu gandul la el. Tot acolo era o catelusa de talie mica, tot parasita dar care avea o cusca din carton la usa magazinului (avea grija de ea o salariata a magazinului). Din ziua urmatoare am inceput sa merg zilnic sa le duc mancare si sa-i mangai pe amandoi. La inceput erau speriati si se apropiau cu teama, dar fiind infometati s-au apropiat foarte repede de mine si in fiecare zi ma asteptau cu nerabdare. A trecut destul timp in acest fel si eram de acum prieteni buni.I-am botezat Bobita si Doli. Intr-o buna zi Bobita nu a mai fost prezent la intalnire. La fel s-a intamplat si in zilele urmatoare. Era un ger cumplit si zapada mare iar Bobita nu stiu pe unde umbla. In ziua a sasea a aparut Bobita si m-am hotarat sa-l iau acasa unde mai aveam un catel batran si o catea care abia fatase 5 puiuti. Dupa scurt timp am luat-o si pe Doli pentru ca nu o mai acceptau sa stea acolo la magazin, i-au luat cusca, au gonit-o, o bateau cei care pazeau acolo. Odata ajunsi acasa mi-am dat seama ca Bobita era foarte bolnav, respira greu si nu avea voce. A urmat un lung tratament cu injectii, medicamente si hrana buna, dupa care Bobita si-a revenit (dar tot nu poate sa latre), s-a facut un catel frumos, iubitor si foarte rasfatat. Seamana cu un labrador, este alb,castrat si de atata fericire facea numai nebunii. Sare gardul si sta pe strada, e prietenos cu toata lumea cu exceptia biciclistilor si a masinilor. In vara aceasta am plecat in concediu si l-am luat si pe Bobita (ii place sa mearga in masina). Trecand prin Targoviste (banuiesc ca la intrare pe soseaua Gaesti) nu stiu cum s-a intamplat ca sotul a apasat butonul care deschide geamul din spate si Bobita a sarit din masina fara sa observam. Ne-am trezit la iesirea din oras (mergeam spre Sinaia) ca Bobita nu mai este in masina. Au urmat cautarile fara rezultat, continuu sa-l caut si nu vreau sa cred ca nu-l voi mai gasi. Ce face el acum pe strazi ? Cum sa ajunga din nou cum era atunci cand l-am gasit ? Nu vreau sa ma gandesc ce i se poate intampla ! Oamenii sunt foarte rai si nu se gandesc atunci cand vad un animal pe strada sa-i dea ceva de mancare, ba dimpotriva, il mai si bruscheaza (am fost martor la astfel de scene de multe ori). Daca cineva ma poate ajuta sa-l gasesc pe Bobita, daca il vede cineva in Targoviste va rog anuntati-ma la tel 0724920747. Eventual il luati pana cand ajung eu ca sa nu dispara din nou. Eu locuiesc in Giurgiu si ajung in 2-3 ore la Targoviste. Sper din toata inima sa-l regasesc pe Bobita cu ajutorul iubitorilor de animale !

Adoptati-l pe Bobita!

chabytza — Thu, 01 Sep 2011 12:13:29 +0000

Buna . Numele meu este Bobita. Sunt un catel de aproximativ 12 ani , linistit si sensibil,dar din pacate orb . Toata viata am stat in strada , intr-o zona pe care cu greu am inceput sa o cunosc. Dar intr-o zi oamenii s-au hotarat sa construiasca o cladire chiar langa “casa” mea si astfel muncitorii au inceput sa ma alunge, aruncand cu pietre in mine . Am ajuns in locuri noi,unde nu ma mai puteam descurca singur,unde oamenii continuau sa ma alunge si astfel eram pe punctul de a muri de foame ,de a fi calcat de o masina sau pur si simplu de a fi eutanasiat . Cei de la ROBI m-au salvat din aceasta situatie si acum imi duc zilele in adapost ,inca sperand la o curticica,la un camin unde sa-mi petrec restul zilelor,oferindu-le dragoste neconditionata “stapanilor mei ” . Astept cu nerabdare clipa cand voi putea sta linistit pe o bucatica de iarba verde,simtandu-i roua si mirosul, adulmecand iubirea si protectia omului de langa mine . Daca vrei tu sa fii cel care imi va alina batranetea , trimite un mail la

Adresa de email :

Nadine e pregatita pentru adoptie

chabytza — Thu, 01 Sep 2011 11:25:53 +0000

Nu de mult, Nadine traia intr-o colectivitate de caini pe un camp. Gata sa aduca pe lume alti amarati, catelusa a fost dusa in regim de urgenta la sterilizat apoi a fost returnata. Ghinionul sau poate norocul ei a fost ca a racit. A trebuit s-o ducem in refugiu pt. a o trata si a ramas la noi definitiv. I-a placut atat de mult incat pana si privirea i s-a schimbat. S-a ingrasat si a devenit o splendoare de catelusa.

Nadine e pregatita pentru adoptie. Docila dar hotarata in acelasi timp, e gata sa-si dea si viata pentru tine daca o iei acasa. E tanara, are in jur de doi ani si este de talie mare.

Adresa de email :

Cand hingherii ajung sa conduca Politia Animalelor

Ionut Parausanu — Wed, 31 Aug 2011 11:18:03 +0000

Cand hingherii ajung sa conduca Politia Animalelor

Serviciul de hingherit condus de Barbulescu Flavius Dumitru s-a transformat peste noapte in “Politia Animalelor” (“Serviciul Public Politia Animalelor”-prescurtat S.P.P.A.). Nu , nu e un banc prost ci o realitate tembela, crosetata la Brasov de G. Scripcaru impreuna cu randasii lui din Consiliul Local. (Probabil ca la fel de simplu, cu un Hocus-Pocus si-o scatoalca peste scafarliile yesmenilor din otare, Scripcaru ar fi putut transforma Politia Locala intr-o trupa de colindatori, Serviciul de Stare Civila in Serviciu Public Politia Familiei si Regia Apa in “Serviciul Public Politia Plantelor” ). Evident ca masina de propaganda mediatica a Scripcarului n-a scapat ocazia de a transmite in direct imagini cu spectaculoasa sarlatanie a hingheroidului – sef Barbulescu Flavius, care si-a luat trupa de gealati la subtioara, s-a dat de 3 ori peste cap si-a intrat cu tot cu uniforma in pielea unui personaj de Animal Planet. Euforia care i-a cuprins pe presari la vederea acestui numar de scamatorie ieftina, le-a ars din nou “sigurantele”, impiedicandu-i sa-i puna fostului si viitorului hingher-sef macar doua, trei intrebari de bun-simt.

Impostura din dosul S.P.P.A.-ului lui Scripcaru?

Cand hingherii ajung sa conduca Politia Animalelor

Pentru ca lui Barbulescu Flavius i-au placut intotdeauna cotcariile multiple, aceasta ultima sarlatanie (a ungerii lui ca “politist-sef al animalelor”) nu putea fi decat una paracopitata, tripla sau chiar cvadrupla. Prima si poate cea mai sinistra impostura e cea a deturnarii cu nerusinare a sensului si misiunii “Politiei Animalelor”. Pentru toata suflarea, incepand cu telespectatorii de-o schioapa ai canalului Animal Planet, “Politia Animalelor” trebuie sa pedepseasca cruzimile fata de animale. Ei bine, “Politia Animalelor” marca Barbulescu, nu-si propune nicidecum sa pedepseasca cruzimile fata de animale (Nici n-ar avea cum pt. ca treaba asta cade in sarcina ANSVSA si a Politiei, in colaborare cu organizatiile de protectie a animalelor ) ci din contra, sa supuna la cruzimi detinatorii acestor animale, hartuindu-i si amendandu-i sub diverse pretexte care de care mai tampite si mai ilegale: ca n-au acordul tuturor vecinilor pt. detinerea cainilor si pisicilor, ca plimba cainii pe domeniul public al Municipiului Brasov, ca nu le pun botnite si nu-i priponesc in lese etc etc (nume potrivit pt. noul “de-serviciu” public infiintat de Barbulescu ar fi ”Gestapoul animalelor”). A doua chestie perversa e “compozitia” acestei asa-zise “Politii a Animalelor”: hingheri care au tratat zeci de mii de animale ca pe niste gunoaie si care, in loc sa fie ingropati in amenzi contraventionale si penale sau chiar varati la bulau, au primit dreptul de a amenda si hartui detinatorii/iubitorii de animale. A treia marlanie a hingherului sef si-a sefului hingherului sef, e faptul ca desi nu se mai poate folosi de pretextul ca gestioneaza cainii fara stapan, Serviciul lor rebotezat, revopsit dar la fel de rapciugos, toaca acelasi buget pe care-l toca vechiul S.P.G.A. Tupeist cum il stim, Scripcaru nu da nicio letcaie Asociatiei “Milioane de Prieteni” (care gestioneaza de-acum cainii fara stapan) ci-o lasa cu nesimtire sa faca gratis ce facea S.P.G.A.-ul dupa ce halea 3-400000 de euro pe an, in timp ce continua sa bage aiurea sute de mii de euro in pusculita militiei hingheresti a Barbulescului. A patra dar nu cea din urma potlogarie tine de legalitatea infiintarii si functionarii acestei caricaturi de “Politie a Animalelor”. De vreo 2 ani de zile l-am avertizat si pe Barbulescu si pe tatucii lui din D.S.V.S.A., ca legea 60/2004 ii obliga sa inregistreze cainii si pisicile si sa faca ceva pt. a impiedica “reproducerea lor neplanificata”. La 7 ani de la intrarea in vigoare a legii respective (si dupa ce-au profitat din plin de tonele de caini abandonati ca urmare a neluarii masurilor de mai sus) Scripcaru & Barbulescu se-apuca chipurile s-o puna in aplicare, cum altfel, decat calcand pe capetele altor legi. Astfel, din moment ce cu gestionarea cainilor fara stapan se ocupa cei de la A.M.P., e limpede ca S.P.P.A.-ului lui Barbulescu nu-i ramane decat o singura “ratiune” de a mai face umbra pamantului si de a mai toca ceva banii publici: inregistrarea cainilor/pisicilor (pt. a “veghea” la respectarea celor cateva masuri ce trebuie luate pentru impiedicarea “reproducerii neplanificate a cainilor si pisicilor”, in cf. cu Legea 60/2004, e suficienta Politia Locala, care oricum someaza cand nu cara tucalul vreunui stab din Primarie). Insa, pt. personalitatea proeminenta si imbatranita in ticalosii a hingherului-sef, “ratiunea” asta de a fi e prea meschina si pipernicita. Cum sa mai terorizeze el populatia, cum sa mai defileze cu batalionul de hingheri in uniforma pe strazile orasului, cum sa se mai umfle in pene pe la emisiuni, sa mai hapleasca un buget obez si sa mai umble cu un mitsubishi L200 daca pastoreste un amarat de “Serviciu de inregistrare a cainilor si pisicilor”?! Si-atunci se pune in miscare mecanismul “biela-manivela” al potlogariei. Se iau cele doua “atributii” legale de care se mai poate agata formal un parazit batran si lacom ca Barbulescu, se amesteca c-o caruta de atributii ilegale, abuzive si tampite (introduse prin HCL-ul cu iz de decret ceausist: ”Regulamentul de crestere a animalelor in Municipiul Brasov”- Regulament in care ploua cu interdictii stupide de genul: este interzis sa cresti o gaina, sa dresezi o pitulice, sa detii un caine/pisica fara acordul tuturor vecinilor, etc. etc.), pana se obtine un cocolos diform care se ambaleaza conform tuturor regulilor imposturii intr-o denumire care n-are nimic de-a face cu natura execrabila a continutului: “Politia Animalelor”

De ce-a schimba hingherul-sef macazul?

Scripcaru si Barbulescu n-ar fi renuntat la malaxorul lor de caini daca nu interveneau o serie de evenimente care le-au dat planurile cincinale peste cap. In primul rand, n-a trecut legea eutanasiei. In al doilea rand, i-am hartuit noi cu tot soiul de plangeri/denuturi penale care, chiar daca nu s-au concretizat inca, i-au creat hingherului-sef o stare de anxietate cronica. In al treilea rand, e posibil ca in urma vizitelor unor baieti de la o anumita “directie”, Barbulescu sa-si fi dat seama ca e din ce in ce mai greu sa procure si sa foloseasca ilegal droguri de risc la impuscarea/tranchilizarea cainilor, cum facea pana acum. In al patrulea rand, primaria trebuia sa inchida sandramaua de adapost de la Stupini pt. ca-i expira contractul (si planuia oricum sa investeasca intr-o sandrama proprie). In al cincilea rand, victima etern-santajabila sentimental a colaborarii cu Barbulescului (A.M.P.) si-a luat angajamentul sinucigas de a prelua gratis gestionarea cainilor fara stapan din Brasov (ceea ce e oricum foarte bine!). In al saselea rand, nasul antrenat al lui Barbulescu a adulmecat o noua sursa de profit pt. tagma scripcarienilor: taxe, impozite si amenzi aplicate detinatorilor de caini si pisici. Si-n al saptelea, dar nu in ultimul rand, Barbulescu s-a gandit ca alura paramilitara si fanteziile securistice ale gastii lui de gealati, merg mai bine c-o denumire cu iz de “militie, politie, garda, kgb” etc care sa sperie suplimentar poporul. Chestia e ca marea “schimbare” e doar una “experimentala”. Hingherul si stapanul sau pot sa spuna oricand “stop joc” si sa-si reia profitabila activitate hingheristica daca vin vremuri mai bune (trece legea eutanasiei, AMP-ul nu se descurca, vine-un val de NUP-uri in dosarele hinheresti etc.)

Apel catre detinatorii si iubitorii de animale.

Cand hingherii ajung sa conduca Politia Animalelor

Cica zilele astea, gasca de zoo-militieni ai lui Barbulescu umbla din usa-n usa ca sa faca un recensamant al cainilor si pisicilor. Avand in vedere “expertiza” trupei lui Barbulescu in cea ce priveste calcarea in picioare a legilor, va recomandam ca in eventualitatea in care vedeti niste mecle de hingheri in uniforme dand tarcoale locuintei dvs., sa va zavorati bine in case si sa nu deschideti. Daca indivizii insista, ar fi bine sa sunati la 112 sau sa-i goniti cu suturi in spate. Noi asa am proceda. Totodata daca zoo-militienii astia va hartuiesc, va santajeaza cumva, sau va trantesc vreo amenda ,contestati-o imediat la Judecatorie (puteti sa ne contactati in prealabil, va vom sprijini) si nu uitati sa va luati un avocat bun/scump si sa cereti cheltuieli de judecata. Veti castiga fluierand pt. ca dupa cum am mai spus, cam 90% din prevederile “Regulamentului” barbulescian sunt ilegale, neconstitutionale si inepte. Pt. a sti cu cine aveti de a face, va reamintim succint ce-a facut Barbulescu impotriva detinatorilor si iubitorilor de animale la usa carora are tupeul sa bata: A transformat detinerea unui caine si-a unei pisici intr-un veritabil delict iar pe detinatorii de caini si pisici in niste proscrisi hartuiti de oricine vrea sa-i hartuiasca (conditionand detinerea animalelor de acordul tuturor vecinilor); A transformat plimbatul unui caine intr-o aventura periculoasa (cainii nu pot fi plimbati sau lasati in libertate aproape nicaieri pe domeniul public al Brasovului); A pus o taxa ilegala pe cainele nesterilizat, fara sa ofere facilitati/gratuitate pt. sterilizare/castrare (in conditiile in care Legea 60/2004 prevede “stimularea reproducerii neplanificate a cainilor si pisicilor si incurajarea sterilizarii” si nu de obligativitatea sterilizarii); A hotarat ca animalele nesterilizate capturate pe strada, vor fi date inapoi detinatorului sterilizate, fapt abuziv, ilegal (in cf. cu prevederile O.U.G. 155/2001) si neconstitutional; Nici nu i-a trecut prin cap sa reinvesteasca banii proveniti din eventualele taxe/impozite in castarea/sterilizarea cainilor, asa cum e firesc; A omorat, a infometat si a chinuit peste 30000 de animale (din care cel putin 3-4000 de pui) a facut franjuri cam toata legislatia de protectie a animalelor, legislatia sanitar-veterinara. Totul la un pret modic: 2 milioane de euro!

http://www.adevarul.ro/locale/brasov/Politia_Animalelor_va_va_bate_la_usa_pentru_a_va_microcipa_animalele_de_companie_0_527347414.html

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=actualitate&s_id=103132

http://www.brasovultau.ro/Politia-Animalelor-intra-In-actiune-47023.html

Codrut Feher

Boss, metis terrier

tdomf_0ffa8 — Tue, 30 Aug 2011 14:14:47 +0000

Ajutor! Desi sunt de felul meu un sef in adevaratul sens al cuvantului, adica ma impun cu duritate, acum sunt prins la mijloc. Am ajuns intr-un loc unde am fost urcat pe o masa, mi-au masurat temperatura (nu va spun cum pentru ca este de-a dreptul jenant), mi-au indesat ceva pe gat impotriva vointei mele si in final m-au intepat. M-a durut dar de frica n-am scos niciun zgomot. Apoi am fost mangaiat si mi-au spus ca sunt un catelus tare cuminte. Asta a fost picatura care-a umplut paharul. Eu un catelus tare cuminte?

Sa creada ei. Eu sunt un caine hotarat sa ma lupt cu toti dusmanii. Aveti dusmani? Luati-ma la voi ca va scap eu de ei.”

Adresa de email :

IMG_3758.jpg (80 KB)

IMG_7362.JPG (58 KB)

IMG_0002.JPG (127 KB)

Puiut de comunitar, cu parinti frumosi, caut stapan iubitor

tdomf_0ffa8 — Wed, 27 Jul 2011 12:32:48 +0000

Care sa ma apere de hingherii criminali din Braila si nu vreau sa ajung la abatorul din Lacul Sarat. Catel hotarat sa traiasca, sa scape de ororile si crimele asupra cainilor comunitari din Braila.

Adresa de email :

catei-pentru-adoptie-031.JPG (320 KB)

catei-pentru-adoptie-032.JPG (319 KB)

catei-pentru-adoptie-045.JPG (328 KB)

Rex , un caine special vrea sa-l adopti !

tdomf_0ffa8 — Thu, 17 Jun 2010 12:18:40 +0000

Rex era cat palma cand a fost abandonat impreuna cu alti trei frati intr-unul din parcurile din Bucuresti. Asta se intampla acum patru ani. De atunci Rex isi asteapta rabdator, un pic resemnat dar increzator inca, sansa la o viata normala. Este un caine tandru si timid dar hotarat sa-si apere stapanul, un caine care impaca, cu succes notiunile de companie si paza in acelasi timp. Merita sa-l ai pentru ca te va rasplati cu dragostea lui tot restul vietii.
Daca te-ai decis sa-i oferi caminul multastepat scrie pe adresa sau viziteaza targul de adoptii din fiecare sambata organizat de asociatia ROBI in Bucuresti in Parcul Obor.

Adresa de email :

Catelusi dragalasi

tdomf_0ffa8 — Tue, 22 Dec 2009 05:57:27 +0000

Oferim spre adoptie catelusi dragalasi care momentan stau intr-un cotet in curtea unei firme din Bucuresti. Ca si varsta nu au mai mult de o luna-doua, sunt foarte jucausi si prietenosi, nu sunt inca deparazitati, dar ne oferim sa-i facem toate vaccinurile daca va hotarati sa adoptati unul dintre ei.

Adresa de email :

Oferim spre adoptie catelusi dragalasi

Nana este o catelusa mica, in varsta de abia doua luni

chabytza — Sat, 12 Dec 2009 23:01:10 +0000

Nana, catelusa-jucarie, isi doreste o familie

Nana este o catelusa mica, in varsta de abia doua luni. Are personalitate, este voluntara dar totusi ascultatoare, ii place foarte tare sa se joace si invata repede. Binecrescuta, stie sa-si faca nevoile unde trebuie, si de aceea poate fi, fara probleme, caine de apartament. Pe de alta parte, temperamentul ei o poate face si un bun caine de paza, care nu se sperie usor. Una peste alta, Nana e hotarata sa fie cuminte si sa se poarte frumos in noua ei casuta!

Este sanatoasa, deparazitata, si vaccinata (+ carnet de sanatate). Se asigura si sterilizarea cand va mai creste.

Contact: , 0723.585.145

Adresa de email :

Nana, catelusa-jucarie, isi doreste o familie

O catelusa mica, dar curajoasa si hotarata!

tdomf_0ffa8 — Wed, 25 Nov 2009 23:35:08 +0000

Off, nu este deloc usor sa fi un caine “mare” intr-un corp de caine mic; asa sint eu, un caine de talie medie, cu alura de ciobanesc german si cu un suflet de caine mare si viteaz. Sint o adevarata razboinica, recunosc ca imi plac scandalurile, dar si sa ma joc minute in sir cu tovarasii de tarc. Asa ca sa nu mai spuna nimeni ca nu sint o catelusa draguta, jucausa si sociabila. Ce daca sint mica si cu gura mare? Trebuie sa ma iubiti asa cum sint.

Adresa de email :

Adoptati-o pe Nana, o catelusa-jucarie

chabytza — Fri, 13 Nov 2009 01:59:20 +0000

Nana, catelusa-jucarie, isi doreste o familie.

Nana este o catelusa de abia o luna. Are personalitate, este voluntara dar totusi ascultatoare, ii place foarte tare sa se joace si invata repede. Binecrescuta, stie sa-si faca nevoile unde trebuie, si de aceea poate fi, fara probleme, caine de apartament. Pe de alta parte, temperamentul ei o poate face si un bun caine de paza, care nu se sperie usor. Una peste alta, Nana e hotarata sa fie cuminte si sa se poarte frumos in noua ei casuta!

Este sanatoasa, deparazitata, si va fi vaccinata la timp (+ carnet de sanatate). Se asigura si sterilizarea cand va mai creste.

Contact: , 0723.585.145

Adresa de email :

Nana, catelusa-jucarie, isi doreste o familie.

Are nevoie de un stapan hotarat.

tdomf_0ffa8 — Fri, 13 Nov 2009 01:56:12 +0000

Este un caine luat de pe strada, sociabil, curios, foarte jucaus, energic si educabil.

Adresa de email :

Foarte jucaus, energic si educabil

Trei catei minunati

tdomf_0ffa8 — Thu, 27 Aug 2009 15:16:09 +0000

Pentru ca noi patru ne-am intalnit (eu si cei trei catei despre care va vorbesc) si ne-am placut de la prima privire, ne-am hotarat sa va vorbim si dumneavoastra despre noi. Ei trei locuiesc acum sub o masina aflata in spatele biroului meu (sunt inca puiandri si incap!!!) si isi duc existenta de la o zi la alta datorita atentiei de care se bucura din partea mea pe tot parcursul zilei de lucru. Dar aceasta atentie nu a trecut neobservata in randul vecinilor care s-au oferit sa cheme hingherii. Sunt fetite si sunt oachese toate, extrem de lipicioase si foarte frumoase. Am reusit sa fur cu telefonul cateva poze atat cat sa nu atrag atentia si mai mult. Va rog sa ma ajutati sa le gasesc noi prieteni care sa ii gazduiasca in curte, in casa unde sa fie loc si pentru ei, pentru o strachinuta de apa si putina mancare. Ma ofer sa le castrez si sa le vaccinez inainte sa ii luati.

Adresa de email :

Catelusa Happy

tdomf_0ffa8 — Fri, 14 Aug 2009 21:41:29 +0000

Ma numesc Happy (in parte pentru ca sunt o catelusa foarte jucausa si iubitoare, in parte pentru ca asa a vrut stapana mea actuala). Ea m-a luat de pe strada pe data de 7 decembrie 2008. Eram micuta si aveam o atractie nebuna pentru strada cu masini… Doctorul a zis ca sunt corcitura cu lup si o sa fiu de talie medie (aici nu s-a inselat). Silvia m-a luat la ea acasa, m-a vaccinat si ma ingrijit, m-a hranit, dar mai presus de orice mi-a oferit un camin si multa iubire, m-a dua la munte sa alerg prin zapada si m-a invatat sa fiu ascultatoare. Asa am ajuns acum, la 9 luni, o catelusa frumoasa si ingrijita. Silvia a primit o bursa si va pleca un an din tara. Si eu cui raman? De asta m-am hotarat sa imi caut un stapan iubitor care sa ma adopte sau macar sa ma tina pana revine Silvia in tara. Stiu ca in lumea asta mare exista un camin si pentru mine…

Adresa de email :

Bubu cauta stapan

tdomf_0ffa8 — Thu, 06 Aug 2009 11:20:25 +0000

Bubu va roaga sa-l adoptati pentru ca in acest moment este gazduit provizoriu intr-un tarc din parc.
Are cam 4 luni, este deparazitat, vaccinat si are carnet de sanatate.
A fost abandonat in parc pe cand avea 3 luni, multe mamici adoptive au avut grija de el, iar acum e timpul sa mearga ACASA!
Bubu este un baietel hotarat sa-si gaseasca un rost, este foarte iubitor si jucaus, pentru el evenimentul principal al zilei e …ora mesei.

Pentru adoptie va rugam sunati la Angela Scaueru 0723.062.910 sau Dana Constantin 0726.031.434

Adresa de email :

Cocker Spaniel pe nume Mike, sanatos si vioi

tdomf_0ffa8 — Tue, 28 Jul 2009 20:37:59 +0000

Numele meu e Constanta Mistodie, sunt din Bucuresti si doresc sa dau spre adoptie un cocker spaniel negru cu cravata alba, mascul, in varsta de 9 ani(n. 02.07.2000), pe nume Mike.
Motivul pt. care am hotarat sa oferim catelul este varsta inaintata – a mea si a sotului – si problemele de sanatate ce ne pun in imposibilitate de a-l mai scoate cu regularitate la plimbare.
Cainele e sanatos si vioi – prea vioi pt. persoanele in varsta – si nu a avut pana acum probleme grave de sanatate(usoare raceli la urechi, specifice rasei); are carnetul medical la zi – in luna mai a facut vaccinul multiplu anual si tot atunci a fost tratat preventiv cu Frontline; nu e sterilizat si nu a fost dus la monta; este robust si are greutate normala(17kg) pt. talia lui; de curand a fost tuns scurt(mai putin de la genunchi in jos); hrana de baza e orez cu morcovi si tacamuri de pui, de doua ori pe zi; nu mananca boabe, i se dau rar dulciuri si niciodata nu primeste din mancarea noastra; este plimbat de trei ori zilnic – 9, 17, 21.
Cainele are personalitate, este posesiv, este “artagos” dar intr-un mod placut; a fost dus la dresaj si respecta cateva comenzi – sezi, pas – dar cu “toane”, in schimb a prins din zbor si fara insistente din partea noastra unele cuvinte – afara, mancare, “valea”(dispari, adica, atunci cand vine inainte de ora de iesit afara), pisica, s.a.; are nevoie de un stapan cu ceva experienta si care a mai avut caine, care sa-i impuna autoritate(verbala, pasiva, nu prin bataie sau alte mijloace violente); este usor agresiv cu unii masculi de pe strada dar si cu unele persoane(mai mult gunoieri, romi, homeless) – din cauza asta e plimbat numai in lesa(fara botnita) cu ham, dar la plimbarea in multime(piata) e cuminte; in casa este linistit dar nu trebuie deranjat cand doarme pt. ca prima reactie la trezire este de agresivitate dar care dispare la cateva secunde dupa ce se dezmeticeste – de aceea noaptea il tinem legat la intrarea in apartament(unde are si covorasul) astfel incat sa nu ne intersectam cu el; noaptea nu latra niciodata iar ziua f. rar(se bucura cand iese afara sau cand suna soneria); la fel de linistit este si cand sta singur acasa; in rest e jucaus si prietenos cu noi si cu vecinii pe care ii cunoaste, dar agresiv cu strainii care ne intra prima data in casa; este un bun caine de paza pt. apartament.

Adresa de email :

Suflet pierdut

tdomf_0ffa8 — Sat, 11 Jul 2009 18:02:33 +0000

Dau spre adoptie catelusa pechinez, dupa spusele medicilor are aproximativ un an, e foarte blanda si iubareata. A fost gasita in pe strada, probabil abandonata de un “om” ce s-a hotarat ca nu mai iubeste animalele. Starea ei e buna, cu exceptia unei dermatite cauzate de purici, dar facem acum tratament pentru asta. Astazi am facut si vaccinul anual, iar cine o doreste si are rezerve din cauza faptului ca e fetita, si ar putea face pui, imi asum responsabilitatea de a plati sterilizarea. Noi nu putem sa o tinem pentru ca avem deja un sufletel, iar spatiu in care locuim e destul de mic.

Mike cockerul rasfatat

tdomf_c2429 — Sat, 06 Jun 2009 12:01:42 +0000

Doresc sa dau spre adoptie un cocker spaniel negru(cu cravata alba), mascul, in varsta de 9 ani pe nume Mike. Motivul pt. care am hotarat sa oferim catelul este varsta inaintata – a mea si a sotului – si problemele de sanatate ce ne pun in imposibilitate de a-l mai scoate cu regularitate la plimbare. Cainele este sanatos si vioi – chiar prea vioi pt. persoanele in varsta – si nu a avut pana acum probleme grave de sanatate(usoare raceli la urechi, specifice rasei); are carnetul medical la zi – in luna mai a facut vaccinul(multiplu) anual. nu este castrat si nu a fost dus la monta; este robust si are greutate normala(17kg) pt. talia lui; de curand a fost tuns scurt(mai putin de la genunchi in jos); hrana de baza e orez cu morcovi si tacamuri de pui, de doua ori pe zi si de doua ori pe saptamana un galbenus; nu mananca boabe; e plimbat de trei ori zilnic – 9, 17, 21.

Cainele are personalitate(a fost un pic rasfatat) – este usor agresiv cu unii masculi de pe strada dar si cu unele persoane(mai mult gunoieri, romi, homeless) – din cauza asta e plimbat numai in lesa(fara botnita) cu ham, dar la plimbarea in multime(piata) e cuminte; in casa e linistit dar nu trebuie deranjat cand doarme pt. ca prima reactie la trezire este de agresivitate dar care dispare la cateva secunde dupa ce se dezmeticeste – de aceea noaptea e legat la intrarea in apartament(unde are si covorasul) astfel incat sa nu ne intersectam cu el; in rest e jucaus si prietenos cu noi si cu vecinii pe care ii cunoaste; este si un bun caine de paza pt. apartament.

Adresa de email:

Solutia iesirii din criza

tdomf_c2429 — Sat, 30 May 2009 18:06:15 +0000

Am gasit solutia iesirii din criza. chiar daca nu o sa va vina sa credeti chiar exista: desi are doar 4 anisori poate face atat de multe. deci, daca aveti bodyguard renuntati la el, stim cu totii cat de costisitor poate fi, Babette, catelusa metis de collie, poate prelua cu usurinta indatoririle acestuia. De asemenea, aveti babysitter? Pai de ce? Stiti cat cheltuiti cu ea? Babette, catelusa de 4 anisori, iubeste la nebunie copiii, si pe langa faptul ca va pazeste casa poate avea grija si de cei mici fara probleme. Nu aveti prietenii si din cauza aceasta cheltuiti multi bani incercand sa va cumparati unii? Nu e o solutie, prietenii adevarati nu pot fi cumparati. Babette, stie acest lucru si de aceea ofera toata dragoste neconditionat. Ce-i drept nu stie sa gateasca sau sa stranga prin casa dar nu acestea sunt lucrurile importante pentru o viata fericita. Lasand glumitele la o parte, Babette este o catelusa de 4 anisori, care a poposit in septembrie 2008 in fata unui cabinet veterinar. Acolo a fost sterilizata si toata lumea s-a atasat de ea si a devenit un fel de mascota cabinetului. Din pacate la scurt timp dupa sterilizare s-a imbolnavit de babesioza. dar fiind o fetita luptatoare a scapat si de boala. drept urmare domnii si domnisoarele de la cabinet s-au hotarat sa ii ofere un camin frumos acolo, si au cumparat un cotet de fite si multa multa dragoste. dar poveste din pacate nu se opreste aici. cei de la cabinet o iubesc enorm dar nu se pot ocupa de ea asa cum trebuie, deh, au multe animalute de salvat, si din cauza aceasta in februarie 2009 o masina a dat peste micuta babette. Atunci, chiar am crezut ca ne indreptam spre lumea celor drepti, si mult s-au chinuit toti domnii doctori s ane salveze… daaaar.. babette avea planuri mari asa ca s-a luptat iar, cu maxilarul rupt cu fata facuta praf, cu puls aproape inexistent dar si-a revenit. este deparazita si vaccinata, printre bonusurile cu care vine se numara: da labuta, giumbuslucuri, cere frumos ce vrea, foarte amabila si iubitoare cu alte animalute (indiferent de specie, printre prietenii ei de la cabinet se numara: o vrabiuta cu ambele picioruse rupte, o pisicuta oarba, o catelusa foarte nebunica cu o urechiusa taiata, dar si animale fara probleme ), se joaca cu absolut orice lucru care misca sau poate fi cuprins in gurita dar si foarte loiala si cu coltisorii pregatiti pentru oamenii rai. cam asta ar fi pe scurt povestea lui Babi, cum o alint eu, catelusa care te poate scoate din criza, orice fel de criza: emotionala, de personalitate, economica, orice…

Adresa de email:

Patrick in cautarea fericirii

tdomf_c2429 — Wed, 27 May 2009 19:42:47 +0000

Acesta este Partrick un catel dulce si jucaus care cauta un stapan iubitor de animale, ce poate sa-i ofere afectiune, intelegere si un camin in care sa traiasca linistit si fericit.(de preferat la curte)
El este un metis simpatic, mascul in varsta de 3 ani,talie mijlocie,roscat cu alb,vaccinat, castrat si foarte bine ingrijit.
Se adapteaza extraordinar de repede la noi conditii si locuri atat timp cat i se ofera dragoste si compasiune.
Iata povestea lui in cateva cuvinte: a fost adoptat de pe strada de o mare iubitoare de animalute dar din pacate, in noul camin se mai afla o pisicuta care nu poate accepta prezenta catelului.Pentru a evita evenimentele ce pot afecta negativ pe oricare din cei doi locatari blanosi, actuala stapana s-a hotarat sa-l dea pe Patrick spre adoptie.
Actuala stapana este din Bucuresti si poate fi gasita la tel:0722827636 si pe mail la adresa:

Adresa de email:

Un Inger oferit spre adoptie

tdomf_c2429 — Sun, 10 May 2009 17:12:54 +0000

In urma cu 2 zile, la pranz, am gasit o catelusa micuta, jucausa, care se tinea dupa o doamna mai in varsta.Povestea noastra a inceput atunci cand eu si colega mea am luat-o in brate si ne-am hotarat sa-i facem o baie.Catelusa era foarte linistita si statea in brate ca si cum era cel mai frumos lucru care i se intamplase.Cand am ajuns la casa tatalui meu, am bagat-o in baie si am spalat-o cu grija, caci nu vroiam ca micul ingeras sa pateasca ceva.Am uscat-o dupa aceea i-am dat de mancare, caci era foarte slaba, ii simtem coastele daca o mangaiam.Atunci cand am vrut sa plecam au intervenit problemele – noua noastra micuta si pufoasa prietena a inceput sa planga, nu vroia sa fie lasata singura, avea nevoie de atentia pe care probabil nu o primise pana atunci.Asa ca ne-am ingrijit de ea pana cand a venit tata acasa si a refuzat sa o tina, deoarece nu are timp pentru acest biet sufletel.Sa o inapoiez in strada ar fi fost cruzime, caci aceste animale au sentimente si atunci cand sunt pui, sunt la fel ca si copii…dar cred ca toata lumea stie asta, iar scopul meu nu este sa va zic toate acestea, ci sa-i gasesc o casa cat mai repede.Are nevoie de stapani iubitori si poate oferi si ea la randul ei o iubire infinita.Micuta nu vrea decat un adapost in care sa stie ca este in siguranta si sa fie, ma repet, iubita.Cat despre comportamentul ei, este unul adorabil de prietenos, dar cere si atentie:nu poate fi lasata singura in casa, caci va plange si va suferi dupa stapani, iar aste aeste problema majora.In rest, trebuie hranita in prezenta stapanului si trebuie invatata sa faca afara.Cand ii este somn, se duce singura la culcare intr-o camera unde este cineva si este liniste.
Cat despre cum arata,pot sa va zic doar ca este ADORABILA:este alba-ca-zapada, cu o pata neagra pe dreapta, mai inspre picioare, iar capsorul ei adaposteste o sinceritate de nemaivazut, exprimata printr-o privire mai, mai de-ti vine s-o pupi.Are capsorul negru cu o dunga de culoarea zapezii si o pata exact in mijloc, boticul fiind tot alb.Ochii ei caprui intotdeauna se ridica spre stapan, cautand o aprobare pentru ce face, chiar si atunci cand isi roade propria jucarie.Nu stiu dacamai pot sa va mai zic ceva, deoarece sunt atat de multe, si totusi atat de putine.Ca varstra are 2-4 luni si e fetita.m-am decis s-o numesc May, dupa luna in care am gasit-o dar, inca nu stie ca o cheama asa, deci cred ca poate fi scimbat de cel/cea care vrea s-o adopte.

Adresa de email:

Inghet de frig !!!

tdomf_c2429 — Mon, 12 Jan 2009 10:16:58 +0000

Am vazut lumina zilei intr-un “Adapost pentru caini” din Resita in urma cu aproximativ 2 luni. Am avut 2 frati dar saracutii de ei nu au rezistat si au murit din cauza frigului de aici. Acum sunt singur intr-o boxa friguroasa si intunecata si nu stiu cat mai rezist si eu. Va rog din sufletelul meu de catel luati-ma de aici pentru ca va voi fi vesnic recunoscator. Rugamitea mea este sa ma luati doar daca stiti ca n-o sa ma aruncati in strada cand va plictisiti de mine. Pana cand va hotarati sa ma luati acasa, eu o sa astept cuminte aici si o sa incerc sa supravietuiesc cu gandul ca o sa ma vrea si pe mine cineva. Doamne ajuta-ma!

Sex (mascul, femela):: Mascul

Adresa de email:

Mic, dar hotarat

Ionut Parausanu — Sun, 07 Sep 2008 16:49:10 +0000

Greuceanu e un razboinic adus pe lume acum 2 luni, atunci cand a purtat o lupta grozava pentru a aduce Soarele pe cerul lui. Mai intai a ramas fara mama, apoi a indurat frig si foame…iar acum e la adapost, asteptand sa fie salvat inca o data.

tel:0724305053
email: www.help-labus.ro