Adresa de email :

mia2.jpg (85 KB)

mia3.jpg (65 KB)

mia4.jpg (62 KB)

Adresa de email :

IMG_7483.JPG (2 MB)

IMG_7487.JPG (2 MB)

IMG_7491.JPG (2 MB)

Adresa de email :

mia1.jpg (50 KB)

mia.jpg (40 KB)

Adresa de email :

DSC01945.JPG (965 KB)

Adresa de email :

DSC09551.JPG (1 MB)

DSC09549.JPG (2 MB)

DSC09544.JPG (1 MB)

Adresa de email :

DSC09518.JPG (1 MB)

DSC09520.JPG (1 MB)

DSC09438.JPG (774 KB)

Sunt Codita, un “ursulet” dragalas si jucaus, am o pata maronie pe un ochisor, in rest sunt alb, am fost gasit pe strada, am fost spalat, vaccinat, deparazitat intern dar si extern cu Frontline. Imi place sa ma joc cu jucarii de toate felurile.

M-am nascut fara codita, am burtica roz cu pete maronii inchis. Astept mesajele unei familii care sa ma primeasca, sa ma ocroteasca si iubeasca ca pe un membru al familiei. In schimb eu voi fi ascultator si voi avea grija de casa ta.

Cum poti sa nu iubesti o astfel de creatura???

Adresa de email :

DSCN0200.jpg (904 KB)

DSCN0191.jpg (1 MB)

Adresa de email :

194518_1897693200043_1173008691_2303414_4294407_o.jpg (82 KB)

194518_1897693120041_1173008691_2303412_2012567_o.jpg (75 KB)

194518_1897693240044_1173008691_2303415_4787167_o.jpg (64 KB)

Adresa de email :

Au fost aduse pe lume de o catelusa foarte devotata stapanului ei, dar acesta nedorindu-si prea multi caini in curte a vrut sa omoare cele 3 ghemotoace frumusele, dar am reusit sa il induplec cu faptul ca exista pe lumea asta si suflete care isi doresc o astfel de fiinta scumpa alaturi.

Adresa de email :

Este cuminte , jucausa si foarte iubitoare, dar si dornica sa gaseasca suflete mari carora sa le fie loiala

Adresa de email :

Are doar 4 luni , e deparazitata intern si extern, iar in curand va fi si sterilizata

Adresa de email :

Aceasta catelusa imparte aceeasi soarta trista impreuna cu surorile ei

Adresa de email :

Cosulet - asa se numeste catelusa a carei trista viata o puteti afla citind cele de mai jos

Adresa de email :

A fost parasita impreuna cu inca 3 fratiori in frig

Adresa de email :

Ofer spre adoptie o catelusa superba,rasa boxer metis,foarte jucausa si rasfatata

Dacă în 48 de ore de la momentul când v-a muşcat o căpuşă aveţi o stare continuă de oboseală, pete roşii care se măresc sau vă doare capul, mergeţi imediat la medic.

Modalităţile de prevenire şi combatere a infestaţiilor cu căpuşe nu sunt foarte diferite de acelea folosite în cazul puricilor. Adică nu există soluţii instant sau tratamente sigure 100% iar lupta trebuie dusă încontinuu. Combaterea căpuşelor se face în două etape, ceea ce înseamnă că trebuie tratate şi animalele afectate, şi mediul. Căpuşele, cu toată urâţenia lor şi cele opt picioare, nu sunt greu de omorât.

Îndepărtarea căpuşelor din mediul în care trăieşte animalul

Ca să îndepărtaţi căpuşele trebuie să le distrugeţi habitatul. Dacă îndepărtaţi frunzele uscate şi tundeţi iarba din jurul locuinţei şi a cuştii, puteţi reduce mult numărul căpuşelor.

Pentru că rozătoarele, căprioarele şi alte animale pot fi gazde pentru căpuşe, este important să fim atenţi şi la prezenţa acestora.

Temperaturile foarte scăzute din timpul iernii nu omoară căpuşele, iar atunci este chiar perioada când căpuşa căprioarei este foarte activă. De aceea, acţiunile de deparazitare din jurul locuinţei trebuie să fie repetate toamna şi la începutul iernii.

Unii proprietari de animale preferă insecticide pentru deparazitarea curţilor şi zonei din jurul cuştilor. Noi vă recomandăm să alegeţi un spray ecologic. Folosiţi-l odată la treizeci de zile în lunile când căpuşele ating maximum de activitate. La noi în România, asta înseamnă perioada aprilie-noiembrie. Indiferent ce produs folosiţi pentru deparazitare, evitaţi să daţi cu spray acolo unde picăturile ar putea ajunge în apa unui lac sau râu. Folosiţi orice insecticid aţi ales numai conform instrucţiunilor de pe etichetă, pe care le-aţi citit cu atenţie.

Căpuşa maronie, Rhipicephalus sanguineus, creează cel mai des probleme în cuştile câinilor şi în jurul locuinţei şi este întâlnită peste tot în ţară. Are un ciclu de viaţă de două luni şi, cu toate că se întâmplă foarte rar, poate să se stabilească şi în casă. Dacă se întâmplă să aveţi probleme cu căpuşele chiar în casă, atunci folosiţi un generator de ceaţă împotriva puricilor şi căpuşelor. Daţi cu el aşa cum aţi da pentru purici. În locuinţe, căpuşele au tendinţa de a se târî spre zone mai înalte, aşa cum fac în iarbă. Pot fi depistate în crăpăturile din jurul ferestrelor şi uşilor. Din acest motiv şi pentru faptul că ele se târăsc şi nu sar sau zboară, mai aveţi o posibilitate şi anume să creaţi o barieră cam de 30 de cm de insecticid cum ar fi un praf antiparazitar pentru purici şi căpuşe la locul de întâlnire între covor şi perete, de jur împrejurul camerei. Rezultatul va fi că orice căpuşă care s-ar îndrepta spre perete pentru a se căţăra mai sus va veni în contact cu insecticidul şi va fi omorâtă. Şi nu în ultimul rând, nu uitaţi să spălaţi regulat aşternutul prietenilor dvs. necuvântători.

Prevenirea căpuşelor la animalele de companie

În general vă puteţi feri animăluţele de căpuşe destul de bine… dacă nu le lăsaţi să zburde prin iarbă şi nu le luaţi la pădure. Dar pe orice animal care se află în aer liber ar putea foarte uşor să se caţere o căpuşă. „Controlaţi-vă de căpuşe” şi controlaţi-vă şi animalul de companie de câte ori veniţi de afară.

Adesea sunt necesare anumite produse care omoară căpuşele şi le ţin la distanţă. Produsele concepute special pentru animalele de companie sunt foarte variate şi cuprind: produse care se aplică pe pielea animalului, de folosit o dată pe lună, spray-uri, prafuri, soluţii pentru îmbăiere, şampoane şi zgărzi.

Produse care se aplică odată pe lună: aceste insecticide se aplică direct pe o porţiune mică pe spatele animalului, sunt probabil cel mai uşor de folosit şi în general efectul lor durează cel mai mult. Unele astfel de produse omoară puricii şi căpuşele, iar altele doar puricii, aşa că e bine să citiţi cu atenţie ce scrie pe etichetă. Acestea au în compoziţie permetrină, piretrină, imidaclopryl sau fipronil. Exemple de astfel de soluţii: Frontline Combo Spot-On pentru câini, Advantix, Advocate.

Mare atenţie! Permetrina nu se foloseşte pentru pisici! În locul ei, folosiţi o soluţie care conţine piretrină sau fipronil.

Spray-uri: Spray-urile împotriva puricilor şi căpuşelor se găsesc sub formă de aerosoli sau recipiente cu pompă. Când folosiţi aşa ceva, nu trebuie să scăldaţi animalul în spray, dar asiguraţi-vă că aţi pulverizat soluţia pe tot corpul acestuia. Pentru zona din jurul ochilor şi urechilor, pulverizaţi o cantitate mică pe un ghemotoc de vată. Aveţi grijă să nu ajungă deloc în ochii animalului oricare din aceste soluţii. Cât de des trebuie să-l daţi cu spray? Urmaţi instrucţiunile medicului dvs. veterinar şi ale producătorului. Întotdeauna să vă aflaţi într-o încăpere foarte bine ventilată. Spray-urile conţin adesea permetrină sau piretrină.

Important: Majoritatea pisicilor preferă recipientele cu pompă, pentru că „sâsâitul” unui recipient cu aerosoli seamănă prea mult cu sunetul scos de o altă pisică. Dacă totuşi folosiţi un spray cu aerosoli pe o pisică, e mai bine să daţi cu spray pe o cârpă, mai departe de pisică, iar abia apoi să frecaţi animalul cu acea cârpă.

Prafuri: Prafurile sunt în general uşor de aplicat dar cam fac mizerie. Dacă dvs. sau animalul dvs. de companie suferă de astm, prafurile nu sunt tocmai alegerea cea mai potrivită, pentru că ele poti fi inhalate. Asiguraţi-vă că locul în care vreţi să le folosiţi este bine ventilat. Prafurile conţin cel mai adesea piretrină.

Soluţiile pentru îmbăiere: Aceste soluţii se aplică pe tot corpul animalului. În general continuă să acţioneze şi după îmbăiere. Ele trebuie aplicate într-un spaţiu bine ventilat, în conformitate cu indicaţiile producătorului şi ale medicului veterinar. E bine să îi puneţi animalului vată în urechi şi unguent oftalmologic în ochi. Chiar şi după ce v-aţi luat aceste precauţii, aveţi mare grijă să nu-i ajungă soluţie în ochi sau urechi. Acest tip de produse are obicei în compoziţie permetrină sau piretrină.

Şampoane: Şampoanele antiparazitare ajută în principal la îndepărtarea căpuşelor deja existente pe animal, cu toate că unele au acţiune persistentă şi după spălare. Cum se folosesc corect? Asiguraţi-vă că aţi şamponat bine toată suprafaţa corpului şi că aţi lăsat să acţioneze cel puţin 10 minute înainte de a clăti. Acest lucru e valabil pentru aproape orice şampon medicinal. Iarăşi, protejaţi ochii şi urechile animalului. Aceste şampoane conţin adesea piretrină.

PONT: Pisicilor nu le place să simtă jetul de apă care curge de la duş sau robinet. Este mai bine să turnaţi apă peste o pisică cu o cană mare.

Zgărzile: Zgărzile se pot dovedi foarte eficiente, dar trebuie aplicate corect. Pentru o strânsoare potrivită, trebuie să puteţi să strecuraţi două degete între zgardă şi gâtul animalului dvs. Nu uitaţi să tăiaţi porţiunea de zgardă care rămâne în afară după ce i-aţi pus-o corect la gât. Altfel, fie animalul dvs. fie alte animale de companie pot încerca să roadă acel capăt. Verificaţi pe ambalaj cât durează efectul, pentru că multe zgărzi îşi pierd eficienţa dacă se udă, de exemplu dacă aveţi un câine care înoată mult. Controlaţi sub zgardă dacă nu au apărut iritaţii. Dacă observaţi iritaţii, e cazul să folosiţi o altă marcă.

Atenţie! Nu folosiţi pentru pisică zgărzi care conţin amitraz, permetrină sau organofosfaţi.

În zonele puternic infestate de căpuşe sau în cazul câinilor care petrec mult timp în afara casei sau în păduri, s-a constatat că o zgardă Preventic anti-căpuşe împreună cu un produs care se aplică odată pe lună reprezintă cea mai bună protecţie pentru cîine. Această zgardă conţine amitraz, a cărui folosire împreună cu alte produse pentru combaterea puricilor şi căpuşelor este aprobată de specialişti. Cu zgarda Preventic, 95 % din căpuşe se vor desprinde şi vor muri în 24 de ore.

Ţineţi minte, indiferent de tipul produsului pe care îl folosiţi pentru prevenirea căpuşelor, acestea sunt omorâte doar dacă intră în contact cu ingredienţii activi. De exemplu, chiar dacă folosiţi o zgardă anti-căpuşe, e posibil să observaţi pe câinele dvs. căpuşe care se hrănescu cu sângele lui, uneori chiar sub zgardă. Aceasta trebuie să se întâmple pentru ca insecticidul să ajungă la căpuşe şi să le omoare. O zgardă bună va omorâ căpuşa în 24 de ore sau chiar mai puţin. Astfel se reduce considerabil riscul bolilor transmise de căpuşe, pentru că în general o căpuşă trebuie să stea prinsă de un animal cel puţin 48 de ore pentru ca boala să fie transmisă.

Chiar şi un animal tratat cu insecticid ar putea să se aleagă cu căpuşe care să stea pe el suficient cât să-i transmită o boală. Pentru o protecţie suplimentară a câinilor, se găsesc vaccinuri împotriva bolii Lyme.

Prevenirea căpuşelor la om

Cel mai bine este să ocoliţi zonele infestate cu căpuşe în perioadele în care acestea sunt foarte active, adică primăvara şi toamna târziu. Dacă urmează să mergeţi pe jos printr-o zonă unde pot exista căpuşe, purtaţi pălărie, bluze cu mânecă lungă şi pantaloni lungi. Băgaţi capătul pantalonilor în şosete sau ghete şi bluza în pantaloni. Dacă purtaţi haine de culoare deschisă veţi putea să observaţi mai uşor dacă aţi luat o căpuşă. Încercaţi să mergeţi pe mijlocul potecilor, ca să evitaţi iarba şi tufişurile mai înalte sau care atârnă de undeva de sus. Vă mai poate fi util să vă daţi pe haine şi pe porţiunile expuse ale pielii cu un spray împotriva insectelor care să conţină DEET (N,N-dietil-meta-toluamidă). Gravidele şi copiii sub 12 ani trebuie să ceară avizul medicului înainte de utilizare.

După ce v-aţi întors dintr-o plimbare în pădure sau în parc, scoateţi-vă hainele şi spălaţi-le la temperatură ridicată. Analizaţi-vă cu atenţie corpul, în special braţele, genunchii şi urechile. Dacă se întâmplă să găsiţi o căpuşă, îndepărtaţi-o cu grijă. Citiţi şi articolul „Cum îndepărtăm căpuşele?”

Dacă în 48 de ore de la momentul când v-a muşcat o căpuşă aveţi o stare continuă de oboseală, pete roşii care se măresc sau vă doare capul, mergeţi imediat la medic.

Adresa de email :

Nana este o catelusa mica, in varsta de abia doua luni. Are personalitate, este voluntara dar totusi ascultatoare, ii place foarte tare sa se joace si invata repede. Binecrescuta, stie sa-si faca nevoile unde trebuie, si de aceea poate fi, fara probleme, caine de apartament. Pe de alta parte, temperamentul ei o poate face si un bun caine de paza, care nu se sperie usor. Una peste alta, Nana e hotarata sa fie cuminte si sa se poarte frumos in noua ei casuta!

Este sanatoasa, deparazitata, si vaccinata (+ carnet de sanatate). Se asigura si sterilizarea cand va mai creste.

Contact: , 0723.585.145

Adresa de email :

Adresa de email :

Puiut mic si nevinovat

acest
t a fost gasit intr-un parc intr-o stare groaznica!avea la picior si ti se rupea inima privindu-l cum plange.in aceste vremuri firguroase ,sarmanul catelus nu avea decat o cutiuta cu papa de ploaie si cateva crochete,oricum prea tari pentru el.fiica mea l-a luat in brate si nu s-a mai dezlipit de ea.din pacate ,familia mea nu-l poate pastra asa ca trebuie sa ne despartim de el cu ajutorul dumneavoastra.el este mic,grasut,are ochisorii caprui si blanita maronie cu alb.este ffff jucaus si ii place sa rontaie lucruri precum mingiutele de cauciuc.de afirmat faptul ca pantofii nu se au bine cu el.iubeste sa roada pantofii,insa este un sufletel pur si jucaus care merita ca de acum in colo sa duca o viata fericita.(fara telefon,rog folostit adresa de mail)

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :

Ctenocephalides canis este denumirea ştiinţifică pentru puricele câinelui. În ciuda denumirii, el se hrăneşte cu sângele uman sau al pisicii şi al altor animale

Puricii sunt insecte şi fac parte din clasa Siphonapterelor, ceea ce înseamnă “sifon fără aripi” o descriere competentă. În toată lumea sunt peste 2000 de specii de purici preferând să trăiască separat şi fără să se înmulţească cu alte rase. Importanţa puricilor constă în efectele lor directe asupra animalelor (şi oamenilor) şi în bolile pe care le pot transmite. O parte din cele mai importante specii de purici include:

Xenopsylla cheopis este cunoscut drept puricele şobolanului şi este purtătorul ciumei bubonice. Cunoscută sub denumirea de “moartea neagră” în Evul Mediu, ciuma bubonică a răpus 200 milioane de oameni. Denumirea de “purice de şobolan” arată că şobolanii sunt gazdele preferate, dar puricii supravieţuiesc şi pe oameni, câini şi pisici.

Echidnophaga gallinacea este cunoscut şi sub denumirea de “puricele păsării tropicale” sau “puricele lipicios”. Se întâlneşte cel mai des la păsări, dar poate supravieţui şi pe alte animale.

Pullex irritans reprezintă puricele uman. Acest specie de purice infestează porcii şi ocazional câinii şi pisicile.

Ctenocephalides felis este puricele pisicii domestice, dar de fapt preferă câinii. Acesta este cel mai comun purice care afectează atât câinii cât şi pisicile.

Ctenocephalides canis este denumirea ştiinţifică pentru puricele câinelui. În ciuda denumirii, el se hrăneşte cu sângele uman sau al pisicii şi al altor animale.

Toate aceste categorii de purici au gazdele lor preferate, dar toate vor supravieţui pe câini şi pisici. Cu o gamă atât de variată de purici care se pot şi se hrănesc pe câini şi pisici, este simplu de înţeles de ce numărul lor este atât de greu de controlat.

Anatomia puricelui

Puricii sunt insecte cu lungimea cuprinsă intre 2-8 mm având corpul împărţit în trei: capul, toracele şi abdomenul. Cele trei perechi de picioruşe sunt ataşate toracelui formând un total de şase picioruşe. Ultima pereche este destul de lungă cât să le dea abilitatea fantastică de a sări. Recordul unei sărituri pentru un purice este de 33 cm peste 30, 48 cm. Puricii nu au aripi.

Cea mai bună caracteriscă a puricilor este culoarea maronie-mahon şi corpul plat în lateral. Puricii sunt puţin mai mici decât o sămânţă de susan.

Puricii au ochi şi antene cu ajutorul cărora detectează căldura, vibraţiile, dioxidul de carbon, umbrele şi schimbările curenţilor de aer, tot ceea ce poate indica o posibilă masă în apropiere.

Cu ce se hrănesc puricii?

Puricii, atât masculii cât şi femelele, se hrănesc cu sângele animalelor şi pot rezista câteva luni fără a mânca.

Care este ciclul biologic al puricilor?

Există patru tipuri de stadii în dezvoltarea puricilor: ouă, larve, nimfe şi adulţi. Puricii mascul şi femelă se împerechează şi după două zile femela purice începe să depună ouă. Ouăle sunt adesea depuse pe animal, dar fiindcă nu sunt lipicioase ajung în mediul înconjurător. Odată cu ouăle, femela purice depozitează o cantitate mare de fecale (adesea numite “mizeria puricelui”). Fecalele sau mizeria puricelui se va dizolva într-o culoare roşie la umezeală, ceea ce reprezintă sângele digerat.

Un purice femelă poate depune între 30-50 de ouă pe zi, în general în grămăjoare de câte 3 până la 15, însă ea nu va depune ouă în fiecare zi. Un purice poate produce între 400-1000 de ouă de-a lungul vieţii (între câteva luni până la doi ani, depinde de specii).

După două zile ( sau mai multe depinde de temperatură) de la depunerea oului ia naştere larva, care seamănă cu un pui de magot şi începe să se hrănească cu resturile lăsate de mamă. Larva trece prin mai multe stadii ale dezvoltării în aproximativ o saptămână. În acel moment, larva începe să ţese un cocon ceea ce se numeşte pupa. Coconul este lipicios şi uneori acoperit de nisip sau praf fin poate fi găsit ascuns în ţesătura covorului sau în crăpături.

Într-o săptămână, pupa se transformă într-un adult şi iese din cocon în momentul în care simte vibraţii, dioxid de carbon sau căldură ceea ce îi spune că o gazdă este prin apropriere.Întregul ciclu al vieţii durează aproximativ 15 zile, insă pupa poate să hiberneze ţinând cont de condiţiile nefavorabile ( ex. frigul) şi să extindă ciclul până la un an. Este foarte important de reţinut pentru o planificare controlată a puricilor.

În doar 30 de zile, 25 de femele adult se pot multiplica până la un sfert de milion de purici!

Ce simptome pot fi cauzate de purici şi cum poate fi diagnosticată o infestare?

Ciupiturile de purice pot trece neobservate pe unele animale de companie, cauzează o uşoară iritaţie pe altele şi scărpinatul intens nu este soluţia perfectă, apar pete roşii, cade părul şi chiar ulcer într-un al treilea grup. Leziunile grave sunt cauzate de hipersensibilitate la saliva puricelui numită dermatita alergica la intepatura de purice (DAIP) sau dermatita de hipersensibilitate la intepatura de purice (DHIP).

Un număr mare de purici poate cauza anemia, în special la căţeluşi şi la pisicuţi. Unele animale de companie au murit din cauza anemiei puternice.

Diagnosticul unei infecţii produse de purici poate fi dat prin găsirea puricilor adulţi sau a “mizeriei puricelui” (descrisă mai sus) pe animal. Cele mai bune locuri pentru folosirea unui pieptene pentru a găsi puricii sunt in jurul cozii şi în jurul capului animalului. Aceleaşi locuri pot fi examinate şi pentru “mizeria puricelui”.

Care sunt bolile transmisibile?

• Dipilidoza produsa de un vierme lat numit Dipylidium canimum
• Hemobartonelloza care afectează celulele roşii din sânge
• Un alt parazit numit Dipetalonema reconditum
• Ciumă cauzată de Yersinia pestis
• Tifus cauzat de Rickettsia typhi
• Tularemia cauzată de Francisella tularensis

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email: