Nadine e pregatita pentru adoptie. Docila dar hotarata in acelasi timp, e gata sa-si dea si viata pentru tine daca o iei acasa. E tanara, are in jur de doi ani si este de talie mare.

Adresa de email :

El si cu fratii sai se vor testa reciproc pentru a stabili care este  dominant si care mai docil. Aproape toata aceasta perioada mama le asigura nevoile de baza, dar ii invata de asemenea disciplina si cum sa se joace frumos. Natura le-a inzestrat pe catele  cu o abilitate foarte mare de ingrijire.

Desigur, mama in sine trebuie sa fie sanatoasa, disciplinata si sa traiasca intr-un mediu sigur. Daca este stresata sau are prea multe nasteri, abilitatile ei materne sunt sever compromise.

Un stapan adevarat trebuie sa ii asigure catelei un mediu cald si linistit. Daca o catea gestanta sau cateii nou nascuti sunt adusi la un adapost, personalul de acolo trebuie sa preia rolul mamei daca este necesar.

Puii se dezvolta rapid. La nastere sunt orbi si surzi, nu-si pot face nevoile singuri si nu isi pot regla temperatura corpului. Dar se dezvolta  atat de rapid incat progresele le pot fi urmarite de la o zi la alta.

Mai jos gasiti un ghid de baza pentru primele cateva saptamani de viata ale unui catel.

Saptamanile 1 si 2

In timp ce noii nascuti isi petrec 90% din timp dormind, instinctele materne ale catelei ii spun sa ii tina ingramaditi pentru a le fi cald, deorece un mediu rece ii poate ucide.

Desi catetii nu pot vedea sau auzi la inceput, se ghideaza spre “mancare” ajutandu-se de celelalte simturi. In primele zile, laptele matern le va furniza anticorpi care ii vor ajuta pana la 10 saptamani de acum in colo in lupta cu microbii.

Mama ii linge in zona genitala si in jurul anusului pentru a-i ajuta sa isi elimine excretiile. Piciorusele unui catel nou-nascut sunt atat de fragile incat cu greu se poate deplasa  pentru a ajunge sa suga laptele matern sau sa isi faca loc in confortul si siguranta  pe care le gaseste fiind ingramadit intre fratii sai.

Desigur ca mama lor ii ajuta, dar  si miscarile oarecum convulsive ale membrelor lor din timpul somnului sunt foarte bune pentru intarirea musculaturii acestora.

Daca mama permite, stapanul sau alta persoana care ii ingrijeste,  poate lua fiecare pui de cateva ori pe zi. Acest contact bland de  inceput il va ajuta pe caine sa se ataseze de oameni ulterior.

Saptamana 3

In timpul celei de-a treia saptamani de viata, simturile catelului devin complet functionale. In acest moment, el poate detecta lumina, intunericul si miscarea, si incepe sa raspunda la diverse sunete bruste sau de intensitate mare. Jucandu-se  si muscandu-se cu fratii sai, isi dezvolta abilitatile sociale si isi intareste increderea in sine.

Desi nu este gata pentru intarcare, i se poate introduce incet  hrana umeda, fiarta, prescrisa de veterinar. La sfarsitul acestei saptamani, catelul ar trebui sa inceapa sa umble si sa dea din coada.

Saptamanile 4 si 5

Prinzand rapid puteri si devenind din ce in ce mai coordonat, catelul incepe sa raspunda stimulilor din mediul inconjurator. Acum poate latra, sta in picioare, alerga si chiar se poate repezi. De asemenea, mama sa il invata sa nu isi faca nevoile acolo unde doarme.

Joaca si luptele cu fratii sai ii arata diferenta dintre a musca tare sau incet si de asemenea ii dezvolta instinctele de vanator si urmaritor. Este o perioada in care cateii isi testeaza in continuu limitele si se muta cu randul ori la baza ori in varful gramezii de sugari patrupezi. Acum este un bun moment sa incepeti sa ii obisnuiti cu jucariile.

Cateaua arbitreaza atunci cand joaca dintre ei devine prea dura. Ea ii poate inghionti sau impinge sau poate marai la ei, invatandu-i astfel disciplina si bazele unui dresaj ulterior. Daca nu socializeaza cum trebuie, cateilor orfani de mama si fara frati le va fi foarte greu sa relationeze atat cu viitorii stapani cat si cu alti caini.

Spre sfarsitul acestei perioade, este timpul pentru familia adoptiva sa se implice mai mult in viata tanarului catel. Asta il va obisnui cu mirosurile zilnice, cu diversele zgomote dintr-o  locuinta moderna, care includ electrocasnicele, copiii si adultii.

Din momentul in care i-a dat primul dinte, mama incepe procesul de intarcare. Astfel, de multe ori  mananca pentru ca apoi sa regurgiteze hrana, iar cei mici sa invete sa o manance.

Saptamanile 6 si 7

In aceasta perioada, botul catelului se lungeste,  iar el incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un adult. Va incepe sa isi  exprime emotiile: va scanci de frica, va scheuna cand se raneste si va latra cand e agitat sau doreste atentie.

Rolul mamei se transforma in acela de conducator de grup, pe masura ce puiul se mareste. Cateii sunt intarcati acum, de moment ce au dinti si pot manca hrana solida. E afectuoasa si jucausa cu ei, invatandu-i  cand sa muste si cand nu. Le arata ca ea este cainele dominant si ii corecteaza cu asprime daca nu stiu sa se poarte.

Capacitatea catelului de a explora mediul in care traieste, si de a invata lucruri noi, va creste foarte mult daca i se dau mai multe jucarii simple cu care sa se joace atat singur cat si cu fratii sai cu care e posibil sa se joace si  mai dur, sa se rostogoleasca, sa isi fure jucariile unul altuia.

De acum incolo ar trebui sa petreaca putin timp zilnic cu viitorul stapan, invatand prin joaca sa aiba incredere unul in celalalt.

Saptamana 8

La aceasta varsta catelul isi poate aminti ce are voie sa faca,  unde ii este mancarea si cand poate manca. Poate de asemenea incepe un dresajul prin casa si incepe sa se obisnuiasca cu periajul.

Acum este gata sa isi paraseasca mama si fratii si poate merge acasa cu viitorul stapan, complet capabil de a ocupa un loc in familie.

Nari lipite: este o disfunctie congenitala care afecteaza indeosebi catelusii cu botul scurt sau aplatizat.

Rasele cu botul scurt sunt numite rase brahicefalice; acestea includ Pugs, Bulldog si Boston Terrieri, Terieri Scotieni, Sealyham Terriers si rase asemanatoare.Aceste rase au un sistem al cailor aeriene superioare restrictive si sunt predispusi sa inhaleze anormal.

In cazul acestei tulburari, narile sunt malformate prin nari deschise, aceasta restrictionand capacitatea cainilor de a inhala aer.

Care sunt simptomele?

Principala simptoma este dificultatea in a respira prin nari. Cainele afectat de aceasta tulburare va respira mai mult pe gura decat pe nas.

Care sunt riscurile?

Majoritatea cateilor vor compensa raspirand pe gura mai degraba decat pe nas. Nu este iesit din comun ca acestia sa sufere si de alte tulburari. Catelusii afectati vor trebui evaluati cu grija.

Ce solutii se gasesc?

Interventiile chirurgicale pentru deschiderea narilor sunt adesea folosite si le permit catelusilor sa traiasca o viata normala.

Nadine traia intr-o colectivitate de caini pe un camp

Exista mai multe tipuri de paraziti acarieni care pot invada canalele urechilor cainilor, cateilor, pisicilor si pisicutelor. Aceleasi tipuri de paraziti pot afecta si cainii, dar si pisicile, iar cel mai comun parazit este Otodectes cynotis. In diagnosticarea si tratamentul acestor cazuri, nu este importanta identificarea speciei de paraziti acarieni. In legatura cu speciile de paraziti, ne referim de obicei la parazitii canalului urechii ca simplii paraziti ai urechii. Contrar credintelor populare este faptul ca acesti paraziti ai urechii (capusele) pot trai oriunde pe corpul animalului.

Cum se transmit capusele de urechi?

Parazitii de ureche sunt extrem de contagiosi. Acestia pot fi transmisi de la mama-animal la puii acesteia. Acestei situatii i se mai adauga si faptul ca acestia sunt cu usurinta imprastiati si catre alte animale din aceeasi casa, incluzand caini, pisici, iepuri, hamsteri, soricei etc. Oamenii nu sunt afectati.

Care sunt simptomele?

Cateii si pisicutele cu astfel de capuse se vor scarpina in jurul urechilor. Frecventa si cantitatea de scarpinat este dependenta de severitatea infestarii cu acesti paraziti. Cu cat infestarea este mai avansata, canalele urechii pot sangera, sange proaspat sau uscat poate aparea in interiorul canalului. Sangele uscat se aseamana cu zatul de cafea. Daca va veti analiza animalul de companie in ureche si veti remarca o formatiune de material ce se aseamana cu zatul de cafea, atunci animalul dumneavoastra probabil are raia auriculara, sau capuse de urechi, dupa cum mai sunt numite, desi este posibila si o infectie bacteriana a urechii.

Capusele de urechi sunt destul de des intanite, tousi acestea se pot transforma intr-o afectiune serioasa. Lasata netratata, aceasta afecteaza serios canalele urechii si timpanul si poate fi cauza pierderii definitiva a auzului.

Daca acesti paraziti se imprastie si in alte parti ale corpului animalului, este posibil ca acesta sa-si scarpine aceste zone.

Ce trebuie facut?

Diverse produse comerciale pentru urechi sunt disponibile pentru a omora capusele de urechi. Aceste produse contin un insecticid, de obicei pyrethrin. Produsele pentru urechi ce nu contin un insecticid nu vor omora parazitii acarieni. Ivermectinul, Fipronilul (Frontline) si Selamectinul (Revoulution) sunt de asemenea folosite de unii veterinari. Milbemycin (Milbemite) si Acarexx, o forma de Ivermictin sunt aprobate pentru tratamentul capuselor de urechi la pisici.

Depinzand de medicamentatia folosita, urechile vor fi tratate de la doua pana la patru saptamani, pana cand toate capusele sunt ucise. Asa cum am mai spus, parazitii acarieni pot sa traiasca pe tot corpul, chiar si pe picioare sau coada. Aceste zone trebuie, de asemenea, tratate. Majoritatea produselor destinate puricilor si capuselor precum spray-urile, solutiile sau sampoanele care contin unul dintre ingredientele mai sus amintite sunt eficiente. Asigurati-va ca folositi produse aprobate pentru caini si ca tratati si coada animalului. Asta pentru ca in timpul somnului, coada este rotita in jurul corpului catelusului, unde vine in contact cu urechile. Pentru ca acesi paraziti sunt usor transmisi de la un animal la altul, este cel mai bine ca toate animalele din asezamant sa primeasca in mod simultan tratament. Majoritatea tipurilor de capuse nu supravietuiesc mult in alta parte decat pe corpul animalelor, deci tratarea asezamantului, a casei si curtii nu este in mod normal necesara.

Pot lua capuse de urechi de la animalul meu de companie?

Capusele de urechi sunt considerate afectiuni zoonotice (boli ce pot fi transmise de la animale la oameni).

Adresa de email :

Caine in suferinta

Cu decenii in urma, in medicina veterinara, durerile provocate de o rana sau de o zgarietura erau considerate ca fiind ceva firesc ; nu din cauza faptului ca veterinarii erau nepasatori si vroiau ca animalele sa sufere , ci credeau ca durerea le face pe animale mai linistite si astfel se pot vindeca mai usor. In plus, se credea ca nu exista un mod sigur de a afla daca un animal sufera. Astazi este valabil opusul; veterinarii cred ca ar trebui sa trateze animalele inainte de a aparea vreun simptom care sa indice faptul ca ceva nu e in ordine.

De ce este important sa tratam durerea?

Daca invatam cum il putem ajuta pe animalul nostru sa suporte mai usor durerea, aceasta va fi un atu in vindecarea mai rapida a ranilor, a durerii in urma unei operatii etc, reducand astfel si stresul.

Tipuri de durere

Durera acuta apare subit ca rezultat al unei rani, operatii, inflamatii sau infectii. Poate fi foarte incomoda pentru animalutul dumneavoastra si ii poate limita mobilitatea. Vestea buna este ca aceasta se manifesta temporar. De obicei, durerea  dispare atunci cand cauza care a determinat-o este tratata.

Durerea cronica dureaza mai mult si se dezvolta in ritm lent. Unele dintre cele mai comune cauze ale acestui tip de durere pot fi diverse afectiuni determinate de varsta inaintata a animalului, cum ar fi artrita, dar si o boala precum cancerul sau boli de oase. Aceasta durere poate fi foarte greu de tratat deoarece poate dura ani intregi sau chiar toata viata. Intrucat se dezvolta incet, unele animale pot invata sa o tolereze si sa traiasca cu aceasta, ceea ce poate face ca durerea sa fie greu de detectat.

Oamenii vin si pleaca din viata noastra, dar animalele sunt langa noi in fiecare zi

Pe langa beneficiile medicale pe care ni le aduc animalele prin prezenta lor in  activitatile noastre  zilnice, ele ne pot ajuta din punct de vedere emotional, psihologic si social. Iata 10 motive pentru care cei care au un animal se simt mai fericiti decat ceilalti oameni.

1. Impacarea cu sine

Deseori copiii se ataseaza de animalul de companie, pentru alinarea durerii, in cazul in care un prieten sau un membru din familie moare sau il paraseste. Persoanele intristate care nu gasesc sustinere din partea unui apropiat sunt mai putin depresive daca au un animal de companie.

2. Miscsorarea anxietatii

Stapanii animalelor de companie se tem mai putin ca vor fi victima unei crime atunci cand se plimba cu un caine sau il au in casa.

3. Reducerea stresului de zi cu zi

Animalele de companie ne pot ajuta sa ne relaxam si sa ne distragem atentia de la problemele si grijile noastre. Nu e nevoie de un contact fizic pentru a resimti acest lucru. A privi un peste in acvariu sau activitatea unei pasari poate fi foarte linistitor. Bineinteles, multi dintre cei care au caini sau pisici, ne considera fara simtaminte daca nu le oferim atentie animalelor. Aceasta este o activitate relaxanta atat pentru noi, cat si pentru animale.

4. Contactul fizic

Aceasta abilitate de a avea posibilitatea sa atingi si un animal de companie este foarte important. Din ce in ce mai multe studii arata cat de importanta este atingerea pentru sanatatea noastra fizica si emotionala.

5. Buna dispozitie

Fiind un insotitor pentru orice generatie, animalul de companie indeparteaza sentimentele de singuratate sau izolare. E valabil mai ales pentru persoanele ingrijite la domiciliu, dar si pentru personal si voluntari.Persoanele ingrijite la domiciliu se simt mai apte sa zambeasca, sa vorbeasca, sa descopere obiecte sau persoane, sa fie atente si energice si experimenteaza un sentiment de bine si mai putin depresiv, daca animalele de companie sunt prezente.

6. Alinarea singuratatii

Animalele de companie ne ajuta sa ne eliberam de sentimentul de singuratate sau de izolare pe care il simtim.

7. Avem ceva de care sa ne ingrijim

Fiecare persoana vrea sa fie utila si sa aiba ceva de care sa se ingrijeasca. Multe persoane in varsta sau persoane care locuiesc singure va vor spune ca animalul de companie le da un motiv sa traiasca.

8. Ne ajuta sa fim activi

A avea un animal de companie ne ajuta sa ne mentinem activi. Nu facem doar exercitii plimband cainele, dar ne si dezvoltam activitatile, hranind, ingrijind animalul nostru de companie.

9. Ne ajuta sa fim consecventi

Animalele de companie ne ofera o anumita consecventa in viata de zi cu zi. A avea grija de un animal ne poate schimba rutina zilnica si ne ofera ceva de facut si de continuat in fiecare zi. Oamenii vin si pleaca din viata noastra, dar animalul de companie e cu noi zi dupa zi.

10. Ne ajuta sa avem relatii sociale mai multe si mai bune

Familiile monitorizate inainte si dupa ce au achizionat un animal de companie se simt mult mai fericite dupa ce au un animal in familie.

Un studiu realizat la un spital veterinar a aratat ca rezidentii au avut interactiuni mai multe unii cu altii in momentul in care in incapere era un caine, decat in incaperi in care nu era niciun caine. In aceeasi masura, rezidentii pe termen lung dintr-un centru de ingrijire, sunt mai dornici de activitati atunci cand un animal este in preajma. Cainii sunt, de asemenea, cunoscuti ca dezvoltatori de socializare intre persoanele cu Alzheimer dintr-o unitate speciala de ingrijire.

Animalele de companie ne pot influenta viziunea despre noi si despre viata noastra. Ei sunt invatatori si vindecatori cu un talent extraordinar.

Referinte: Departamentul Servicii Veterinare DRS. Foster & Smith, Inc;   i57.photobucket.com

Campania electorala a „boicotat” sedintele in care se pregateste dezbaterea din Consiliul Local. Alesii liberali si viceprimarul Istvan Ludescher au venit la discutiile celor mai importante comisii de specialitate. Atmosfera din sala de sedinte a fost incarcata de fum…de tigara. Majoritatea celor care participa la aceste sedinte sunt fumatori. Un borderou de sedinta cu 30 de proiecte de hotarare, toate premizele pentru o sedinta lejera. Nu s-a discutat politica, nu s-a facut campanie electorala. Primul proiect a trecut fara probleme. Exista comisia care va negocia cu cel ce detine 48,74% din capitalul social al SC Piata Aliment SA, respectiv Constantin Muresan. Acest subiect sensibil, al pietelor orasului va deveni o problema, probabil, dupa momentul negocierilor. Sunt actionari la SC Piata care nu sunt de acord cu vanzarea sau nu recunosc calitatea de actionar a lui Muresan.

Dupa acest inceput linistit, brusc a inceput furtuna. Unul dintre consilieri, nervos din motive de serviciu, a dat semnalul la dezbateri mai dure. Pe acest fond de instabilitate „colegiala” s-au nimerit cateva proiecte de hotarare intens disputate. De la garajul unei doamne, pana la constructia lui Manoliu-cinci etaje. Pe la mijloc, hop si domnul cu problema sterilizarii cainilor. Ce mai, teatru administrativ jucat pe bune, de buni si bune, de rai si rele.

O doamna solicita de ceva vreme aprobarea pentru un garaj. Vigilenti, consilierii care mai pricep astfel de probleme, dau aviz negativ de fiecare data. Pana la urma, acest caz a ajuns sa fie politizat. Social-democratii (unii) sustin acordarea dreptului de a construi garajul. Altii afirma ca aceasta constructie se intinde pe terenul unei cai de acces, sau altfel spus, strada. Se mai spune ca doamna in cauza are o proprietate cu teren suficient de mare pentru a putea ridica un garaj fara a ajunge in strada. Este si un proces, se cearta din aceasta cauza vecinii…Ce mai, problema mare!

Dupa garajul de pe strada, a urmat intalnirea organizatiei neguvernamentale, „Salvati animalele!”, condusa de un domn Medan si membrii comisiei Juridice. A fost o confruntare pe cinste. Proiectul de hotarare cu subiectul cainii fara stapan s-a referit doar la un singur aspect. Unul singur. Pe scurt, serviciul de specialitate al CL, cel care se ocupa de cainii comunitari, va continua operatiunea de prindere, sterilizare, vaccinare si deparazitare a cainilor vagabonzi. La aceasta actiune poate participa si ONG-ul lui Medan, pentru a duce cainii sterilizati inapoi, de unde au fost luati. Evident, pe baza de voluntariat. L-am urmarit de cel care conduce „Salvati animalele!”. Un tip interesant si un pic nervos. A venit pregatit cu un vraf de dosare in care era explicata, pe larg, filozofia unui ONG. Nu a apucat sa spuna mai nimic.

A incercat sa ceara un teren pe care ar urma sa fie construit un adapost pentru sute de caini, daca nu mii. Nu a fost ascultat. O astfel de solicitare ar fi dus, inevitabil, la alocari bugetare destul de consistente. Altele sunt prioritatile municipiului.

Noi am incercat sa ii explicam acestui domn ca sterilizarea in masa, pe bani publici, este o problema. Nu a crezut. A plecat cu vraful de dosare sub brat si cu figura celui care nu a inteles nimic.

Manoliu a revenit

Dupa ce alte proiecte de hotarare au fost respinse, dupa ce sala de sedinta s-a umplut de mirosul aromat al tigarilor fumate cu sete, credeam ca ne indreptam spre un final de sedinta afumat. Nu a fost sa fie. La momentul potrivit, de parca ar fi stiut ca se ajunge la proiectul cu pricina, a aparut fostul consilier local, Dacian Manoliu. Pe borderou era proiectul prin care era respinsa solicitarea prin care fostul consilier cerea intrarea in legalitate in cazul constructiei pe care o detine. Pe scurt, pe bulevardul Traian, colt cu strada Cosmonautilor, la imbinarea a doua blocuri, s-au construit niste spatii comerciale. Trecem de poveste si ajungem la faptul ca Manoliu are aprobare pentru o constructie P+3 si mansarda, iar acum este un P+5, plus o sarpanta. A fost incredibil. Asa ceva nu se egzista! Manoliu a spus ca a platit amenda de 30 de milioane de lei, dar ca are dreptate in demersul lui, deoarece nu a modificat structura de rezistenta a cladirii, respectiv nu a pus un nou planseu, ceea ce in opinia sa nu inseamna un etaj in plus. Al cincilea. Tupeu, nestiinta, greu de spus. Cine doreste poate sa vada constructia la intersectia celor doua strazi. Chiar asteptam opinii. In mod normal, ce este in plus construit, ar trebui demolat, nu noi am spus ci consilierii si cei din executiv.

Adresa de email :

OTODECTES CYNOTIS LA CAINE

Râia auriculară este cauzată de nişte insecte paraziti microscopici cu opt picioare care se transmit de la un câine la altul prin contact direct, sau indirect. Deşi sunt întâlnite cel mai adesea in canalul auricular, aceste insecte mai pot fi întâlnite si pe alte părţi ale corpului câinelui şi sunt transmisibile si altor animale de casă.

Insectele Paraziţii se hrănesc pe cu resturi celulare de pe peretele canalului auricular, cauzând iritaţie si apariţia unor pete ceroase de culoare brun-neagriciosă. Aceasta ceară poate fi vazută cu ajutorul unei mici lumini de la otoscop reflectata in urechea infectată a câinelui. O altă indicaţie a râiei auriculare este scărpinarea urechilor, inflamarea acestora si scuturarea capului. Când veterinarul examineaza urechea câinelui cu un aparat special de investigare a urechii , insectele paraziţii apar ca nişte puncte mici albe mişcându-se de-a lungul petelor ceroase închise la culoare.

Dacă veterinarul depistează râie auriculară la câinele dumneavoastră, va prescrie un preparat sub forma lichida sub formă de soluţie cu aplicare locală, intraauriculară. În cele mai multe cazuri aceste preparate conţin şi un dizolvant de ceara cerumen, deoarece insectele paraziţii se pot ascunde sub aceste resturi.

Pentru a-i administra câinelui tratamentul, ţineti-i capul înclinat, cu ureche afectată în sus. Puneţi câteva picaturi in canalul urechii şi masati partea exterioara baza urechii pentru a uşura pătrunderea lichidului pe in canal. Ştergeţi cu o cârpă uscată restul de lichid. Repetaţi  tratamentul la cealaltă ureche.

Deoarece râia auriculară este extrem de contagioasă, este nevoie sa trataţi şi celelalte animale de din casă (câini sau pisici). Ar putea fi necesară tratarea intregului corp al câinelui cu ajutorul unei pudre sau spray deparazitant impotriva insectelor parasite. În cele mai multe cazuri, tratamentul durează cateva săptămâni.

Adresa de email

Descriere rase de caini
Daca nu este tuns, decupat sau alterat in vreun fel, cainii Havanezi dau impresia falsa a unui catelus. Picioarele acestui caine sunt puternice si permit miscarea libera si usoara. Ochii negri si coada lunga sunt acoperite cu un par lung catifelat. Blana bogata poate varia de la ondulata la carliontata. Cainii Havanezi sunt o rasa cu blana dubla cu par moale, atat la interior cat si la exterior. Blana cateilor adulti ajunge la 6 – 8 inch, si are un luciu sidefiu. Unii caini Havanezi poarta o geana scurta pufoasa. Un caine Havanez cu o blana scurta nu poate fi prezentat la concursurile canine. Pleoapele, nasul si buzele sunt de un negru solid pentru toate nuantele.
Bichonii havanezi se deschis la culoare odata cu inaintarea in varsta.

Temperament rase de caini
Cainii Havanezi sunt caini de companie naturali: manierati si sensibili. Acesti caini devin foarte atasati de familiile lor umane si sunt excelenti cu copiii. Sunt caini foarte afectiosi si jucausi cu un nivel ridicat de inteligenta. Acesti caini sunt foarte sociabili si se vor intelege foarte bine cu toate lumea, incluzand aici diferite persoana, caini, pisici si alte animale de companie. Sunt foarte usor de dresat si se supun procedurilor de dresaj canin. Sunt caini curiosi carora le place sa stea pe fotoliu si sa observe tot ceea ce misca in jur. Sunt de asemenea foarte sensibili la tonul vocii stapanului. Cuvintele dure pot numai sa supere acest caine si nu va obtine nimic de la el. Cainii Havanezi au o reputatie lunga de caini de circ, probabil din cauza faptului ca invata foarte repede si le place mult sa-si multumeasca stapanii. Este un caine inteligent, vioi, gratios, atasat si credincios. Este cel mai popular caine din Havana
Conditii de viata caini
Cainele Havanez este potrivit pentru viata de apartament. Acesti caini sunt activi in spatii inchise si se descurca fara o curte la dispozitia lor.
Exercitii caini
Cainii Havanezi sunt nascuti sa traiasca in casa ta, si nu in vreo cusca sau cocioaba. In acelasi timp, acesti caini au nevoie de mult exercitiu si miscare.
Speranta de viata caini
Speranta de viata este de circa 14-15 ani.
» Infatisarea rasei Bichon Havanez
Inaltime masculi: 28- 32 cmfemele: 28 – 32 cm
Greutate masculi: 4 – 6 kg
femele: 4 – 6 kg
Culoare crem deschis sau inchis; gri sau alb cu pete din aceste culori; culoare havanei, alb curat.

Sterilizarea si castrarea sunt unele dintre metodele cele mai eficiente de reducere a inmultirii cainilor. Acest proces este benefic pentru cainele tau si comunitate, si totodata, o metoda mult mai practica de a controla o nastere nedorita. Fa-o pentru cainele tau. Cand hormonii unui caine sunt in plina forta, iar animalul nu are voie sa se imperecheze, acesta ajunge sa fie nervos si nefericit. Aceasta nervozitate poate duce la agresiune, in special in cazul masculilor. Odata ce rezolvi acest lucru, acesti hormoni se reduc, ceea ce face ca animalul tau sa fie mai putin agresiv, mai putin dornic sa isi marcheze teritoriul, si are mai putin chef de a vagabonda. Cainii care obisnuiesc sa vagabondeze intra de regula in conflict cu alte animale, sunt implicati in accidente rutiere, prinsi de hinghieri si contacteaza tot felul de boli. 85% din cainii loviti de masini nu sunt sterilizati sau castrati.

Beneficiile de sanatate ce rezulta din castrare si sterilizare sunt inca un motiv pentru a accepta aceste proceduri. In cazul cainilor masculi, riscul de cancer testicular este eliminat, iar riscul cancerului de prostata scade considerabil. In cazul femelelor, riscul de cancer uterin si ovarian este eliminat, iar riscul cancerului de san scade enorm daca operatiunea se face inaintea primului ciclu. Ia in considerare ca femelele pot ramane insarcinate de la varsta de 5 luni. Datorita faptului ca medicina veterinara a avansat foarte mult, acum puii pot fi tratati chiar de la 8 saptamani, iar cei mai mici se recupereaza mai repede dupa operatie. Ideea de baza: castrandu-ti sau sterilizandu-ti cainele face ca acesta sa traiasca mai mult cu unu sau trei ani. Gandeste-te la bucuria, dragostea si la amintirile calduroase si frumoase pe care un caine ti le ofera tie si familiei tale inca un an sau trei! Fa-o pentru comunitate. Cand un mascul necastrat sare gardul, scapa din lesa sau vagabondeaza, exista intotdeauna sansa sa gaseasca o femela in calduri. Acest lucru poate duce la o nastere accidentala, pentru care stapanul femelei nu este pregatit. Daca un mascul se imperecheaza cu o femela si nici una din generatiile lor de pui nu este castrata sau sterilizata, acest lucru duce la aparitia a 67,000 de caini in sase ani! Cainii vagabonzi si cei fara stapan sunt un adevarat pericol public si pot cauza tot felul de probleme. Sunt agresivi, galagiosi, terorizand si omorand alte animale sau, uneori, distrug bunurile altor oameni; de asemenea sperie, fugaresc si musca copii. De asemenea, pot cauza probleme de sanatate facand mizerie si fiind purtatori de microbi si rabie. Capturarea si distrugerea acestor caini nedoriti costa bani pentru echipament, facilitati si timp liber.

Sterilizarea vs. nasterea nedorita

Costul pentru a iti trata cainele poate fi oarecum substantial, dar sunt foarte multe programe si facilitati care ori reduc costurile, ori fac operatia pentru o suma mai redusa. Avand acest lucru in minte, e mult mai ieftin sa iti castrezi sau sterilizezi cainele decat sa ai parte de o nastere nedorita. Daca femela ta ramane insarcinata, va trebui sa-i asiguri nutritia si ingrijirea necesara pentru urmatoarele doua luni. Va trebui, totodata, sa ajuti la nastere si sa cureti fiecare catel cand acest lucru se va intampla. Mai mult decat atat, va trebui sa iti asumi responsabilitatea de a plati pentru primele vizite la medicul veterinar, injectii si deparazitari; precum si de a plati orice factura emisa de acesta in cazul in care se intampla ceva inainte, in timpul si dupa sarcina. Va trebui sa faci curat dupa trei sau zece catei in urmatoarele doua luni. Aceasta inseamna accidente, zgomote, nopti nedormite si sume costisitoare. Este mai ieftin, sanatos si mult mai practic sa-ti sterilizezi cainele sau sa-l castrezi.

Dar as vrea ca copii mei sa se bucure de miracolul nasterii! Sansele ca tu sau copii tai sa asiste la nastere sunt mici. Cainii prefera sa se ascunda cand se afla intr-o pozitie atat de vulnerabila precum atunci cand dau nastere. Si totodata, nu poti sti cand se va intampla acest lucru. Se poate intampla la 4 dimineata cand dormi, sau la mijlocul zilei cand copiii sunt la scoala. Asa ca, odata ce au pierdut acest mare eveniment, tot ce mai ramane este bucuria copiilor de a avea o multime de catelusi alergand prin casa timp de doua luni. Cu atatea animale in tara asta, chiar crezi ca merita?

Dar cainele meu este de rasa pura! Chiar daca un caine este de rasa pura acest lucru nu il face mai special, si nici nu-i impiedica pe puii lui sa fie abandonati pe strada sau eutanasiati. Unul din patru caini dintr-un adapost este de rasa pura.

Dar nu vreau ca animalul meu sa se ingrase sau sa devina lenes. Acesta este doar un mit. Sterilizarea sau castrarea nu-ti face cainele nici obez nici lenes. Cainii se ingrasa deoarece consuma mai multe calorii decat ard in timpul zilei, si devin lenesi pentru ca nu mai sunt in forma. Cainii care sunt grasi trebuie sa manance mai putin si sa faca miscare mai mult.

Dar cainele meu va deveni trist daca il castrez. Aceasta ingrijorare de a-i ruina viata unui mascul prin castrare este un mod de a atribui cainelui ganduri si sentimente umane. Cainii gandesc si simt, dar nu la fel ca oamenii. Cainii nu au nici un concept de identitate sexuala sau ego. Aceste sentimente sunt in totalitate umane.

Dar imi iubesc cainele atat de mult si stiu ca nu va trai pentru totdeauna. Vreau sa am un catel exact ca el! Nu exista nici o garantie ca unul din catei sa aiba calitatile pe care le adori atat de mult la unul dintre parinti. Nici macar crescatorii profesionisti nu stiu cum vor arata puii, chiar daca cunosc totul despre parintii cainilor si liniile lor de sange. Mai mult decat atat, ceea ce ii face pe oameni sa se ataseze de cainele lor este personalitatea sa unica, care este mai mult un rezultat al dresajului, socializarii si al mediului in care a fost crescut cainele, decat al personalitatii parintilor sai.

De ce este important sa tratezi durerea animalului tau de companie?

Tratarea durerii a devenit o problema importanta in medicina veterinara. AAHA, impreuna cu American Association of Feline Practitioners a lansat de curand Indrumator pentru tratarea durerilor cainilor si pisicilor (AAHA/AAFP Pain Management Guidelines for Dogs and Cats) Acest indrumator demonstreaza ca tratarea durerii imbunatateste procesul de recuperare al bolii, al unei operatii sau raniri. Mai mult decat atat, pentru ca reduce stresul si creste gradul de bunastare, tratarea durerii il poate ajuta pe prietenul tau pufos sa traiasca mai mult.

Diferite feluri de dureri

Durerea acuta apare ca rezultatul unei raniri, operatii, inflamari sau infectii. Poate fi extrem de inconfortabil pentru animalul tau si ii poate limita mobilitatea. Vestea buna este ca nu este de durata. De cele mai multe ori trece cand cauza care a determinat-o este tratata.

Durerea cronica este de durata si se dezvolta mai lent. Printre cele mai obisnuite surse de durere cronica se numara tulburarile legate de imbatranire, precum artrita, dar poate proveni si in urma unor boli precum cancerul sau boli ale oaselor. Aceasta durere este cel ma dificil de tratat pentru ca poate dura ani intregi sau toata viata animalului. De asemenea, pentru ca se dezvolta lent, unele animale pot invata sa le tolereze si sa traiasca cu ele, fapt ce face durerea cronica dificil de identificat.

Cum stii cand animalul tau sufera?

Cand ne doare ceva, ne plangem. In orice caz, animalele isi ascund din instinct durerea asa ca nu auzim in general plansul animalelor pana cand aceasta nu este suficient de puternica incat sa nu o mai poata ascunde. Asa ca in ce fel poti afla cand animalul tau are dureri?

Pentru ca prietenii nostri blanosi nu ne pot spune cand simt ca ceva nu e in regula, este important pentru tine, ca stapan, sa remarci orice schimbare de comportament. Cauta oricare dintre aceste semne pentru ca pot fi maniera in care animalul iti spune “Ma doare”.

* Daca e neobisnuit de tacut, nepasator, nelinistit sau daca nu raspunde.
* Daca scanceste, bazaie, urla sau miauna constant.
* Daca musca.
* Daca linge sau musca mult o parte anume a corpului.
* Daca se comporta ciudat, agresiv sau supus.
* Daca isi apleaca urechile, daca are probleme cu somnul sau cu mancatul.
* Daca sunt in cautare de mai multa afectiune decat de obicei.
* Daca nu reusesc sa stea confortabil (daca isi modifica pozitia in cautarea uneia mai confortabile)

Daca banuiesti ca animalul tau sufera, consulta medicul veterinar. Veterinarul te va ajuta sa depistezi problema si –ti va spune ce optiuni ai. Fii pregatit sa raspunzi intrebarilor despre comportamentul animalului, nivelul sau de energie si gradul de toleranta. Mobilitatea prietenului tau este, de asemenea un subiect crucial. Ii e greu cainelui tau sa urce sau sa coboare scarile in situatia in care acest lucru nu i-a mai pus probleme? Pisica ta nu mai sare pe mobilier si are probleme cand trebuie sa coboare?

Multe animale, in special pisicile, ascund semnele durerii sa e protejeze de pradatori. Oricum, Lipsa unor semne evidente nu inseamna ca nu au dureri. Daca rana sau boala iti suna dureros, presupune ca asta il poate afecta si pe animalul tau; asa ca trebuie sa consulti un veterinar.

Ce poti face sa ajuti?

In primul rand, o examen fizic medical facut de veterinar este esential. O astfel de analiza ar putea include analize ale sangelui, raze X, etc. Veterinarii vor recomanda un tratament standarsd. Intereseaza-te de lucruri simple pe care le poti face acasa pentru a-ti ajuta animalul de companie fie confortabil si pentru a supraveghea daca intensitatea durerii se modifica.

Masajul animalului din cap pana in picioare il vor ajuta sa se relaxeze si sa se linisteasca. Pe langa faptul ca acest lucru va va apropia mai mult, poti observa orice umflaturi, zgarieturi sau contuzii neobisnuite pe corp. Este important sa fii bland si sa nu apesi prea tare pe coloana vertebrala. Daca animalul prezinta semne de discomfort, inceteaza masajul imediat si apeleaza la sfatul veterinarului.

* Urmareste felul in care animalul tau de companie respunde la exercitiu. Daca pare lenes, poate ar trebui sa-i reduci eforutul si poate insemna ca durerea cronica se dezvolta. Abilitatea de a face exercitii depinde de starea de sanatate, asa ca asigura-te ca a fost examinat de un medic veterinar inainte de a incepe un nou tip de exercitiu.
* Ai grija la dieta lui. Urmareste cu atentie dieta animalului tau de companie sa te asiguri ca nu se ingrasa peste masura. Mentinand o dieta sanatoasa, durerea animalului va fi diminuata prin controlarea greutatii, rutina si sanatate fizica. In functie de conditia fizica a animalului tau, acesta ar putea avea nevoie de o dieta speciala. Consulta veterinarul inainte de schimbari ale dietei.

Alegerea tratamentului si aprecieri

Exista o varietate de amelioratori de durere disponibile pentru animalele de companie. In afara de pastile, multe medicamente au o forma mult mai usor de administrat : lichide, plasturi sau geluri. Exista unele produse analgezice pentru tratarea animalului dupa trauma sau pentru dureri cronice. In mod normal, steroizii sunt folositi ca antiinflamatori si pentru a reduce durerea. Desi eficienti, steroizii nu sunt folositi timp indelungat pentru ca au efecte secundare (instructiunile veterinarului sunt foarte importante).

Medicamentele antiiflamatorii (nu steroizii) sunt deseori folosite pentru tratarea durerilor ortopedice cu mai putine efecte secundare. Mai sunt unele clase de medicamente pentru durere si este important sa discuti cu veterinarul pentru prescrierea tratamentului indicat pentru animalul tau de companie.

Este foarte important sa nu-i administrezi animalului tau vreun medicament fara consultarea medicului veterinar. Unele analgezice, inclusive acetaminophen (continut in Paracetamol, Tylenol) sau combinatii de medicamente pot fi toxice pentru animalele de companie chiar si in doze foarte mici.

In plus fata de tratamentul farmaceutic, optiuni complementare (sau alternative) sunt din ce in mai disponibile. Acupunctura, homeopatia, medicina holistica sau chiar aromoterapia sunt practicate si pentru animale. Veterinarul te poate ajuta sa decizi daca medicina alternative este benefica pentru animalul tau.

Chiar de alegi medicina complementara sau cea traditional, ia in considerara efectele secundare si durata fiecarui tratament. Veterinarul te va informa privind costurile, beneficiile si riscurile fiecarui tratament in parte.

Dupa operatie

Tratarea durerii devine mai importanta dupa operatii chirurgicale. Cat dureaza recuperarea, animalele pot avea nu numai dureri, dar si simptome de slabiciune si dezorientare. Dupa ce ai reusit sa iti aduci acasa prietenul, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e sa urmezi constant instructiunile veterinarului. Daca acesta prescrie un analgezic pentru animalul tau de companie, administreaza-i-l dupa cum ai fost indrumat. In cazul aparitiei unor efecte secundare, anunta-l imediat pe veterinar.

Asigura-i prietenului tau un pat cald si accesibil unde sa se odihneasca. Incearca sa-l tii linistit si relaxat pentru ca sa aiba timp sa se vindece fara sa se raneasca singur. De asemenea, asigura-te ca nu se atinge de copci (deseori un colier special este recomandat pentru ca acest lucru sa nu se intample). Fii atent si iubitor. Confortul atentiei si afectiunii tale pot fi ceea ce doctorul a cerut.

In ceea ce priveste conditia medicala, veterinarul este cel mai bun aliat pentru identificarea si tratarea durerii animalului tau de companie. Tratarea durerii necesita un lucru in echipa pentru a avea un tovaras mai senatos si mai fericit.

Adresa de email :

Una dintre cele mai comune probleme ale cainilor este prezenta puricilor si a capuselor, paraziti care traiesc pe suprafata pielii si care se hranesc cu sangele cainelui. Saliva acestor paraziti determina iritatii ale pielii ce cauzeaza prurit intens.

Exista produse destinate special prevenirii acestor infestari, disponibile pentru uzul lunar.

Raia este o afectiune a pielii cauzata de acarienii care intra sub pielea cainelui, cauzand o mancarime intensa, chiar agonizanta. Zone depilate sau pielea rosie inflamata sunt simptome comune ale acestei boli. La caini, aceasta poate fi de doua tipuri : raia sarcoptica si cea demodecica, in functie de tipul de acarian.

Raia sau scabia provoaca prurit intens cand acarienii intra in pielea cainelui si chiar isi depun ouale acolo. Scabia poate infecta si oamenii, cauzand prurit, desi aceasta infestare la oameni dispare de obicei de la sine dupa un anumit timp. Cu toate acestea, este important ca si oamenii sa urmeze tratament in cazul in care sunt infestati.

Cea mai buna modalitate de a scapa de paraziti este sa introduceti cainele intr-o baie de oxid de calciu si sulf timp de 10-15 minute, de cateva ori intr-o saptamana. Aceasta solutie nu trebuie clatita, ci lasata sa se usuce pe pielea si blana cainelui. In acest timp, este bine sa va supravegheati cainele pentru a-l impiedica sa se linga in vederea unei uscari mai rapide.
Cel mai indicat este sa consultati veterinarul daca observati ca animalul dumneavoastra de companie a inceput sa se scarpine si dumneavoastra nu puteti gasi parazitii. Este posibil ca el sa aiba doar o alergie sau ca blana lui sa fie prea uscata. Veterinarul va putea diagnostica exact problema cainelui.

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :

dupa fiecare persoana care trecea pe langa ea, incercand parca sa o roage sa o bage si pe ea in seama. Era frig si

mi s-a facut mila, am luat-o acasa, si acum 2 zile am inceput procesul de deparazitare, care se pare ca a inceput

sa dea roade. Catelusa este foarte jucausa si plina de energie. Mananca orice i se da. pentru inceput i-am dat doar

lapte, dar de a doua zi am vazut ca nu refuza nimic din ce se poate manca. Ba mai mult, in ultima perioada si-a

facut obiceiul sa manance boabe si sa se intinda in castronul cu boabe al celeilalte catele pe care o am (un amstaff de 7 ani). Problema este ca nu o pot tine in apartament in continuare pentru ca cea mare nu prea da semne sa o agreeze. Da semne de gelozie, cand vede ca i se acorda atentie celeilalte (maraie, scanceste si este foarte agitata).

Si oricum, un apartament este destul de mic pentru a intretine un caine.. despre 2 nici nu mai comentez.. M-am gandit ca daca postez anuntul aici, poate cineva sa o infieze pe catelusa sau sa ii ofere un loc unde sa traiasca linistita (un loc mai bun decat un adapost pentru animale, unde banuiesc ca stim cu totii cum sunt tratate bietele de ele).

Adresa de email :

Niciun individ, exceptand alte haite sau membrii familiei, nu i-a pazit pentru a nu fi raniti si nu existau medici veterinari, vaccinuri sau medicatii care sa ii apere de boli. In timpul selectiei naturale, s-a format un tip de caine care avea abilitatile psihice si mentale pentru a-si perpetua specia. Caracteristicile comportamentale i-au ghidat prin existenta lor de zi cu zi si de la an la an ajutandu-i sa faca alegerile corecte pentru a se proteja pe ei insisi si pe urmasii lor. Daca acest lucru nu s-ar fi intamplat ar fi fost clasati cu dinozaurii.

Viata cotidiana a cainilor salbatici a fost ghidata de comportamentul si interactiunile care au avut loc intre ei si alti membri ai grupului lor. Cainii salbatici deseori aleg sa traiasca in grupuri sociale, de obicei formate din membri ai aceleiasi familii. Acesta era un mod mai bun de a asigura protectia si, aproape constant, aprovizionarea cu mancare daca actionau impreuna. Pentru cainii mai mari acest lucru insemna ca puteau vana impreuna pentru a dobori un animal mai mare.

Pentru acei caini salbatici care se hraneau cu hoituri, faptul ca se aflau intr-un grup i-a ajutat la protectia lor de animale de prada mari, in timpul in care sfasiau prada. Ei castiga si mai multa protectie, fata de aceste mult mai mari si mai eficace animale de prada, formand o haita decat sa incercand sa se apere individual.

Pentru caini, a face parte dintr-un grup social le aduce, de asemenea, multe beneficii. O mare parte din comportamentul lor instinctiv cantareste mult in procesul de a invata cum sa interactioneze cu alti membri ai speciei lor. Atunci cand sunt pui, joaca lor cu alti membri ai familiei este importanta. Ii invata cum sa interactioneze cu alti caini. Socializarea cu oamenii este si ea importanta daca se doreste ca puiul de caine sa creasca pretuind compania umana.

Cainii domestici prefera sa traiasca intr-un mediu social si in general sa considere “oamenii lor” ca fiind parte din familie. In unele familii isi impart viata cu oamenii, la fel de bine ca si alti caini. In aceste pozitii sociale, ii ajuta sa afle cine este conducatorul in grupul lor social. Cainii dresati sunt invatati sa priveasca oamenii ca pe stapanii lor. Acest lucru ar trebui sa fie indeplinit devreme, nu prin expunerea unui model de dominare psihica, ci prin a fi seful mental.

A ajuta cainele, cu blandete si consecventa, sa stie ce este permis in comportamentul lor, va ajuta de fapt cainele sa se simta mai in largul lui. Pentru un caine, de altfel si pentru oameni, a nu sti ce se asteapta de la tine poate fi foarte stresant, asa cum pot fi mesajele confuze.

In timp ce ne dresam cainii, trebuie sa ne amintim ca acei caini salbatici faceau o serie de lucruri pe baza a ceea ce traiau zi de zi, lucruri care ii ajutau sa supravietuiasca. Cainii salbatici sapau gropi in mod natural, pentru a se proteja. Acest lucru poate fi facut pentru a-si racori corpul in zilele calduroase sau sa-si faca ascunzisuri pentru a da nastere si pentru a-si creste puii. Ei latra la intrusi pentru a preveni ceilalti membri ai grupului de un potential pericol, pentru a-si semnala locatia proprie.

Isi folosesc materiile fecale si urina ca niste procedee de marcare a teritoriului, pentru a arata ca spatiul din acel perimetru este un spatiu pe care il detin. Lucrurile descrise aici de noi sunt lucruri care fac un caine salbatic o fiinta reala. Aceste comportamente sunt aproape naturale pentru animal. Si totusi, noi vom incerca sa eliminam multe din aceste comportamente la cainii domestici prin dresaj. Multe lucruri facute de cainii salbatici in existenta lor de zi cu zi sunt inacceptabile pentru noi, daca ei vor fi o parte a familiei si casei noastre. Nu vrem sa ne sape gropi in gradina. Nu vrem sa isi marcheze teritoriul in interiorul caselor noastre cu materii fecale sau urina. Nu vrem sa latre excesiv. Nu vrem sa sara pe noi, etc., etc. .

Stiind ca aceste deprinderi sunt naturale pentru caini ne va ajuta sa-i intelegem mai bine  si sa venim cu alternative pentru rezolvarea acestor potentiale comportamente problematice. Folosind o atitudine pozitiva si alte abilitati de dresaj bune putem transforma aceste comportamente in unele care sa fie mai pe placul nostru.

Demodecia (de asemenea cunoscuta ca si raia rosie, raia foliculara) este o boală de piele, în general a câinilor tineri, cauzata de un acarian, Demodex canis sau Demodex injai.

Este posibil să vă surprindă faptul că acarienii demodectici din specii diferite traiesc pe corpul multor câini adulti, fără a provoca leziuni. Aceste mici arahnide (0,25 mm) numiti si ” acarienii aligatori ” traiesc în interiorul foliculilor de par, prin urmare, numele de raie foliculara.

Boala are legatura cu deficienta sistemului imunitar. Dacă acarianul Demodex a cauzat sau nu boala unui câine, acest lucru depinde de capacitatea organismului de a păstra  acarianul sub control. Demodecia nu este o boală cauzata de o intretinere improprie a cotetelor pentru caini sau a cotetelor murdare. În general, este o boală a câinilor tineri care au un sistem imunitar slab dezvoltat sau inadecvat, sau a câinilor batrani care suferă de un sistem imunitar deficitar.

Care este ciclul de viaţă al Demodex canis?

Acarianul demodectic îşi petrece intreaga sa viata pe câine. Ouăle depuse de către femela vor ecloziona  şi apoi trec in stadiul de larve, nimfe, ajungand adulti. Ciclul biologic poate dura intre 20-35 de zile.

Cum este transmis Demodex canis?

Acarienii sunt transmisi direct de la mamă la pui, în prima săptămână de viaţă. Transmiterea se face numai prin contact direct. Mama şi puiul trebuie să se atinga fizic, deoarece parazitul nu poate supravieţui in afara gazdei. Acest lucru este important, deoarece înseamnă ca zona de dormit sau cotetul nu devin contaminate, prin urmare, mediul inconjurator nu trebuie să fie tratat. Leziunile dacă sunt prezente, apar de obicei în jurul capului catelului, aceasta fiind zona care intra cel mai des în contact cu mama. Practic, fiecare mamă poarta si transmite acarienii puilor ei. Cei mai multi catei sunt imuni la efectele acarienilor şi nu prezintă semne clinice sau leziuni. Cei care nu sunt imuni dezvolta semne clinice de demodecie.

Care sunt semnele demodeciei ?

Indivizii care sunt sensibili la acarienii demodectici pot dezvolta cateva (mai puţin de 5) leziuni izolate (forma localizata) sau pot prezenta forma generalizata, caz în care, există mai mult de 5 leziuni care implică întregul corp sau o regiune a corpului. Cele mai multe leziuni în orice formă se dezvolta după primele patru luni de viată.

Leziunile şi semnele demodeciei  implică de obicei pierderea părului, aparitia crustelor, a pielii de culoare roşie, precum şi, in multe cazuri, un aspect gras sau umed. Acarienii preferă să trăiască în foliculii de păr, astfel încât la cele mai multe dintre cazuri, căderea părului este primul semn observat.

De obicei, căderea părului începe în jurul botului, ochilor (aparitia asa zisului semn de “ochelari”) şi în alte zone de pe cap. Leziunile pot sau nu produce prurit. În forma localizata, cateva arii circulare sub forma de crusta vor fi observate, cel mai frecvent pe cap şi in zona membrelor anterioare ale câinilor  tineri intre 3 si 6 luni .

Cele mai multe dintre aceste leziuni se vor vindeca de la  sine pe masura ce puii inainteaza în vârstă şi isi dezvolta propriile lor sisteme imunitare. Leziunile persistente vor avea nevoie de tratament. În cazul formei generalizate, se va produce pierderea parului de pe intreg corpul, de pe cap, gât, abdomen, membre. Pielea de-a lungul capului, lateral şi spatelui va fi acoperita de cruste şi adesea, inflamata.

Aceasta zona se va crapa des şi va supura un lichid limpede. Părul
va fi rar, dar pielea va fi de multe ori uleioasa la atingere. De obicei pot aparea complicatii in urma infectie bacteriene secundare (piodemodecie sau stafilodemodecie). Starea generala a multor animale se poate inrautati, prezentand febră, pierderea poftei de mâncare şi pot deveni letargice. Pacienţii cu demodecie generalizata au nevoie de tratament viguros imediat.

Cum este diagnosticata demodecia?

Odată ce demodecia este suspectată, aceasta poate fi de obicei, confirmată printr-o raclare cutanata profunda (pana la sange), caz în care, acarienii pot fi observati cu ajutorul unui microscop.

Câinii mai batrani diagnosticati cu demodecie ar trebui să fie testaţi pentru anumite alte boli cum ar fi sindromul Cushing, hipotiroidism, cancer şi alte boli. Nutritia, precum şi eventuale tratamente cu corticosteroizi sau alte medicamente imunosupresive ar trebui să fie luate in considerare.

Cum se trateaza demodecia?

Tratamentul demodeciei este, de obicei realizata prin imbaieri cu solutii  şi şampoane. Din fericire, 90% din cazuri  prezinta forma  localizata, în care sunt implicate doar cateva zone mici  şi pot fi adesea tratate local.  Baile periodice cu un sampon  cu peroxid de benzoil si  pastrarea unei diete de calitate, administrarea multivitaminelor si acizilor grasi pot ajuta, de asemenea, unii câini. Cele mai multe dintre aceste leziuni localizate, se vor vindeca de la sine şi nu vor necesita un tratament extrem de agresiv, totusi ele se pot agrava înainte ca acestea să se îmbunătăţească.

În cazul în care un câine  dezvoltă forma generalizata, este necesar de obicei un tratament. Studiile arată că între 30% şi 50% dintre câinii care  dezvolta demodicoza generalizata se vor recupera de la sine, fără tratament, dar tratamentul este întotdeauna recomandat pentru forma generalizata.

Tratamentele pot fi lungi şi costisitoare. Tratamentul cel mai utilizat continuă să fie imbaierile cu Amitraz  la fiecare două săptămâni. Acesta este un organofosforic, produs eliberat pe bază de prescripţie medicală şi trebuie aplicat cu grijă. Persoanele care aplica tratamentul trebuie să poarte mănuşi de cauciuc întotdeauna, iar manopera trebuie sa aiba loc intr-o incapere bine ventilata. Este recomandata tunderea cainilor cu parul mediu sau lung , astfel încât prin imbaiere, solutia sa intre bine in contact cu pielea. Înainte de imbaiere, câinele trebuie să fie spalat cu un sampon cu peroxid de benzoil pentru a ajuta la eliminarea uleiului şi crustelor.

Cei mai multi câini cu demodecie generalizata necesita între 4 şi 14 imbaieri, administrate la un interval de  2 săptămâni. Dupa primele 3-4 imbaieri, se face din nou un examen microscopic al raclajului cutanat pentru a determina dacă acarieni au fost eliminati. Imbaierile ar trebui să continue până când la examenul microscopic nu mai apar acarieni. Câinii nu ar trebui să fie considerati vindecati decat dupa un an de la ultimul lor tratament.

Adesea câinii dezvolta senzatia de calmare sau greaţă, atunci când se realizeaza procedeul de imbaiere. Insa unii caini sunt sensibili la amitraz. Astfel, numarul imbaierilor la acesti caini se reduce la jumatate. Alti câini nu raspund la acest tratament, de aceea va creste numarul imbaierilor si se vor institui tratamente suplimentare.

Alta substanta activa cu rezultate bune este avermectina (produse: Ivomec, Moxidectin).

Substantele trebuiesc utilizate numai sub stricta supraveghere a medicului veterinar. Un alt medicament, Milbemycin oximă s-a dovedit a fi eficace cu  până la 50% dintre cazurile care nu au raspuns la celelalte medicamente.

Ivermectina nu ar trebui să fi utilizata in cazul rasei Collie şi altor rase similare.

In cazul formei generalizate, adesea se suprapun  infecţii ale pielii, iar antibioticele sunt administrate in primele săptămâni de tratament. În plus, este recomandat  ca animalului să i se administreze si multivitamine sau suplimente  ce contin acizi grasi.

Deoarece demodecia izbucneste in cazul câinilor cu un sistem imunitar deficitar, este recomandat a se verifica prezenta unor eventuale boli ale sistemului imunitar, în special în cazul în care animalul este mai batran atunci când a dezvoltat această condiţie.

Prognosticul şi impactul asupra reproducerii

Demodecia nu este o condiţie moştenita, insa cainele poate mosteni un  sistem imunitar dezechilibrat, care permite cainelui să fie sensibil la acesti acarieni. Această sensibilitate poate fi transmisa genetic la generaţiile urmatoare. Indivizii care au avut ascendenti ce au prezentat demodecie nu ar trebui să fie lasati sa se reproduca. Prin reproducere atentă, cele mai multe cazuri de demodecie generalizata pot fi eliminate.
Pot contamina demodecia de la câinele meu?

Diverse specii de acarieni Demodex au tendinţa de a infesta doar o singură specie de animale-gazdă, adică, Demodex canis infecteaza câinii, Demodex bovis infecteaza bovinele şi Demodex folliculorum infecteaza omul.
Concluzii

În concluzie, câteva puncte importante ar trebui repetate. Acarienii sunt transferati de la mama la urmaşi, în primele zile de viaţă. Primul semn de pierdere a parului, de obicei nu apare decât după patru luni. Demodecia este de obicei tratabila sau controlata cu tratament persistent, cu excepţia cazurilor rare a indivizilor cu un sistem imunitar foarte suprimat. Sistemul imunitar care permite dezvoltarea demodeciei poate fi o condiţie moştenita, iar reproducerea acestor animale nu ar trebui sa aiba loc.

“Pe ăsta l-am botezat Traian Băsescu în amintirea celor peste 70.000 de câini fără stăpân pe care i-a lichidat când era primarul Capitalei”, a spus Corneliu Vadim Tudor . Întrebat dacă stă cuminte în platou (căţelul Băsescu), Vadim a spus: “Ia vezi, drept la Cotroceni se duce”. (M.C.)

Caine trist

“La 6 saptamâni m-ati luat la voi! M-am jucat mult cu copii si eram foarte fericit alaturi de voi. Cum trecea timpul, nevoia de miscare crestea si cu ea odata si nevoia de hrana. Copii nu se mai jucau cu mine, iar daca încercam sa-i provoc la joaca, ma mai si loveau… Dar într-o zi, m-au urcat în masina, eu eram asa bucuros ca în sfârsit dupa luni de zile am sa mai vad si altceva… Undeva, pe marginea drumului ne-am oprit si mi-au aruncat mingea… Am alergat fericit dupa ea, dar când m-am întors, voi nu mai erati nicaieri … Foarte speriat va cautam alergând printre masini, unii ma claxonau, altii accelerau si mai tare. Am vrut sa alerg la marginea drumului pentru ca îmi era foarte frica, dar dintr-o data am simtit o puternica lovitura si nu am mai reusit sa ma ridic. Cu mare greutate m-am târât pâna la marginea drumului… V-am strigat…, as fi vrut sa merg dupa voi, dar nu mai puteam… în jurul meu era numai sânge!… Era întuneric… frig…s i-mi era foarte frica… Mingea înca nu o lasam… eram sigur ca o sa va întoarceti dupa mine! Degeaba! Gemeam! Nimeni nu ma baga în seama… Dupa multe ore de chin si durere, s-a oprit cineva lânga mine… Fara sa-l deranjeze noroiul si sângele, m-a luat în brate si m-a asezat în masina… Un barbat alb ne-a întâmpinat când ne-am oprit, dar când m-a vazut doar a dat din cap fara sperante… Noul stapân care ma cunostea doar de 15 minute, plângând m-a strâns la piept… doar atunci am lasat mingea ca sa-i ling mâna… în semn ca-i MULtUMESC… apoi am adormit… ultimul lucru ce am auzit era plânsetul STaPÂNULUI… Acum nu-mi mai este frica… nici frig… si nimic nu ma mai doare… Oare?… daca nu rodeam papucii când eram micut si… nu mâncam asa de mult… poate mai traiam…”

Nu am putut sa nu fac public si în ziar, aceasta poveste! Am încercat sa patrund pe moment în sufletul bietului catel. Mi s-a parut groaznic ce trebuie sa simta un biet catelus, lipsit de aparare în jurul acestei jungle în care traim noi oamenii. Unii care sunt cu mintea îngusta nu-si pot imagina aceasta poveste nicicum. Doar sa spuna simplu: “dar luati-i dracului acasa!”. Am primit-o pe adresa de mail, sincer ochii mi s-au umplut de lacrimi, ma gândeam într-adevar ca asa ajung catelusii pe strada, din ignoranta unora, tot din cauza speciei noastre umane, educate si tineti-va respiratia cu “clasa”. Aceasta poate fi povestea miilor de câini. Atâta timp cât sunt micuti si draguti cumva reusesc sa fie tinuti, se mai tolereaza ca mai rod un pantof, ca mai fac pipi în casa, ca îi mai scot la o plimbare, dar cu timpul când vin concediile când trebuie sa le acorzi mai multa atentie atunci îi arunca în strada.

Cum au oamenii suflet? Deci nu de aici porneste greseala multora? De ce exista Directia Sanitara Veterinara? De ce în cadrul ei nu figureaza un birou de monitorizare ca toti cei care detin câini sa fie luati în evidenta, fiecare casa, fiecare strada, sa mearga inspectorii sa vada conditiile în care sunt tinute acesti câini, sa oblige lumea sa-i sterilizeze, sa le monteze cipuri pe banii lor, sa nu mai auzim ca statul nu are bani, au facut-o odata si gata nu e o avere, asa nu se înmulteste cateaua de la poarta X cu catelul de la poartaY. Dar nu exista acesti inspectori încât sa se deplaseze sa faca aceste verificari, doar încalzesc scaunul degeaba si sunt imaginea propriului lor birou, e mai usor. Odihna placuta! Asta s-ar cheama deja SPCA! Oamenii trebuiesc luati la raspundere de ce îsi lasa câinii pe strada, sau acuzati de abandon. Degeaba venim cu idei de adormit copii, pentru ca în fiecare an o catea face de la un pui pâna la chiar 12 pui. Le dam în cap ca niste barbari ce suntem, oameni cu pretinse dorinte de civilizatie cu gânduri mizere îsi varsa dejectiile intelectuale în tot felul de legi care nu ne ajuta la nimic. Daca ati face astfel de legi cu siguranta s-ar curata strazile mai usor de acesti nevinovati, care se nasc fara vointa lor.

Nu cer viata de la nimeni, precum nici omul nu cere viata, pur si simplu ne nastem, cica suntem un fruct al dragostei. Culmea persoanele care sunt de obicei împotriva câinilor sunt aceia care cu ceva vreme în urma dormeau iarna cu porcul si gainile în casa. Aici multi ar trebui sa fie catapultati într-o tara tribala de dezaxati dupa felul în care gândesc si au numai gânduri de asasini, ucigasi. Eu propun sa distrugem tot ce înseamna animale, credeti-ma într-o tara ca a noastra doar se chinuie, pe lânga ca se chinuie mai sunt adunaturile de otrepe cu pretentii de cultura, care fac tot felul de experimente pe spatele lor. Nu ne trebuie gradini zoologice, va propun stimati directori sa stati voi pe o portiune de câtiva metri patrati si sa behaiti acolo de foame, de sete, lipsiti de libertate si sa va bucurati când vine “lumea buna” sa va admire.

Editorii de atlase zoologice si botanice vor fi încântati sa satisfaca cerintele poporului nostru pentru ca lumea sa stie cum arata un câine, o pisica, un cal sa nu se stearga de tot din memorie contactul cu ele. Daca va lasa din greseala memoria si nu va aduceti aminte cum arata unul dintre animale, luati atlasul si delectati-va cu ele! Pe curând!

Urmatoarele sfaturi va vor ajuta sa introduceti noul caine pisicii sau noua pisica cainelui, cu un nivel de stres redus.

Ai o pisica ? Iti iei un caine ?

Cand cauti un caine, incearca sa gasesti o asociatie de unde sa iei un caine care a mai trait cu pisicile. Daca doresti un caine de la un crescator, incearca sa gasesti un crescator care are pisici. Multi crescatori se mandresc cu socializarea puilor cu alti caini si cu pisici inainte sa-l iei.

Ai un caine ? Iti iei o pisica ?

Inainte de a aduce o noua pisica, lucreaza la obedienta cainelui. Cand introduci o noua pisica cainelui e de dorit ca acesta sa raspunda la “sezi”,  “culcat”, “stai” si “lasa”. Ar trebui de asemenea sa se simta bine si sa fie ascultator in lesa.

Incepe devreme

Este cel mai bine sa ii introduci cand sunt foarte tineri. Vor creste si vor invata impreuna. Cainii si pisicile batrane care nu au convietuit impreuna nu au invatat codul social al celeilalte rase, lucru care face viata dificila pentru toti. Daca ai o pisica si vrei un caine, ia un pui pe care pisica il poate invata cum sa se poarte cu pisicile. Daca ai un caine, ia un pisicut care nu va sti decat sa se joace jocurile care le plac cainilor.

La inceput lasa-i pisicii o zona de siguranta.
Pune-i la dispozitie pisicii o camera mica, cum ar fi dormitorul sau baia in care sa aibe tot ce-i trebuie. Pisica se va simti in siguranta in acea camera, iar intalnirile cu cainele se vor face numai cu supraveghere.

Introducere graduala

Intra cu cainele in lesa, in camera pisicii, da-i comanda “sezi-stai” ( cainele trebuie sa stea ferm jos si sa nu se miste pana nu ii dai comanda). Nu lasa cainele sa fugareasca pisica. Nu forta interactiunea lor. Lasa-i sa stea cateva minute in aceeasi camera. Recompenseaza-i daca sunt calmi. Continua in sedinte scurte in fiecare zi. Aceasta etapa poate dura zile sau saptamani, in functie de temperamentul fiecarui animal. Cand cainele nu va mai fi foarte interesat sa fugareasca pisica si pisica va fi cea care va fi interesata sa investigheze cainele atunci ii poti da drumul din lesa.

Intelege limbajul trupului

Unu din principalele motive pentru care cainii si pisicile nu se inteleg este pentru ca nu vorbesc aceeasi limba. Cand un caine sta cu burta in sus inseamna ca vrea sa se joace sau este supus. Cand o pisica sta cu burta in sus, toate labele pline de gheare si gura cu dintii ascutiti sunt gata de zgariatul unui catelus curios. Problema este ca noi cainii credem ca este gata de joaca, lucru care de obicei duce la nasuri zgariate si sentimente ranite.

O casa numai a lor

Fiecare animal ar trebui sa aiba un spatiu al lui. Spatii mici in care numai pisica poate intra sau locuri inalte unde se poate relaxa departe de caine cand e satula de el. Nu-i da voie pisicii sa intre in cusca cainelui, e zona lui de comfort.

Litiera

In afara de neintelegerea dintre ei, o alta problema este litiera pisicii. Atunci cand cainele intra in aceasta si mananca excrementele pisicii. Comportamentul este intolerabil de oameni, pisica nici aceasta neamuzandu-se. Sunt multe teorii pentru acest comportament dar nu si multe solutii. Cea mai buna este sa tii litiera unde cainele nu poate ajunge dar unde poate ajunge pisica, lucru usor de zis.

Adresa de email :

Raspunde la numele FLOPY.

Ofer recompensa.

Ne este tare dor de ea.

Daca o gaseste cineva si ne contacteaza ii ramanem datori.

Multumim

0746828802

vdnick at yahoo dot com

Adresa de email :

Asociaţia GIA continuă campania iniţiată în luna aprilie “Animalele nu ştiu să calculeze, dar cu siguranţă ştiu să se inmulţească”. Au fost astfel sterilizate 40 de animale, câini şi pisici cu stăpân (ai căror proprietari au dorit operaţia neavand posibilităţi financiare) şi totodată fără stăpân.

“Maratonul sterilizărilor” se va desfăşura în Bucureşti, în zilele 13 şi 14 iunie a.c., la cabinetul veterinar Almavet (zona Iancului – Piaţa Muncii) şi în cadrul acestui eveniment asociaţia GIA oferă gratuit 100 de sterilizări pentru câinii şi pisicile cu sau fără stăpân (în cazul în care stăpânii nu îşi pot permite costurile operaţiei).

Prin urmare, în cadrul Maratonului Sterilizărilor sunt aşteptaţi toti cei care doresc să aducă pisicile şi căţeii de la bloc, de la serviciu sau de la şcoală, precum şi cei care doresc să işi sterilizeze animalele, dar nu îşi pot permite costurile. De ce este atât de importantă această mobilizare? Cifrele vorbesc de la sine şi relevă o realitate care trebuie să ne preocupe pe toţi: 100 de femele sterilizate nu vor mai da naştere în 2009 celor minim 800 de pui (un calcul optimist, deoarece căţelele nasc frecvent şi 10 pui, nu numai 8!). Să nu uităm că şi aceşti pui se vor înmulţi la rândul lor, sporind în cel mai scurt timp cu mii şi mii de noi exemplare numărul de animale de pe stradă.

Acest program contribuie la stoparea înmulţirii necontrolate a animalelor. O femelă poate da naştere până la opt-zece pui anual, până la sfârşitul vieţii. Dacă este destul de norocoasă încât să trăiască pe stradă 5 ani, poate aduce pe lume încă 40-50 de câini ai străzii. Dacă avem 500 de femele pe stradă, în 5 ani ele pot da naştere la 20.000-25.000 de pui, care la rândul lor vor da naştere altor pui!

Mulţi gândesc că toate animalele fără stăpân sunt născute pe stradă şi că este ceva în neregulă cu ele. Insă de multe ori aceste animale fără stăpân provin din casele oamenilor, fiind puii animalelor de companie care s-au împerecheat accidental sau cu ştiinţa stăpânilor. Aceşti pui nedoriţi ajung invariabil în stradă, abandonaţi în cutii, pungi, saci, prosoape pe la scările de bloc, la gurile de metrou, în faţa cabinetelor veterinare, în parcuri circulate; parte din aceştia supravieţuiesc, cresc şi se înmulţesc. O altă practică (des întâlnită la posesorii de motani) este eliberarea masculilor pe timpul nopţii pentru plimbări nocturne. Din păcate stăpânii nu se gândesc că masculii, câini sau motani, sunt şi taţii iresponsabili a multor pui născuţi pe stradă!

Realitatea este că în toată lumea se nasc prea multe animale pentru câte familii adoptive pot exista. De aceea controlul şi eliminarea posibilităţii înmulţirii haotice este singura metodă prin care putem ţine sub control populaţia canină şi felină, iar numărul animalelor fără stăpân poate fi redus în timp.

Din toate aceste motive, vă invităm să sterilizaţi gratuit unul sau mai multe animăluţe în cadrul Maratonului Sterilizărilor. Puteti face programările:

- pentru ziua de sâmbătă, 13 iunie, sunaţi la Raluca Simion, tel. 0767.808.407

- pentru ziua de duminică – 14 iunie, sunaţi la Delia Pirvu 0763.626.777

Foarte important: Femelele (căţele şi pisici) au prioritate! Se participă doar cu programare!

Dacă doriţi să ne sprijiniţi în acest program, puteţi sponsoriza o sterilizare, donand în contul asociaţiei cu menţiunea “Pentru sterilizări”. Avem nevoie de ajutorul Dvs. pentru a stopa înmulţirea animalelor de pe stradă!

GIA – Group Initiative for Animals
CIF – 22002126
CONT IBAN : RO69 BTRL 0640 1205 E803 48XX – Banca Transilvania Sucursala Mariott Bucuresti

Prin acest program dorim totodată să informăm şi să educăm posesorii de animale arătându-le beneficiile reale ale sterilizării asupra sănătăţii animalelor. Pentru că toţi cei care au un animăluţ în familie işi doresc ca el să traiască cât mai mult şi să fie sănătos!

Detalii despre această acţiune ca şi despre programele GIA pe www.orasulanimalelor.ro

Avantajele sterilizării / castrării animalelor:

- este eliminată orice posibilitate de apariţie a cancerului ovarian şi a piometrului (infecţie a uterului care poate fi fatală)
- este redusă incidenţa cancerului mamar în special atunci cand femela este sterilizată înainte de primul ciclu de calduri (care apare la 7-9 luni). Conform statisticilor, aproape 50% din femelele nesterilizate dezvoltă cancer mamar.
- este eliminat riscul de cancer testicular şi scade incidenţa bolilor de prostată.
- sunt eliminate perioadele de călduri şi disconfortul creat atât animalelor cat şi oamenilor.
- este redus instinctul de marcare a teritoriului, manifestat prin urinat (obicei neplăcut mai ales la motani) şi dorinţa de fugă.

- este demonstrat statistic ca gradul de agresivitate al animalelor este mult redus prin sterilizare.

Vă mulţumim şi vă asteptăm sâmbătă şi duminică!

Despre GIA:

Asociaţia GIA – Group Initiative for Animals a luat fiinţă în mai 2007, membrii fondatori având în spate ani de experienţă în salvarea animalelor fără stăpân. Prin activităţile sale, grupul GIA urmăreste îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor si animalelor din Romania, promovând relaţia om – mediul inconjurător – animale, bazată pe respectul pentru viaţă în toate formele ei.

Contact:

GIA – Group Initiative for Animals

Raluca Simion

Tel.: 0767.808.407

Delia Pirvu

Tel.: 0763.626.777

Email:

www.gia.org.ro

www.orasulanimalelor.ro

Ca o continuare a manifestărilor prilejuite de Ziua Copiilor, Primăria a organizat, ieri, o acţiune de adopţie a câinilor comunitari, la care a invitat să participe mai multe instituţii şcolare din municipiu. APAM Horez, care se ocupă de ecarisarea municipiului, a adus 18 căţeluşi din adăpostul de la Lacu Sărat, în trei ţarcuri pe care le-a amplasat în Parcul Monument. În jurul orei 10.00, locaţia a fost vizitată de micuţii de la Grădiniţele nr. 34, 21 şi “Clubul de week-end”, precum şi de câţiva elevi din clasele primare ale Şcolii “Fănuş Neagu”. Copiii au fost încântaţi să vadă căţeluşii, s-au jucat cu ei, i-au mângâiat printre gratiile cuştilor, însă, din păcate, nu au adoptat niciunul. “Ei ar vrea să-i ia acasă, dar nu putem să le permitem asta fără acordul părinţilor”, ne-a declarat educatoarea Maria Popescu, de la Grădiniţa nr. 34. “Eu îl vreau pe acesta, că e drăguţ”, ne-a spus Alex, unul dintre copilaşii din grupa d-nei Popescu, arătându-ne puiul de câine care îi plăcea lui cel mai mult. “Da, Alex, o să-l iei dar mai târziu. Să vorbim mai întâi cu mami şi cu tati”, i-a spus educatoarea. Puţin dezamăgit, copilul a lăsat căţelul şi s-a dus să se joace cu colegii. “Din păcate, părinţii lui nu sunt în ţară şi nu avem cum să-i contactăm”, ne-a explicat doamna educatoare. Fie pentru că părinţii sunt la muncă în străinătate, fie că familiile copiilor locuiesc la bloc şi nu pot avea grijă de un animal de companie, căţeii aduşi ieri în Parcul Monument s-au întors tot în adăpostul de la Lacu Sărat. Asta deşi ţarcurile au rămas pe poziţie mai multe ore şi orice trecător putea face o adopţie. Toţi cei 18 căţei aveau carnet de sănătate, iar îngrijitorii de la adăpost erau pregătiţi să le inoculeze un cip de date celor adoptaţi, pentru ca familia adoptivă să poată fi trasă la răspundere în cazul în care abandonează din nou animalul pe domeniul public.

Primăria intenţionează să facă mai des astfel de acţiuni, eventual în zone mai frecventate din municipiu, cum ar fi Grădina Mare sau Piaţa Traian.

Adresa de email:

Adresa de email:

Adresa de email:

Prostia omului distruge natura

Adesea se declara, in special de catre anumite grupuri religioase, ca animalele au fost puse pe Pamant pentru ca oamenii sa le foloseasca dupa bunul lor plac. Acest punct de vedere ajuta la explicarea gradului in care omenirea abuzeaza de regnul animal. Atitudinea multor oameni fata de animale este similara cu cea adoptata de fiinte fata de acei indivizi considerati de valoare inferioara. Sclavia, pentru multa vreme un mod bine pus la punct si acceptat de a trata alti indivizi in societatile umane, reflecta o atitudine similara cu cea adoptata fata de animale de multi oameni in societatea contemporana. Respectul pentru viata este un dicton ades citat astazi, si ar trebui sa reflectam asupra lui si a importantei lui in a sugera respectul nu numai pentru ceilalti oameni, ci de asemeni si pentru toate formele de viata, fie ele animale sau vegetale. Toate acestea isi au locul lor in lume. Noi trebuie sa ne asiguram existenta cu ceva, si ades este sugerat ca ar trebui sa coboram pe lantul trofic cat de mult posibil pentru a ne procura hrana. (…)

Cruzimea este aproape endemica in societatea umana si ne putem chiar intreba ce anume ii indeamna pe atat de multi oameni sa caute si sa se bucure de cruzime in viata lor. Cruzimile din asa-numitele sporturi sunt demne de o considerabila atentie in aceasta directie. Oricum, acest articol se ocupa in principal de calea vegetariana. Unii nu considera o cruzime sa mananci animale si sugereaza chiar ca animelele sunt bine tratate atata timp cat sunt in viata. Bineinteles, aceasta a devenit in mod evident neadevarat odata cu dezvoltarea metodelor de crestere industrializata a animalelor si cu lipsa oricarei consideratii pentru comportamentul natural al animalelor. Punerea viteilor in boxe care le impiedica accesul la mamele lor, la aerul deschis si campurile verzi, care sunt habitatul lor natural, pastrarea pasarilor in sisteme intensive care le interzic practic deschiderea aripilor si indeplinirea obiceiurilor lor naturale; acestea, impreuna cu multe alte practici sunt toate bazate pe o lipsa de interes si de grija fata de animale.

Argumentele in favoarea lor sunt economice, totusi cei care practica asemenea cruzimi de obicei sugereaza ca animalele prefera un asemenea tratament. Daca asemenea practici nu sunt crude, ce sunt? Sugerarea, asa cum obisnuiesc unii, ca animalele nu ar alege sa iasa din adaposturi sau alte conditii similare chiar daca usile ar fi lasate deschise, este mai mult rezultatul conditionarii decat al alegerii. Un lucru este sigur, animalelor nu li se ofera aceasta alegere! Societatea occidentala moderna are de dat raspunsuri la multe intrebari atunci cand incurajeaza o dieta bazata pe produse animale sau carne. Din nefericire, cei din lumea aflata in curs de dezvoltare vad un model atractiv in modul de viata occidental! Ei acorda o prea mica importanta tratamentului animalelor si efectelor consumarii de carne asupra sanatatii si mediului inconjurator. Presiunea demografica in multe tari in curs de dezvoltare este un argument suficient pentru reducerea si abandonarea dietei bazate pe carne.

Productia animala in sisteme intensive concentreaza deseurile animale in loc sa le imprastie pe camp in calitate de ingrasamant natural. Ceea ce pe vremuri era privit ca un lucru bun, acum devine un motiv de ingrijorare si o problema economica. Depozitarea deseurilor este costisitoare si problema este in stransa legatura cu cresterea consumului de carne. Fermierii pompeaza deseurile in rauri, canale si alte cursuri de apa, in felul acesta poluand si distrugand ecosistemele care au existat in buna stare un timp atat de indelungat. In plus, natura intensiva a cresterii industrializate a animalelor implica raspandirea mult mai facila a bolilor, asa ca animalele sunt tratate cu mari cantitati de antibiotice, stimulanti de crestere si produse similare. Pe de alta parte, unele dintre acestea nimeresc in sistemul de circulatie a apei si sunt transportate in cursul de apa de unde apa este din nou pompata pentru uzul oamenilor iar purificarea nu elimina toate aceste reziduuri.

Multiplicarea numarului de cancere, boli de inima, boli de rinichi si ficat, precum si diabet si alte probleme de sanatate, se afla in stransa relatie cu cresterea consumului de carne. Cercetarea medicala furnizeaza dovezi ample asupra faptului ca o dieta vegetariana este mai buna pentru sanatate si ca incidenta multor boli neplacute este mai putin comuna printre vegetarieni. Este bine sa faci un anumit lucru din motive morale, dar este si mai bine cand se descopera ca de asemenea este bine si pentru sanatate!(…)

Tehnologia moderna are de raspuns la multe intrebari in ce priveste comportamentul oamenilor fata de animale. In ultimul timp, progresele din biotehnologie si inginerie genetica au condus la noi moduri de a folosi animalele pentru interesele oamenilor, iar moralitatea pare a fi prea putin implicata cand este vorba de modurile in care speciile pot fi manipulate pentru a permite oamenilor sa le exploateze mai cu spor. Daca oamenii au drepturi asupra animalelor, ar putea fi de asemenea puse in discutie si responsabilitatile lor. Aceasta inseamna ca ei ar trebui sa ia in considerare si animelele, cu bunastarea lor. Din nefericire, situatia actuala ne arata ca acestor lucruri li se acorda prea putina (acolo unde exista) atentie ce catre marea majoritate a oamenilor. Singurele probleme care ii ingrijoreaza pe ei este sa mareasca pe cat posibil beneficiile economice pe seama animalelor.

Adesea auzim ca de vreme ce animalele sunt specii diferite de oameni, modul in care le tratam nu este important. Bineinteles, oamenii care exprima asemenea puncte de vedere s-ar putea sa nu fie prea ingrijorati de modul cum sunt tratate alte societati umane. Multi dintre noi pot vedea legatura dintre cele doua. Oamenii care trateaza pe ceilalti oameni cu respect sunt mai predispusi sa arate respect si fata de alte specii. Nu o data s-a auzit ca grija fata de animale ar trebui inlocuita cu grija fata de oameni. Cei care sunt interesati de drepturile animalelor sunt in mod normal la fel de ingrijorati de suferinta umana.

Se cunoaste faptul ca animalele simt durerea si suferinta si manifesta spaima. Nu putem intelege pe deplin procesele lor de gandire, dar exista dovezi ample ca animalele au propriile lor societati si mod de viata. Cine are dreptul sa declare in fata timpului ca drepturile lor ar trebui sa fie catusi de putin mai reduse decat cele presupuse normale si la care aspira oamenii? Multe animale sunt mai putin inteligente decat oamenii dar exista variatii considerabile de inteligenta si la oameni. Daca se afirma ca inteligenta redusa a multor animale ne da dreptul sa le tratam cum dorim, fara grija reala, atunci s-ar putea de asemenea pune problema ca oamenii mai putin inteligenti sa fie tratati in mod similar. Intr-adevar, anumite filosofii politice, desi foarte mult discreditate, au adus in discutie acest argument.

Noi ne aflam pe aceasta planeta pentru un timp limitat si modul in care interactionam cu planeta va afecta viitoarele generatii, poate chiar pana la sfarsitul lumii sub forma pe care o cunoastem noi. Se poate afirma ca este in interesul nostru sa minimizam suferintele si relele practici pe care le sufera animalele si oamenii, si sa ne indreptam catre o lume mai umana, impacata cu sine. Presupunand ca acesta este un tel de atins pe care marea majoritate a oamenilor il doresc, atunci e nevoie sa imbunatatim tratamentul oamenilor si animalelor. Oamenii in general doresc sa traiasca o viata sanatoasa si calea vegetariana este una care duce in aceasta directie, minimizand in acelasi timp suferintele altor specii de animale. Intreaga cale a consumatorilor de carne este bazata pe ipocrizie. Oamenii utilizeaza unele animale ca mascote si le trateaza intr-un mod special. Alte animale sunt privite ca daunatoare sau ca hrana asa ca lor nu li se asigura grija si protectia de care beneficiaza ‘mascotele’. Merita sa amintim ca, in multe tari, daca cineva ar trata animalele preferate ale altcuiva in modul in care sunt tratate animalele in ferme, ar putea fi pasibil de judedata. Multe animale salbatice nu primesc protectie legala de loc, si sunt la dispozitia vanatorilor si a oricarui altul pentru a fi urmarite si tratate dupa bunul plac.

Problema care se pune este ca viitorul lumii este in stransa relatie cu modul in care noi tratam vietuitoarele mai slabe care traiesc alaturi de noi. Cruzimea si rautatea ar trebui sa nu joace nici un rol intr-o societate civilizata. Desi ades noi declaram ca suntem civilizati, as indrazni sa afirm ca aceasta este departe de adevar. In prezent noi privim sclavia cu groaza si ne pare greu de inteles cum de asemenea practici au rezistat atat de mult timp, si pana si in zilele noastre mai exista in unele parti ale lumii. Pe masura ce ne indepartam de sclavia umana, trebuie sa privim la pasul urmator, si sa ne indepartam si de la sclavia animalelor. Atat pentru motive morale cat si pentru motive egoiste, telul nostru trebuie sa fie o lume vegetariana fara exploatare si cruzime catre oameni si alte animale. Daca nu ne framantam acum, viitorul tuturor creaturilor va continua sa fie negru.

Maxwell G.Lee

Woody Harrelson

: ‘Dap, laptele iti face un maaare bine – daca esti vitel. E atat de gresit sa pui in organism ceva care a fost destinat sa faca un animal sa treaca de la foarte mic la foarte mare intr-un timp scurt’.

Moby : ‘Cand ma gandesc ca miliarde de animale sunt omorate in fiecare an pentru nevoile omului, o parte din mine vrea sa fuga sa se alature ALF ‘( Animal Liberation Front – extremisti in drepturile animalelor). ; ‘Poate ca din punct de vedere intelectual, oamenii si animalele sunt diferiti, dar e destul de evident ca animalele au o viata emotionala bogata, ca simt durerea si bucuria. E usor sa uiti legatura dintre hamburger si vaca din care provine acesta. Dar ma fortez sa-mi reamintesc ca de fiecare data cand am mancat un hamburger, o vaca a incetat sa respire, sa faca ‘muu’ si sa umble.’

Pierre Parisien, dir. Artistic al Cirque du Soleil ; saltimbanc : ‘Nu suntem de acord cu felul in care sunt folosite animalele in circuri. Preferam sa oferim acele posturi oamenilor. Animalele sunt animale, nu performeri. Ele ar trebui sa ramana in jungla. No suntem de acord cu felul in care sunt dresate, si nici nu cred ca locul in care ar trebui sa traiasca un elefant sau un tigru jumatate din viata  e intr-o cusca, sau ca ar trebui sa dea specacole in toata lumea. Noi no o sa folosim niciodata animale in show-uri.’

Natalie Imbruglia : ‘ Sunt anti-blanuri, consider ca animalele nu trebuie sa fie victimele modei. Nu e necesar. Pe langa asta, blana te face sa pari batrana ! E nevoie de pana la 100 de chinchile ca sa faci o singura haina de blana ; JLo are una facuta din 80 de chinchile, toate omorate prin electrocutare sau prin sucirea gatului. In China, de unde provin majoritatea blanurilor ( pentru ca sunt ieftine) nu exista legi de protectia animalelor. Acolo, caini, pisici si alte animale sunt jupuite de vii si au parte de o moarte lenta si extrem de dureroasa. Daca vrei sa ajuti, tot ce pot sa spun e : NICIODATA NU PURTA BLANA !’

Charlize Theron : ‘Vin dintr-o tara unde foamea e ‘in floare’, la fel SIDA, si sunt foarte constienta ca oamenii sufera, de-asta ma implic in actiuni umanitare. Am inceput prima campanie impotriva violurilor in Africa de Sud acum cativa ani, cand nimeni nu vorbea despre asta. Toate cauzele sunt pentru mine la fel de importante. Mama imi spunea ‘ trebuie sa lupti pentru cei care nu au voce.’

Brad Pitt : ‘Clar vegetarian. Nici nu vreau sa vad o bucata de carne in fata ochilor.’

Sir Paul McCartney : ‘Diferenta dintre o bijuterie si o haina de blana e ca blana a produs suferinta cuiva.’

Casey Affleck : ‘Imagineaza-ti cum ar fi sa-ti traiesti viata in intuneric, fara macar sa te poti misca – zi de zi. Asa traiesc animalele in ferme, si e incredibil cata suferinta ascund ele. Animalele nu au de ales, dar tu ai, si viata lor depinde de asta.’

Cameron Diaz ( dupa ce a aflat ca porcii au aceeasi capacitate mentala ca un copil de 3 ani) : ‘ Nepotica mea avea 3 ani la acea vreme, o varsta magica. M-am gandit ‘ O, doamne, e ca si cum mi-as manca nepoata !’.

Joaquin Phoenix : ‘Cred ca cei care poarta blanuri sunt niste jeguri (‘a f—ing a–hole if you wear fur). E ridicol! Nu e nici o nevoie de blanuri, din moment ce sunt atatea alternative la asta. Plus ca blanurile in general, sintetice sau naturale, sunt urate. Si nu-mi spune ca le poarta ca sa le tina de cald, pentru ca n-o sa prinzi niciodata pe unul din astia mort intr-un palton.’

Pamela Anderson : ‘Oamenii care vaneaza au ceva in neregula cu ‘echipamentul’ lor, si de-asta au nevoie sa ‘traga’ cu altceva’.

In urma acelorasi studii, s-a constatat ca in cazul criminalilor violenti, cazurile cand in copilarie acestia torturasera animale erau foarte frecvente, de aici stabilindu-se legatura intre cruzimea fata de animale si actele de violenta ale viitorului ucigas : copilul agresiv s-a transformat in criminalul in serie, ori in condamnatul pentru acte de violenta. Potrivit unui studiu efectuat de politia australiana si publicat de ziarul New South Wales, ‘100% din criminalii si violatorii studiati torturasera animale’. Pentru criminalisti, fascinatia pentru chinuirea animalelor e un semn clar de dezechilibru psihic ce poate degenera in acte criminale ; acelasi Ressler de la FBI adauga : ‘ ( criminalii si violatorii) sunt copiii care n-au invatat niciodata ca e gresit sa scoti ochii unui catel’.

Criminali celebri

Albert DeSalvo, ‘strangulatorul din Boston’, care a ucis 13 femei, in copilarie prindea caini si pisici si ii omora tragand in ei cu sageti. Criminalul in serie Jeffrey Dahmer adunca caini, pisici si broaste si le infigea tarusi in cap. Dennis Rader, ‘ucigasul BTK’ ( de la ‘bind, torture and kill’ – ‘leaga, tortureaza si omoara’) care a terorizat Kansasul intre 1974 – 91 ( 10 victime), a marturisit in memoriile sale ca, pe vremea cand era copil, a spanzurat caini si pisici. Lee Boyd Marvo, adolescentul lunetist care a omorat 10 oameni, a declarat in timpul procesului ca a jupuit de vii, omorat si impuscat caini si pisici – toate acestea pana la varsta de 14 ani.

Aceleasi marturisiri despre acte de cruzime asupra animalelor si in cazurile celebrelor atentate din licee americane : Kip Kenkel, Luke Woodham, Eric Harris, Dylan Klebold, asasinii adolescenti care si-au vanat colegii si profesorii, toti acestia si-au inceput ‘carierele’ de criminali prin masacrarea, mutilarea si schingiuirea unor animale nevinovate.

Dr. Harold S. Koplewicz, director al Centrului de Studii asupra Copiilor din Universitatea New York, adauga : ‘ Un asemenea copil va manifesta agresiune fata de semeni, interes pentru foc, cruzime fata de animale, izolare sociala, si multe alte semne pe care pana acum scoala le-a ignorat.’

Din pacate, de cele mai multe ori asemenea criminale ale copiilor trec neobservate…

Cruzimea fata de animale si violenta in familie

Victimele abuzurilor sunt, de cele mai multe ori, cei lipsiti de aparare sau mai slabi : copii, animale, femei, batrani. Copiii care fac rau animalelor repeta, de multe ori, ‘lectia’ invatata acasa : ei repeta scenele pe care le vad la parintii lor, si asemenea lor, reactioneaza la furie si la frustrare cu violenta. Iar violenta lor e indreptata spre aceia mai slabi ca ei : animalele.

Parintii care neglijeaza sau abuzeaza un animal de multe ori fac acelasi lucru si cu copiii lor. Un asemenea caz e al lui Jade Jonas si Michael R. Smith din Indiana, care au fost judecati sub acuzatia de neglijenta – in locuinta lor, politia a descoperit cei doi copii ai cuplului si 3 caini, zacand pur si simplu in maldare de gunoi, mancare stricata si fecale. Nici copiii, nici cainii, nu aveau mancare sau apa, ca sa nu mai vorbim de mizeria in care erau obligati sa traiasca.

Un alt caz e cel al lui John Morris, care tinea pe proprietatea sa 40 de caini bolnavi, aproape morti de foame, plini de paraziti. Acestia zaceau pe un strat de 15 cm de fecale ! Descoperirea a devenit si mai socanta atunci cand politia a gasit, traind in aceleasi conditii ca si caini, 3 copii ( 3, 10 si 15 ani)…

In New Jersey, serviciile sociale au ajuns concluzia ca 60% din familiile in care s-au raportat abuzuri, fusesera anchetate si pentru cruzime fata de animale : femei batute de partener, cu tot cu pisica ori caine, sau copil naucit in bataie de tatal betiv, care apoi s-a razbunat dand cu cainele de pereti… ! Cifra reprezinta cazurile cunoscute, raportate, cele neanchetate raman o enigma usor de banuit…

Stephen Williams, din Georgia SUA , a ajuns in fata instantei pentru ca a luat catelusul sotiei, l-a hacuit cu un topor si apoi a amenintat-o ca o decapiteaza si pe ea cu acelasi obiect – toate acestea in fata celor 3 copii ingroziti ai lor.

Scott Maust din Pennsylvania a fost judecat pentru ca a impuscat cainele familiei cu pusca, dupa care le-a ordonat celor 4 copii ai sai sa curete sangele. Apoi i-a amenintat ca ii impusca si pe ei daca spun cuiva cele intamplate.

Un cerc vicios care trebuie oprit

Scolile, parintii, comunitatile si instantele de judecata care trateaza cu usurinta scenele de cruzime fata de animale, ignora de fapt o bomba cu ceas. Asemenea atrocitati indreptate asupra animalelor ar trebui aspru pedepsite si mai ales prevenite si detectate din timp. Un copil care scoate ochii unui pisoi sau care asista impasibil la moartea in chinuri a unui catel, in mod sigur are deja grave probleme psihice, probleme care vor degenera in patologic mai tarziu.

Copiii trebuie invatati sa respecte orice forma de viata, fie ea animala sau umana. Mai mult de-atat, ei trebuie feriti de surse care le pot perturba dezvoltarea psihica in bune conditii : expunerea la violenta, un mediu familial macinat de conflicte, de certuri, incurajarea tendintelor agresive, toate acestea vor face din micul om un candidat sigur la puscarie…Pentru ca lumea sa devina un loc mai sigur, in primul rand trebuie sa ne protejam copiii de orice influenta care le-ar putea da peste cap fragilul echilibru interior !

Sursa : PETA