Informatii utile si pe www.4animals.ro

http://picasaweb.google.com/flygirl.doris/Potty#

Adresa de email :

Potty este un mascul tanar de aproximativ 2 ani, metis de brac.

Adresa de email : ">

Hannah este o catelusa puternica si foarte curajoasa.

Data nasterii: Mai 2011.

Adresa de email :

Jessica.jpg (170 KB)

Adaposturile de caini au nevoie de ajutorul tau!

Problema cainilor maidanezi, care umplu strazile oraselor din Romania, este una veche de ani de zile.

Parerile referitoare la solutionarea acesteia au fost intotdeauna impartite: daca o parte a populatiei a preferat metoda eutanasierii patrupedelor, cealalta s-a zbatut pentru gasirea unor solutii mai putin drastice. Din ultima categatorie fac parte iubitorii de animale care au creat asociatiile si adaposturile pentru caini.

In prezent, doar in Bucuresti si in imprejurimile sale functioneaza cateva zeci de adaposturi care au drept scop ingrijirea si, in cele mai multe dintre cazuri, facilitarea demersurilor prin care cainii abandonati, maidanezi, isi pot gasi noi stapani. Insa situatia acestor adaposturi care gazduiesc caini maidanezi este departe de a fi una roz.

Majoritatea covarsitoare a adaposturilor gazduieste sute de caini maidanezi carora le ofera ingrjirile de baza – un loc de dormit, hrana, apa – cat si ingrijiri medicale, totul pe cheltuiala adaposturilor in cauza. In lipsa sprijinului din partea autoritatilor, adaposturile pentru caini se vad nevoite sa apeleze la voluntari si la donatii din partea oamenilor binevoitori pentru a-si putea desfasura in continuare munca si a putea ingriji cainii abandonati, tot mai numerosi.

Costurile de ingrijire a catorva sute de caini nu sunt nicidecum mici, tinand cont de faptul ca includ o sumedenie de aspecte esentiale: construierea si repararea adaposturilor, hrana zilnica, vaccinuri, interventii medicale, sterilizare, asigurarea conditiilor pe timp de iarna, plata chiriei etc. Odata cu apropierea sezonului rece, situatia se complica si mai mult, intrucat adaposturile nu pot sustine in totalitate interventiile si reparatiile care ar crea conditiile propice pentru ca patrupedele sa treaca cu bine de lunile de iarna.

Un exemplu care indica situatia actuala a adaposturilor de caini din Romania este incidentul de la adapostul Glina, petrecut in februarie 2010, cand, din cauza caderilor abundente de zapada, sute de caini au fost ingropati sub nameti in custile lor, au evadat sau au pierit din cauza gerului.

Pentru ca adaposturile de caini, care au oferit patrupedelor sansa de a fi ingrjite, iubite si pe aceea de a-si gasi si o familie, sa poata continua sa existe, acestea au nevoie de sprijinul autoritatilor – care, in schimb, prefera campanii de tipul “Bucurestiul fara maidanezi” – dar si al tuturor iubitorilor de animale din intreaga tara!

Vrei sa dai si tu o mana de ajutor? Afla ca asociatiile iti pun la dispozitie mai multe modalitati prin care poti ajuta cainii din adaposturi. Astfel, poti ajuta cu bani, cu mancare pentru caini, prin adoptie (chiar si de la distanta) si prin munca de voluntariat.

Iata cateva dintre asociatiile si adaposturile care au nevoie de ajutorul tau:

Asociatia pentru Protectia Animalelor ROBI – www.4animals.ro;

Asociatia GIA – Group Initiative for Animals – www.orasulanimalelor.ro;

Asociatia pentru protectia animalelor A Doua Sansa – www.adouasansa.com;

Adapostul Glina –

Adapostul Colt Alb –

Adapostul Mogosoaia –

Adapostul Daisy Hope –

Sursa foto: dailymail.co.uk

Adresa de email :

Adresa de email :

224269_214351988583147_115974898420857_861142_2972404_n.jpg (42 KB)

223080_214340801917599_115974898420857_861070_79058_n.jpg (36 KB)

230728_219449018073444_115974898420857_904185_7745330_n.jpg (111 KB)

Adresa de email :

Pozitia Asociatiei Robi fata de sondajul de opinie al postului de televiziune ProTv

Va prezentam pozitia Asociatiei Robi fata de sondajul de opinie al postului de televiziune ProTv referitor la problema cainilor fara stapan (http://stirileprotv.ro/sondaj/)

Sondaj:

Cum ar trebui rezolvata problema cainilor vagabonzi?

1. Ar trebui create mai multe adaposturi

2. Ar trebui eutanasiati

3. Ar trebui sterilizati toti cainii maidanezi

4. Ar trebui dezvoltat un program national de adoptii

5. Nu consider ca reprezinta o problema

Desi in nenumarate randuri ne-am exprimat pozitia in discutiile purtate cu reporteri angajati ai acestui post de televiziune si nu doar ai acestuia, constatam ca discutiile au fost sterile.
Ne este imposibil sa indemnam cetatenii sa voteze vreunul dintre punctele afisate in cadrul acestui sondaj deoarece nici unul dintre acestea nu are vreo legatura (luate separat) cu rezolvarea problemei cainilor vagabonzi.

1. Ar trebui create mai multe adaposturi

Raspuns: Doar adaposturile in sine nu pot rezolva problema din cauza abandonului perpetuu care are loc din proprietate privata pe domeniul public. Altfel spus, dupa cum bine stiti marea majoritate a detinatorilor de caini (pornind de la oameni cu stare care-i ingrijesc, poate mai bine decat ar face-o cu semenii lor si ajungand la oameni care n-au locuinta dar umbla cu haite de cainii dupa ei) nu ii sterilizeaza. Multi dintre acestia abandoneaza pe domeniul public animalele care se nasc necontrolat in ograda lor, facand ca problema cainilor fara stapan sa nu se termine niciodata.

Adaposturile, oricat de multe ar fi, nu vor avea niciodata capacitatea de a prelua toti cainii abandonati din proprietate privata, si cu atat mai putin sa-i tina in viata. Cheltuielile pentru intretinerea unui adapost cu 20.000 de caini, asa cum intentioneaza PMB sa construiasca, vor fi de-a dreptul socante si imposibil de suportat. Asta ca sa nu mai vorbim de aberatia in sine care se refera la faptul ca autoritatile nu sunt dispuse sa aplice masuri de stopare a abandonului (care ar atrage fonduri la bugetul de stat), dar sunt dispuse sa cheltuiasca o avere strangand cainii pe care oamenii ii arunca pe strazi. Intotdeauna ne-am pus aceasta intrebare:

De ce sunt dispusi edilii nostri sa cheltuiasca foarte multi bani, fara a rezolva in niciun fel problema cainilor fara stapan, in loc sa atraga bani la buget, amendand detinatorii de caini si pisici care abandoneaza animale pe domeniul public?

Raspunsul, in opinia noastra, este ca gestionarea cainilor fara stapan are drept scop o mare spalare de bani, nicidecum intentia de a rezolva aceasta problema.

2. Ar trebui eutanasiati

Din motivul enuntat mai sus, nici eutanasierea cainilor vagabonzi nu va duce la rezolvarea problemei. Si in acest caz pentru solutia aleasa se vor cheltui foarte multi bani publici, iar ASPA nu va fi nimic altceva decat o industrie de ucis cainii, pe care oamenii, in lipsa masurilor de control a inmultirii animalelor, vor continua sa-i abandoneze.

Ne punem din nou aceeasi intrebare:

De ce nu iau autoritatile masuri pentru controlul inmultirii animalelor (caini si pisici) din proprietate privata, in scopul de a preveni abandonarea acestora?

Din pacate ajungem din nou la acelasi raspuns:

In opinia noastra, gestionarea cainilor fara stapan are drept scop o mare spalare de bani, nicidecum intentia de a rezolva aceasta problema.

3. Ar trebui sterilizati toti cainii maidanezi

Doar sterilizarea cainilor fara stapan nu poate reprezenta o solutie pe termen lung atata timp cat nu exista aceasta obligativitate si pentru cainii cu stapan (exceptand anumite categorii de caini cu stapan pentru care exista deja un sistem de inmultire controlata). Altfel spus, chiar daca am steriliza in cel mai scurt timp toti cainii aflati pe strazi, numarul lor nu va fi in scadere ci va fi in crestere din aceeasi cauza: cainii care sunt abandonati in flux continuu din proprietate privata pe domeniul public.

Nu ne mai punem intrebarea de ce incearca autoritatile sa pacaleasca cetatenii Romaniei pretinzand ca sunt permanent in cautare de solutii, fara a face insa nicio clipa referire la realele solutii care zac de mai bine de trei ani pe masa deputatilor in cadrul amendamentelor aduse la Legea nr 227/2002 pentru aprobarea OUG 155/2001, deoarece stim cu totii raspunsul.

4. Ar trebui dezvoltat un program national de adoptii

Nici acest punct luat ca atare, in lipsa masurilor de control al inmultirii animalelor (caini si pisici), nu poate rezolva problema, datorita faptului ca cererea este infima comparativ cu oferta, si asta desigur tot din cauza abandonului din proprietate privata.

5. Nu consider ca reprezinta o problema

Din pacate atat existenta cainilor fara stapan cat si existenta pisicilor fara stapan reprezinta o problema grava, pe care, in opinia noastra, autoritatile nu vor s-o rezolve.

Este de neinteles de ce zac amendamentele la L. 227/2002 pe masa deputatilor, in situatia in care acestea contin toate masurile necesare pentru a rezolva definitiv problema legata de existenta animalelor fara stapan.
Sau poate tocmai acest lucru nu le convine alesilor nostri, si anume faptul ca odata promulgata legea pe care o asteptam cu totii, vom asista in timp nu foarte lung la diminuarea drastica a numarului de animale fara stapan care va atrage dupa sine si diminuarea la fel de drastica a fondurilor folosite pentru gestionarea lor?
Opinia noastra este ca tocmai de acest lucru se tem cei care fac tot ce este posibil ca Legea Marinescu II sa nu fie promulgata. Se tem probabil ca nu vor mai avea ce gestiona.

In concluzie, votarea unuia sau a altuia dintre punctele enumerate in sondaj nu poate fi relevanta in luarea vreunei decizii, deoarece nici unul dintre puncte luat doar ca atare nu poate rezolva situatia cainilor fara stapan.

Astfel, acest sondaj este de-a dreptul inutil. El poate fi util doar celor care manipuleaza si dezinformeaza sistematic opinia publica.

Solutia sustinuta de Asociatia Robi inca dinainte de inceperea programului de exterminare a cainilor fara stapan lansat de primarul Bucurestiului, la vremea aceea dl. Traian Basescu, (program care s-a dovedit a fi ineficient si extrem de costisitor) este aceea regasita si in legislatiile tarilor in care nu exista decat foarte putini caini fara stapan, adica CONTROLUL ANIMALELOR CU STAPAN in primul rand, si desigur si al celor fara stapan.

Concret, cainii si pisicile cu detinator ar trebui:
- identificati (prin microcipare) si
- inregistrati intr-o baza de date unica [la nivel local la primarii si la nivel national la ANSVSA (responsabila de altfel cu controlul inmultirii animalelor si careia in repetate randuri i-am solicitat luarea acestor masuri pe care din pacate refuza sa le ia)]
-sterilizati obligatoriu (exceptie facand categoriile prevazute in amendamentele la Legea 227/2002).

Aceste masuri au drept scop stoparea abandonului animalelor pe domeniul public.

In lipsa acestor masuri, problema cainilor si pisicilor cu stapan nu se va rezolva niciodata.

Cainii existenti deja pe domeniul public trebuie sterilizati si returnati (cu exceptia cainilor cu adevarat agresivi si a celor bolnavi, singurii care ar trebui sa stea in adaposturi pana la adoptia lor reala).

Alta solutie nu exista, oricate incercari s-ar face si oricat de elegant ne-ar pacali edilii nostri pretinzand ca au grija oamenilor muscati de caini.

Asta fac edilii nostri, ne mint cu nerusinare ca sunt intr-o vesnica cautare de solutii (toate ineficiente) in timp ce adevaratele solutii care i-ar lasa pe hingheri fara obiectul muncii zac pe masa deputatilor.

Daca doriti sa traiti intr-o Romanie civilizata, fara disconfortul creat din diverse motive de animalale fara stapan, cereti autoritatilor sa reia in discutie Legea Marinescu II, singura capabila sa rezolve definitiv aceasta problema (ne referim la Legea Marinescu II depusa initial, adica cea editata impreuna cu ONG-urile si agreata de catre acestea, si nu la modificarile ulterioare care au drept scop sabotarea legii).

Asociatia pentru protectia animalelor Robi
Presedinte,
Marilena Cristian

Bucuresti, 29.01.2011

Infiintata in 2001 prin vointa a 12 membri fondatori Asociatia-ROBI are drept scop protectia animalelor, in mod special a celor de companie: caini si pisici.

Membrii asociatiei isi desfasoara activitatea exclusiv pe baza de voluntariat (in cadrul asociatiei nu exista salariati).

Activitatea noastra a inceput cu mult timp inaintea infiintarii Asociatiei.
Nenumaratele animale intalnite in drumurile noastre, abandonate, care se inmulteau intr-un ritm rapid, ne-au determinat sa ne ocupam in acelasi ritm de sterilizarea lor. Speram ca astfel sa tinem sub control populatia de caini si pisici fara stapan. Unora reuseam sa le gasim familii care sa-i adopte. Curand insa am realizat ca eforturile noastre erau zadarnicite de aparitia de noi pisicute si catelusi abandonati, care determinau o continua si alarmanta crestere a numarului de animale fara stapan.

Era limpede pentru noi ca doar sterilizarea/castrarea animalelor abandonate incontinuu pe strazi nu era suficienta, numarul lor crescand ingrijorator; de aceea, ne-am indreptat atentia catre cauza, mai precis, catre animalele aflate in proprietate privata.

In locuinte, curti, santiere etc., multe dintre animale au fost lasate sa se inmulteasca si mai apoi puii acestora au ajuns abandonati prin parcuri, pe strazi, printre blocuri etc. De altfel, animale de toate varstele si rasele au fost si sunt abandonate doar pentru ca sunt suferinde sau pentru ca proprietarii s-au plictisit de ele. Asa cum nu putem trece nepasatori pe langa un animal aflat in suferinta, tot asa nu putem ignora acest abandon nestavilit de nicio lege, din proprietate privata pe domeniul public. Acordam acestei situatii o atentie deosebita, convinsi fiind ca prin controlul inmultirii animalelor de companie – caini si pisici – se va diminua aparitia de noi animale fara stapan si astfel numarul celor omorate la ecarisaj sau prin alte metode barbare va scadea vertiginos.

Marilena Cristian – presedinte asociatie
mobil: 0740 035 400
e-mail:

Adresa de email :

Este vesela cand cunoaste lume noua, iar cand primeste mangaieri este atat de incantata incat se invarte ca un titirez si alearga in toate partile ca sa-ti arate cat de fericita ai facut-o.

Noi inca speram ca cineva se va indura de ea si va fi impresionat de pirivrea ei trista. Este o catelusa gingasa si iubitoare…viata in adapost este extrem de grea pentru ea.

http://picasaweb.google.com/flygirl.doris/Ivonne#

Daca doriti sa o adoptati, trimiteti un e-mail la

Adresa de email :

IVONNE are o poveste fericita...pana la un moment dat.

http://picasaweb.google.com/andreea.robi/DeaSauBloomSpreAdoptie#

Contact:

Adresa de email :

Deea, catelusa carliontata

Data nasterii: mai 2010

Click aici pentru mai multe poze: http://picasaweb.google.com/112327279408132943458/Sprite#5496283599986444530

e-mail:

Adresa de email :

Sunt un catel ca un arici, gri, pufos si pupacios.

Data nasterii: aprilie 2010

Click aici pentru mai multe poze.

e-mail:

Adresa de email :

Bindi este o catelusa lipicioasa si vesela, care iti va pune un zambet pe chip de fiecare data cand va da din codita.

Adresa de email :

Este o catelusa foarte dragastoasa care sigur il va face foarte fericit pe cel care ii va oferi sansa la un camin.

Goldie este un mascul tanar, foarte energic si perfect pentru paza la curte. Simte oamenii cu intentii rele si este foarte protector cu cei care-l ingrijesc. Este un caine de talie mare, impunator, insa adora sa se joace si sa fie mangaiat sau periat! Varsta: 2 ani, deparazitat, vaccinat, carnet de sanatate
Scrie pe adresa sau viziteaza targul de adoptii din fiecare sambata organizat de asociatia ROBI in Bucuresti in Parcul Obor.

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :

Este vaccinat,deparazitat intern si extern, are carnet de sanatate si este castrat.  Scrie pe . daca vrei sa il adopti.

http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/Poc#

Adresa de email :

Este frumos, viteaz, cu calitatile ideale pentru postul de paznic; loial, bland si foarte iubitor cu cei mici.

Prefectul Capitalei propune eutanasierea animalelor fără stăpân, însă asociaţiile de protecţia animalelor spun că există soluţii mult mai simple pentru a scăpa de câinii de pe străzi.

“Prefectul Capitalei are probabil nevoie de bani, ca să mai aibă pe ce cheltui. Nu înţeleg de ce permite proprietarilor de câini şi de pisici să îi arunce pe strada, pentru ca apoi Primăria să aibă ce să cheltuiască pe uciderea lor”, a declarat Marilena Cristian, preşedintele asociaţiei de protecţia animalelor ROBI, pentru REALITATEA.NET.

Marilena Cristian a precizat că autorităţile lasă câinii să se înmulţească cu bună ştiinţă şi apoi au motiv să cheltuie bani.

“Să facă ceea ce cerem noi de ani buni de zile, de peste 10 ani, ca sterilizarea animalelor cu proprietar să fie obligatorie, cu excepţiile de rigoare (cei cu pedigree, cei utilitari),precum şi identificarea animalelor cu stăpân şi înregistrarea lor într-o bază de date unică la nivel naţional. Dar ţinută de primării şi nu de Colegiul Medicilor Veterinari, cum doreşte domnul doctor Harbuz, care ne-a umplut ţara de câini”, a mai precizat preşedintele asociaţiei.

Preşedintele ROBI a declarat că nu îşi dă seama de ce preferă primarii să cheltuie banii omorând animale, când ar fi mai simplu să amendeze oamenii care le aruncă pe stradă şi să le impună să nu le mai lase să se înmulţească.

“Până nu îl obligi pe om să sterilizeze, până nu îl arzi la buzunar, nu poţi să faci nimic. Educaţia se face la şcoală, apoi nu mai merge decât cu bani”, a precizat Marilena Cristian.

În ceea ce priveşte proiectul asociaţiilor de protecţia animalelor legat de sterilizări, s-a semnat deja acordul cu 15 cabinete veterinar, fiind afişată lista la care se pot face sterilizări gratuite.

“Doamna Panaitescu ori domnul Harbuz, au condiţionat sterilizările: cei care vor să ducă animalul din faţa blocului la sterilizări, sunt obligaţi să ia animalul în casă. Toate măsurile pe care le iau te împing să abandonezi animalele şi să nu le castrezi. Ei vor să aibă o ţară plină de câini. Ei, cu primarul Oprescu în frunte, care ne-a păcălit”, a subliniat preşedintele asociaţiei.

Marilena Cristian a declarat că asociaţia ROBI va contesta propunerea, dacă va fi cazul.

“Să îi întrebăm de ce are statul bani de cheltuit. Este singurul temei pe care putem să îi dăm în judecată. O ţară întreagă trăieşte în pragul sărăciei, însă ei cheltuie bani omorând câinii aruncaţi de oameni pe stradă. De ce nu întrerup acest flux?”, spune preşedintele ROBI.

Prefectul Capitalei, Mihai Cristian Atanasoaei, a înaintat către Parlament o iniţiativă legislativă care prevede, printre altele, eutanasierea câinilor fără stăpân, acţiune care ar costa aproximativ 100.000 de euro pentru cele 40.000 de animale fără stăpân din Bucureşti.

Prima actiune de acest gen a avut un mare succes, strangandu-se in jur de 900 de conserve cu mancare pentru catei. Aici puteti vedea rezultatul, cand cateii si-au primit masa din conservele donate.

Multumim tuturor pentru sustinere! “Doneaza o conserva” – prima masa a catelusilor 23.01.2010 Asociatia ROBI. Filmulete cu protectia animalelor.

TV Antena 1, Observatorul de weekend 12-12-2009
Asociatia pentru protectia animalelor ROBI: www.4animals.ro

Nu uitati, adoptia unui animalut NU ESTE UN MOFT, ci o RESPONSABILITATE! Asociatia pentru protectia animalelor ROBI in vizita la Observator (Antena 1). Filmulete cu ROBI, ONG, protectia, animalelor, animal, protection, association, NGO, bucuresti, bucharest, romania, www.4animals.ro.

Istoria adapostului de la Glina a inceput acum citiva ani, cind Gabi Lazar, care are  Asociatia Zdreanta, a inceput cu citiva caini, cind au venit diverse persoane cu alti caini, cind Gabi Lazar a mai adus altii si asa s-au facut citeva sute; Asta pina intr-o iarna cind Gabi Lazar s-a hotarit sa isi ia din caini si sa plece in alta parte, urmata la scurt timp de o parte dintre persoanele care aveau caini acolo si care recunosteau acest lucru; pt ca au fost zeci de persoane care au dus caini in adapost si care nu au mai vrut sa recunoasca.

Cainii ramasi in Glina au fost ingrijiti in continuare de voluntarii ramasi, au primit hrana de la Laura Pontini, din Italia, prin Asociatia Lammento Rumeno, sau de la reprezentantii acesteia in Romania.

Si pentru ca s-a vrut sa se lucreze intr-un cadru organizat, s-a optat pt Asociatia Nu Mai Esti Singur, a carei presedinta, Sorina Hanea, avea un numar de 25-30 de caini in acel adapost; numai ca in scurt timp viziunile voluntarelor care se ocupau fizic de adapost – si ma refer la curatenie, reparat cotete, dat mincare, etc – si ale dnei Sorina Hanea s-au dovedit divergente, asa ca grupul de voluntare si-a constituit o noua Asociatie, Asociatia Pentru Protectia Animalelor A Doua Sansa, asociatia care plateste salariul angajatului, ai caror membri merg aproape in fiecare zi in adapost, care plateste chiria acelui teren, pe numele careia vine mincarea pt acei caini, etc.

In afara de 3 persoane, care platesc o suma minima pt cainii pe care ii au in adapost, si aceste persoane sint cunoscute de cei care merg in adapost, si printre ele nu se numare cele care au varsat acolo zeci de caini, nu exista nici o alta forma de plata din partea altei asociatii.

In adapost se afla cainii Asociatiei Robi si Asociatiei Pt Protectia Animalelor A Doua Sansa; cainii care au fost abandonati in adapost de persoanele care i-au adus, si prin abandon inteleg sa nu te intereseze daca au ce minca, daca sint sanatosi, daca au castroane in tarc, galeata de apa, sa nu te implici in nici un fel financiar in plata angajatilor sau a chiriei, sunt ai Asociatiei Pt Protectia Animalelor A Doua Sansa.

Cei care vor sa ajute cainii din adapostul de la Glina sunt rugati  sa contacteze cele doua Asociatii care au caini acolo:

Asociatia Pentru Protectia Animalelor A Doua Sansa
Ioana Diaconu 0744884704 

Asociatia Robi

Filmul si imaginile sunt realizate de Ionut Parausanu (Adoptiicaini.ro), in video apare Sorina Hanea, presedinta asocitiei Nu mai esti singur.

Imagini de la adapostul de caini Glina

El si cu fratii sai se vor testa reciproc pentru a stabili care este  dominant si care mai docil. Aproape toata aceasta perioada mama le asigura nevoile de baza, dar ii invata de asemenea disciplina si cum sa se joace frumos. Natura le-a inzestrat pe catele  cu o abilitate foarte mare de ingrijire.

Desigur, mama in sine trebuie sa fie sanatoasa, disciplinata si sa traiasca intr-un mediu sigur. Daca este stresata sau are prea multe nasteri, abilitatile ei materne sunt sever compromise.

Un stapan adevarat trebuie sa ii asigure catelei un mediu cald si linistit. Daca o catea gestanta sau cateii nou nascuti sunt adusi la un adapost, personalul de acolo trebuie sa preia rolul mamei daca este necesar.

Puii se dezvolta rapid. La nastere sunt orbi si surzi, nu-si pot face nevoile singuri si nu isi pot regla temperatura corpului. Dar se dezvolta  atat de rapid incat progresele le pot fi urmarite de la o zi la alta.

Mai jos gasiti un ghid de baza pentru primele cateva saptamani de viata ale unui catel.

Saptamanile 1 si 2

In timp ce noii nascuti isi petrec 90% din timp dormind, instinctele materne ale catelei ii spun sa ii tina ingramaditi pentru a le fi cald, deorece un mediu rece ii poate ucide.

Desi catetii nu pot vedea sau auzi la inceput, se ghideaza spre “mancare” ajutandu-se de celelalte simturi. In primele zile, laptele matern le va furniza anticorpi care ii vor ajuta pana la 10 saptamani de acum in colo in lupta cu microbii.

Mama ii linge in zona genitala si in jurul anusului pentru a-i ajuta sa isi elimine excretiile. Piciorusele unui catel nou-nascut sunt atat de fragile incat cu greu se poate deplasa  pentru a ajunge sa suga laptele matern sau sa isi faca loc in confortul si siguranta  pe care le gaseste fiind ingramadit intre fratii sai.

Desigur ca mama lor ii ajuta, dar  si miscarile oarecum convulsive ale membrelor lor din timpul somnului sunt foarte bune pentru intarirea musculaturii acestora.

Daca mama permite, stapanul sau alta persoana care ii ingrijeste,  poate lua fiecare pui de cateva ori pe zi. Acest contact bland de  inceput il va ajuta pe caine sa se ataseze de oameni ulterior.

Saptamana 3

In timpul celei de-a treia saptamani de viata, simturile catelului devin complet functionale. In acest moment, el poate detecta lumina, intunericul si miscarea, si incepe sa raspunda la diverse sunete bruste sau de intensitate mare. Jucandu-se  si muscandu-se cu fratii sai, isi dezvolta abilitatile sociale si isi intareste increderea in sine.

Desi nu este gata pentru intarcare, i se poate introduce incet  hrana umeda, fiarta, prescrisa de veterinar. La sfarsitul acestei saptamani, catelul ar trebui sa inceapa sa umble si sa dea din coada.

Saptamanile 4 si 5

Prinzand rapid puteri si devenind din ce in ce mai coordonat, catelul incepe sa raspunda stimulilor din mediul inconjurator. Acum poate latra, sta in picioare, alerga si chiar se poate repezi. De asemenea, mama sa il invata sa nu isi faca nevoile acolo unde doarme.

Joaca si luptele cu fratii sai ii arata diferenta dintre a musca tare sau incet si de asemenea ii dezvolta instinctele de vanator si urmaritor. Este o perioada in care cateii isi testeaza in continuu limitele si se muta cu randul ori la baza ori in varful gramezii de sugari patrupezi. Acum este un bun moment sa incepeti sa ii obisnuiti cu jucariile.

Cateaua arbitreaza atunci cand joaca dintre ei devine prea dura. Ea ii poate inghionti sau impinge sau poate marai la ei, invatandu-i astfel disciplina si bazele unui dresaj ulterior. Daca nu socializeaza cum trebuie, cateilor orfani de mama si fara frati le va fi foarte greu sa relationeze atat cu viitorii stapani cat si cu alti caini.

Spre sfarsitul acestei perioade, este timpul pentru familia adoptiva sa se implice mai mult in viata tanarului catel. Asta il va obisnui cu mirosurile zilnice, cu diversele zgomote dintr-o  locuinta moderna, care includ electrocasnicele, copiii si adultii.

Din momentul in care i-a dat primul dinte, mama incepe procesul de intarcare. Astfel, de multe ori  mananca pentru ca apoi sa regurgiteze hrana, iar cei mici sa invete sa o manance.

Saptamanile 6 si 7

In aceasta perioada, botul catelului se lungeste,  iar el incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un adult. Va incepe sa isi  exprime emotiile: va scanci de frica, va scheuna cand se raneste si va latra cand e agitat sau doreste atentie.

Rolul mamei se transforma in acela de conducator de grup, pe masura ce puiul se mareste. Cateii sunt intarcati acum, de moment ce au dinti si pot manca hrana solida. E afectuoasa si jucausa cu ei, invatandu-i  cand sa muste si cand nu. Le arata ca ea este cainele dominant si ii corecteaza cu asprime daca nu stiu sa se poarte.

Capacitatea catelului de a explora mediul in care traieste, si de a invata lucruri noi, va creste foarte mult daca i se dau mai multe jucarii simple cu care sa se joace atat singur cat si cu fratii sai cu care e posibil sa se joace si  mai dur, sa se rostogoleasca, sa isi fure jucariile unul altuia.

De acum incolo ar trebui sa petreaca putin timp zilnic cu viitorul stapan, invatand prin joaca sa aiba incredere unul in celalalt.

Saptamana 8

La aceasta varsta catelul isi poate aminti ce are voie sa faca,  unde ii este mancarea si cand poate manca. Poate de asemenea incepe un dresajul prin casa si incepe sa se obisnuiasca cu periajul.

Acum este gata sa isi paraseasca mama si fratii si poate merge acasa cu viitorul stapan, complet capabil de a ocupa un loc in familie.

Odata vaccinul facut, sistemul imunitar va recunoaste prezenta unor virusi si va crea anticorpi

Vaccinarea corecta este esentiala pentru pastrarea sanatatii cainelui dumneavoastra. Este important sa stim cand si cate vaccinuri trebuie facute. Vaccinarea va fereste animalul de diverse boli.

Doua dintre cele mai importante virusuri pentru care se face vaccinarea sunt parvovirusurile si parvovirozele canine.

Chiar daca pentru blanosul dumneavoastra nu este tocmai placuta, trebuie sa tineti minte ca vaccinarea este la fel de importanta pe cat este pentru copiii dumneavoastra. Aceste vaccinuri sunt, de fapt, injectii in doze mici. Majoritatea veterinarilor sunt de parere ca este vital ca vaccinarea sa se faca la varsta de 6 saptamani, repetandu-se la 8,12 si 16 saptamani pentru parvoviroza, hepatita infectioasa canina, leptospiroza, parvovirus, coronavirus. De asemenea, este recomandat tratamentul impotriva rabiei la varsta de 6 luni si repetat in fiecare an.

Unele persoane au oarecare retineri in privinta eficientei repetarii vaccinurilor. Odata vaccinul facut, sistemul imunitar va recunoaste prezenta unor virusi si va crea anticorpi care lupta impotriva microbilor si, de aceea, este importanta vaccinarea regulata.

El va avea nevoie de un rapel anual pentru a consolida imunitatea produsa de vaccinarea iniţiala.

Desi se spune ca ar fi existat cateva cazuri de imbolnavire sau deces in urma vaccinarii, nu s-a demonstrat ca in practica acest lucru este posibil. Unii caini pot avea alergii la unele din ingredientele vaccinului sau sunt deja bolnavi cand se efectueaza vaccinarea.

Majoritatea vaccinurilor se injecteza sub piele, cel mai indicat fiind in zona umarului si a gatului. Foarte important: Intotdeauna folositi ac si seringa sterile pentru fiecare caine si la fiecare injectie si apoi aruncati-le intr-un loc sigur!

Cei care detin animale trebuie sa faca vaccinarea conform legilor si recomandarilor veterinarilor sau specialistilor.

Capusa pe blana unui caine

Pentru îndepărtarea unei căpuşe, trebuie să folosiţi o pensetă cu vârf îngust sau instrumente speciale pentru îndepărtat căpuşe. Aceste ustensile vă permit să îndepărtaţi căpuşa fără să-i apăsaţi corpul. Acest lucru este foarte important, pentru că nu vreţi să striviţi căpuşa şi să forţaţi astfel trecerea unor bacterii periculoase din căpuşă în sângele animalului.

1. Apucaţi căpuşa cu penseta de cap sau de aparatul bucal exact acolo unde intră în pielea animalului. Nu apucaţi căpuşa de corp.
2. Fără să efectuaţi o mişcare de smulgere, trageţi uşor şi continuu, direct în afară. Nu răsuciţi căpuşa în timp ce trageţi.
3. Metode precum aplicarea de corpuri uleioase, chibrituri aprinse sau alcool NU vor face căpuşa „să dea înapoi”. Dimpotrivă, aceşti factori iritanţi vor face căpuşa să se hrănească mai tare şi să depună în rană mai multă salivă purtătoare de boli.
4. După ce aţi îndepărtat căpuşa de pe piele, puneţi-o într-un borcan cu alcool ca să o omorâţi. Căpuşele NU sunt omorâte dacă le aruncaţi la toaletă şi trageţi apa.
5. Curăţaţi rana cu un dezinfectant. Dacă vreţi, puteţi aplica o cantitate mică de unguent triplu antibiotic.
6. Spălaţi bine mâinile.

Nu folosiţi degetele pentru desprinderea sau omorârea căpuşei! Nu aveţi nici un motiv să vă doriţi să fiţi în contact cu o căpuşă care poate fi purtătoare de boli. Sub nici o formă nu zdrobiţi căpuşa cu degetele. Conţinutul căpuşei vă poate transmite boli periculoase.

Odată cu îndepărtarea căpuşei de pe zona afectată, nu e ceva neobişnuit să apară o umflătură şi o înroşire a pielii. Iritaţia se poate calma cu puţin spray cu hidrocortizon, dar vindecarea completă durează o săptămână sau chiar mai mult. În unele cazuri, muşcătura căpuşei poate lăsa o cicatrice permanentă, ceea ce va face să nu mai crească păr în acea zonă. Înroşirea pielii se datorează salivei iritante şi distructive a căpuşei. NU se datorează faptului că s-a desprins capul căpuşei. Nu vă faceţi griji că ar fi putut rămâne capul în piele, acest lucru se întâmplă foarte rar.  (preluat de pe PetEducation.Com)

Dacă în 48 de ore de la momentul când v-a muşcat o căpuşă aveţi o stare continuă de oboseală, pete roşii care se măresc sau vă doare capul, mergeţi imediat la medic.

Modalităţile de prevenire şi combatere a infestaţiilor cu căpuşe nu sunt foarte diferite de acelea folosite în cazul puricilor. Adică nu există soluţii instant sau tratamente sigure 100% iar lupta trebuie dusă încontinuu. Combaterea căpuşelor se face în două etape, ceea ce înseamnă că trebuie tratate şi animalele afectate, şi mediul. Căpuşele, cu toată urâţenia lor şi cele opt picioare, nu sunt greu de omorât.

Îndepărtarea căpuşelor din mediul în care trăieşte animalul

Ca să îndepărtaţi căpuşele trebuie să le distrugeţi habitatul. Dacă îndepărtaţi frunzele uscate şi tundeţi iarba din jurul locuinţei şi a cuştii, puteţi reduce mult numărul căpuşelor.

Pentru că rozătoarele, căprioarele şi alte animale pot fi gazde pentru căpuşe, este important să fim atenţi şi la prezenţa acestora.

Temperaturile foarte scăzute din timpul iernii nu omoară căpuşele, iar atunci este chiar perioada când căpuşa căprioarei este foarte activă. De aceea, acţiunile de deparazitare din jurul locuinţei trebuie să fie repetate toamna şi la începutul iernii.

Unii proprietari de animale preferă insecticide pentru deparazitarea curţilor şi zonei din jurul cuştilor. Noi vă recomandăm să alegeţi un spray ecologic. Folosiţi-l odată la treizeci de zile în lunile când căpuşele ating maximum de activitate. La noi în România, asta înseamnă perioada aprilie-noiembrie. Indiferent ce produs folosiţi pentru deparazitare, evitaţi să daţi cu spray acolo unde picăturile ar putea ajunge în apa unui lac sau râu. Folosiţi orice insecticid aţi ales numai conform instrucţiunilor de pe etichetă, pe care le-aţi citit cu atenţie.

Căpuşa maronie, Rhipicephalus sanguineus, creează cel mai des probleme în cuştile câinilor şi în jurul locuinţei şi este întâlnită peste tot în ţară. Are un ciclu de viaţă de două luni şi, cu toate că se întâmplă foarte rar, poate să se stabilească şi în casă. Dacă se întâmplă să aveţi probleme cu căpuşele chiar în casă, atunci folosiţi un generator de ceaţă împotriva puricilor şi căpuşelor. Daţi cu el aşa cum aţi da pentru purici. În locuinţe, căpuşele au tendinţa de a se târî spre zone mai înalte, aşa cum fac în iarbă. Pot fi depistate în crăpăturile din jurul ferestrelor şi uşilor. Din acest motiv şi pentru faptul că ele se târăsc şi nu sar sau zboară, mai aveţi o posibilitate şi anume să creaţi o barieră cam de 30 de cm de insecticid cum ar fi un praf antiparazitar pentru purici şi căpuşe la locul de întâlnire între covor şi perete, de jur împrejurul camerei. Rezultatul va fi că orice căpuşă care s-ar îndrepta spre perete pentru a se căţăra mai sus va veni în contact cu insecticidul şi va fi omorâtă. Şi nu în ultimul rând, nu uitaţi să spălaţi regulat aşternutul prietenilor dvs. necuvântători.

Prevenirea căpuşelor la animalele de companie

În general vă puteţi feri animăluţele de căpuşe destul de bine… dacă nu le lăsaţi să zburde prin iarbă şi nu le luaţi la pădure. Dar pe orice animal care se află în aer liber ar putea foarte uşor să se caţere o căpuşă. „Controlaţi-vă de căpuşe” şi controlaţi-vă şi animalul de companie de câte ori veniţi de afară.

Adesea sunt necesare anumite produse care omoară căpuşele şi le ţin la distanţă. Produsele concepute special pentru animalele de companie sunt foarte variate şi cuprind: produse care se aplică pe pielea animalului, de folosit o dată pe lună, spray-uri, prafuri, soluţii pentru îmbăiere, şampoane şi zgărzi.

Produse care se aplică odată pe lună: aceste insecticide se aplică direct pe o porţiune mică pe spatele animalului, sunt probabil cel mai uşor de folosit şi în general efectul lor durează cel mai mult. Unele astfel de produse omoară puricii şi căpuşele, iar altele doar puricii, aşa că e bine să citiţi cu atenţie ce scrie pe etichetă. Acestea au în compoziţie permetrină, piretrină, imidaclopryl sau fipronil. Exemple de astfel de soluţii: Frontline Combo Spot-On pentru câini, Advantix, Advocate.

Mare atenţie! Permetrina nu se foloseşte pentru pisici! În locul ei, folosiţi o soluţie care conţine piretrină sau fipronil.

Spray-uri: Spray-urile împotriva puricilor şi căpuşelor se găsesc sub formă de aerosoli sau recipiente cu pompă. Când folosiţi aşa ceva, nu trebuie să scăldaţi animalul în spray, dar asiguraţi-vă că aţi pulverizat soluţia pe tot corpul acestuia. Pentru zona din jurul ochilor şi urechilor, pulverizaţi o cantitate mică pe un ghemotoc de vată. Aveţi grijă să nu ajungă deloc în ochii animalului oricare din aceste soluţii. Cât de des trebuie să-l daţi cu spray? Urmaţi instrucţiunile medicului dvs. veterinar şi ale producătorului. Întotdeauna să vă aflaţi într-o încăpere foarte bine ventilată. Spray-urile conţin adesea permetrină sau piretrină.

Important: Majoritatea pisicilor preferă recipientele cu pompă, pentru că „sâsâitul” unui recipient cu aerosoli seamănă prea mult cu sunetul scos de o altă pisică. Dacă totuşi folosiţi un spray cu aerosoli pe o pisică, e mai bine să daţi cu spray pe o cârpă, mai departe de pisică, iar abia apoi să frecaţi animalul cu acea cârpă.

Prafuri: Prafurile sunt în general uşor de aplicat dar cam fac mizerie. Dacă dvs. sau animalul dvs. de companie suferă de astm, prafurile nu sunt tocmai alegerea cea mai potrivită, pentru că ele poti fi inhalate. Asiguraţi-vă că locul în care vreţi să le folosiţi este bine ventilat. Prafurile conţin cel mai adesea piretrină.

Soluţiile pentru îmbăiere: Aceste soluţii se aplică pe tot corpul animalului. În general continuă să acţioneze şi după îmbăiere. Ele trebuie aplicate într-un spaţiu bine ventilat, în conformitate cu indicaţiile producătorului şi ale medicului veterinar. E bine să îi puneţi animalului vată în urechi şi unguent oftalmologic în ochi. Chiar şi după ce v-aţi luat aceste precauţii, aveţi mare grijă să nu-i ajungă soluţie în ochi sau urechi. Acest tip de produse are obicei în compoziţie permetrină sau piretrină.

Şampoane: Şampoanele antiparazitare ajută în principal la îndepărtarea căpuşelor deja existente pe animal, cu toate că unele au acţiune persistentă şi după spălare. Cum se folosesc corect? Asiguraţi-vă că aţi şamponat bine toată suprafaţa corpului şi că aţi lăsat să acţioneze cel puţin 10 minute înainte de a clăti. Acest lucru e valabil pentru aproape orice şampon medicinal. Iarăşi, protejaţi ochii şi urechile animalului. Aceste şampoane conţin adesea piretrină.

PONT: Pisicilor nu le place să simtă jetul de apă care curge de la duş sau robinet. Este mai bine să turnaţi apă peste o pisică cu o cană mare.

Zgărzile: Zgărzile se pot dovedi foarte eficiente, dar trebuie aplicate corect. Pentru o strânsoare potrivită, trebuie să puteţi să strecuraţi două degete între zgardă şi gâtul animalului dvs. Nu uitaţi să tăiaţi porţiunea de zgardă care rămâne în afară după ce i-aţi pus-o corect la gât. Altfel, fie animalul dvs. fie alte animale de companie pot încerca să roadă acel capăt. Verificaţi pe ambalaj cât durează efectul, pentru că multe zgărzi îşi pierd eficienţa dacă se udă, de exemplu dacă aveţi un câine care înoată mult. Controlaţi sub zgardă dacă nu au apărut iritaţii. Dacă observaţi iritaţii, e cazul să folosiţi o altă marcă.

Atenţie! Nu folosiţi pentru pisică zgărzi care conţin amitraz, permetrină sau organofosfaţi.

În zonele puternic infestate de căpuşe sau în cazul câinilor care petrec mult timp în afara casei sau în păduri, s-a constatat că o zgardă Preventic anti-căpuşe împreună cu un produs care se aplică odată pe lună reprezintă cea mai bună protecţie pentru cîine. Această zgardă conţine amitraz, a cărui folosire împreună cu alte produse pentru combaterea puricilor şi căpuşelor este aprobată de specialişti. Cu zgarda Preventic, 95 % din căpuşe se vor desprinde şi vor muri în 24 de ore.

Ţineţi minte, indiferent de tipul produsului pe care îl folosiţi pentru prevenirea căpuşelor, acestea sunt omorâte doar dacă intră în contact cu ingredienţii activi. De exemplu, chiar dacă folosiţi o zgardă anti-căpuşe, e posibil să observaţi pe câinele dvs. căpuşe care se hrănescu cu sângele lui, uneori chiar sub zgardă. Aceasta trebuie să se întâmple pentru ca insecticidul să ajungă la căpuşe şi să le omoare. O zgardă bună va omorâ căpuşa în 24 de ore sau chiar mai puţin. Astfel se reduce considerabil riscul bolilor transmise de căpuşe, pentru că în general o căpuşă trebuie să stea prinsă de un animal cel puţin 48 de ore pentru ca boala să fie transmisă.

Chiar şi un animal tratat cu insecticid ar putea să se aleagă cu căpuşe care să stea pe el suficient cât să-i transmită o boală. Pentru o protecţie suplimentară a câinilor, se găsesc vaccinuri împotriva bolii Lyme.

Prevenirea căpuşelor la om

Cel mai bine este să ocoliţi zonele infestate cu căpuşe în perioadele în care acestea sunt foarte active, adică primăvara şi toamna târziu. Dacă urmează să mergeţi pe jos printr-o zonă unde pot exista căpuşe, purtaţi pălărie, bluze cu mânecă lungă şi pantaloni lungi. Băgaţi capătul pantalonilor în şosete sau ghete şi bluza în pantaloni. Dacă purtaţi haine de culoare deschisă veţi putea să observaţi mai uşor dacă aţi luat o căpuşă. Încercaţi să mergeţi pe mijlocul potecilor, ca să evitaţi iarba şi tufişurile mai înalte sau care atârnă de undeva de sus. Vă mai poate fi util să vă daţi pe haine şi pe porţiunile expuse ale pielii cu un spray împotriva insectelor care să conţină DEET (N,N-dietil-meta-toluamidă). Gravidele şi copiii sub 12 ani trebuie să ceară avizul medicului înainte de utilizare.

După ce v-aţi întors dintr-o plimbare în pădure sau în parc, scoateţi-vă hainele şi spălaţi-le la temperatură ridicată. Analizaţi-vă cu atenţie corpul, în special braţele, genunchii şi urechile. Dacă se întâmplă să găsiţi o căpuşă, îndepărtaţi-o cu grijă. Citiţi şi articolul „Cum îndepărtăm căpuşele?”

Dacă în 48 de ore de la momentul când v-a muşcat o căpuşă aveţi o stare continuă de oboseală, pete roşii care se măresc sau vă doare capul, mergeţi imediat la medic.

Ingrijirile paleative se focalizeaza in principal pe asigurarea unei sfarsit calm, intim, intr-un mediu sigur si protector reprezentat de mediul familiar

Poate sa vina momentul in care animalul se confrunta cu o boala in faza terminala, atunci cand costul tratamentului devine mai mare decat beneficile pe care le poate aduce. In stadiile avansate ale diferitelor boli, cum ar fi cancerul sau tulburari neurologice, tratamentul ii poate provoaca animalului durere sau sa il faca sa se simta rau, fara a avea speranta ca boala se va vindeca.

In acest punct stapanii trebuie sa ia o decizie referitor la ceea ce este mai important pt animalul lor: calitatea vietii sau cantitatea vietii. Stapanii de animale au posibilitatea de a opri tratametele agresive si sa le permita animalelor lor sa isi sfarseasca viata in mediul familiar, intim al propriei case prin conceptul de ingrijiri paleative.

Ingrijirile paleative pentru animale este un concept relativ nou, adapatat dupa modelul medicinei umane care a inceput in 1960. Termenul de ingrijire paleativa nu reprezinta un loc specific, ci mai degraba o filosofie ce promoveaza o alternativa la viata clinica, impersonala a unui mediu de spital. Functioneaza pe principiul ca moartea este parte din viata si ca bolile terminale si moartea pot fi primite cu demnitate, ca de exemplu atunci cand un animal ramane acasa impreuna cu familia lui.

Obiectivul conceptului de ingrijire paleativa

Ingrijirile paleative se focalizeaza in principal pe asigurarea unei sfarsit calm, intim, intr-un mediu sigur si protector reprezentat de mediul familiar. Astfel, nu este vorba de mobilizarea fortelor in lupta cu boala animalului, ci mai degraba impiedicarea acestei boli de a provoca disconfort in viata acestuia.

Ingrijirea paleativa se concentreaza in special pe controlul asupra durerii si oferirea de confort psihic si emotional animalului. Pentru a preveni disconfortul cauzat de vizitele la spital si pentru a permite atat stapanului cat si animalului sa se bucure de cat mai mult timp petrecut impreuna, stapanul animalului ofera in cadrul locuintei sale o ingrijire cat mai adecvata posibil.

Proprietarii de animale sunt invatati sa acorde atentie nevoilor fizice si emotionale ale animalului, si adeseori acestia descopera ca prin apropierea fizica se simt mai apropiati fata de animal la finalul vietii lui. Stapanii invata pas cu pas sa se lupte cu boala si sa isi ia adio in propriul fel. Ingrijirea paleativa ofera atat stapanului cat si animalului posibilitatea unei experiente intime si mai confortabile in fata mortii.

Ce solicita ingrijirea paleativa din partea stapanilor de animale

Desi poate fi extrem de recompesator , ingrijirea paleativa necesita pregatire si multa munca din partea stapanului. In primul rand acesta trebuie sa caute un veterinar care sa fie de acord cu aceasta filosofie. Conform Dr. Eric Clough, membru DVM, AAHA si a Dr. Janice E. Clough, sustinatori ai filosofiei ingrijirilor paleative, multi medici veterinari au practicat conceptele ingrijirii paleative fara a sti ce inseamna aceasta. Ar putea dura o perioada pana cand stapanul va reusi sa gaseasca un veterinar care sa fi studiat acest concept sau care este dornic sa stie mai multe despre acest subiect.

Odata ce un astfel de medic veterinar a fost gasit, stapanuii vor trebui sa invete cum sa isi ingrijeasca animalutul. Medicii veterinari si asistentele acestora pot invata cum sa fie administrata medicamentatia, cum sa fie hranit si curatat animalul, cat si cum sa mentina documentatia si evolutia bolii in carnetele de sanatate. Lucrand impreuna, medicul veterinar si stapanul pot face un plan pentru tratament astfel incat acesta sa fie in permanenta adaptat la nevoile stapanului si ale animalului.

Dupa instruirea si trainingul facut de medicul veterinar, familia isi asuma raspunderea pentru ingrijirea zilnica a animalului sau. Una dintre cele mai mari responsabilitati o reprezinta medicamentatia. Este mult mai usor sa previi durerea decat sa o tratezi atunci cand ea este deja prezenta. In ingrijirea paleativa, medicamentia are rolul de a preintampina durerea inainte ca acesta sa apara.

Medicamentul este administrat zilnic in general, in locul administrarii sporadice doar in momentul aparitiei durerii, astfel incat animalul sa fie cat mai confortabil cu putinta. Astfel devine responsabilitatea celui care are grija de animal sa sesizeze orice urma de durere, cum ar fi agitatia sau vocalizarea. Acestea sunt semne ca medicametul nu isi face efectul si un nou plan de tratament trebuie discutat impreuna cu medicul veterinar.

Cel care ingrijeste animalul trebuie de asemeni sa fie atent la comportamentul animalului si la starea lui psihica. El devine ochii si urechile medicului veterinar, inregistrand orice semn de schimbare a greutatii, temperaturii, comportamentului alimentar, mobilitate si alte caracteristici. Dr Clough subliniaza faptul ca este foarte important sa iti pastrezi flexibilitatea.

3waqQIngrijirea paleativa este un proces care poate include erori. Uneori medicamentatia, alimentatia si alte tratamente nu sunt eficiente si atunci acestea trebuie schimbate de catre medicul veterinar si familie pana in momentul in care animalul se simte din nou confortabil.

Avand drept scop vizitarea spitalului cat mai putin posibil, stapanul animalului s-ar putea sa trebuiasca sa faca anumite indatoriri care i-ar putea cauza disconfort. Uneori persoana care se ocupa de ingrijirea animalului devine nervoasa atunci cand trebuia sa faca injectii, perfuzii, sa vada sange sau fecale.

In acest caz, Dr Clugh sugereaza ca stapanul sa lucreze impreuna cu medicul veterinar astfel incat sa se stabileasca un nivel confortabil de responsabilitati. In anumite cazuri medicamentatia poate fi administrata si pe cale orala sau anala in locul celei intravenoase, iar vederea sangelui poate fi minimizata prin bandajare.

Dr Clough sugereaza ca medicul veterinar sa explice in detaliu reactiile fizice ale animalului si ale bolii, astfel incat stapanii sa devina mai putin tematori. Adeseori, stapanul animalului devenit acum ingrijitorul acestuia, descopera ca poate sa faca mai mult decat ar fi crezut vreodata si chiar ca aceasta intimitate fizica il apropie de animalutul sau. In cazul in care boala evolueaza mult prea mult pentru ca stapanul sa mai poata face fata, medicul veterinar poate intotdeauna sa ajute.

Eutanasierea-sfarsitul ingrijirii paleative

Desi reprezinta o alternativa foarte buna pentru ingrijirea spitalizata, ingrijirea paleativa nu este un subsitut al eutanasierii. Desi animalele se simt mai bine sa moara in medul familiar, adesesori ingrijirea paleativa nu este decat o etapa intre tratament si moarte.

Poate fi o decizie grea pentru stapanul animalului. Dupa luni de ingrijire, poate fi dificil pentru acesta sa decida un punct final. Dr. Robin Downing recomanda in cartea “Animale Bolnave de cancer: ghidul proprietarilor de animale” ca stapanul animalului sa stabileasca o limita finala asupra calitatii vietii animalutului sau, inainte sa se ajunga sa se discute despre eutanasiere.

In ce punct calitatea vietii animalui nu mai este acceptabila, atunci cand animalul nu isi mai controleaza nevoile, atunci cand nu mai poate sta in picioare, cand devine dezorientat si nu mai stie unde se afla, sau atunci cand durerea este in afara posibilitatii de a fi controlata? Cu aceste limite stabilite din timp atunci cand se va ajunge la ultima zi in viata a animalutului sau, stapanul va sti ce trebuie sa faca.

Eutanasierea poate reprezenta darul final pentru un animal aflat in durere. Pentru a continua actul ingrijirii alternative, medicul veterinar ar trebui sa accepte sa eutanasieze animalul acasa pentru a asigura acestuia si stapanilor o experienta intr-un mediu protector si sigur.

Ingrijirea paleativa poate reprezenta o modalitate umana si sensibila pentru un animal bolnav. Totusi, stapanii de animale trebuie sa retina ca ingrijirea paleativa nu este potrivita pentru toata lumea. Unii proprietari de animale ar putea sa nu fie pregatiti sau sa nu poata sa ofere ingrijirea zilnica animalului lor aflat in suferinta. Ingrijirea paleativa nu este indicata persoanelor care locuiesc singure, au un program incarcat sau nu se afla intr-o stare de sanatate foarte buna. Stapanii de animale ar trebui sa se gandeasca bine daca au resursele necesare pentru acest tip de ingrijire si sa discute cu medicul veterinar despre ceea ce este indicat sa faca.

Orice decizie ar lua stapanul animalului, este bine sa stim ca ingrijirea paleativa exista ca si optiune. Ingrijirea paleativa permite animalului sa moara simtindu-se in siguranta si simtindu-se iubit si ofera de asemeni posibilitatea stapanului de a-si lua la revedere in propriul sau fel. Poate transforma circumstantele infricosatoare ale unei boli incurabile si pierderea unui prieten drag intr-o oportunitate de auto-afirmare. Moartea nu inseamna sa pierzi lupta. Moartea nu poate fi evitata, este parte din viata. Daca reusesti sa faci moartea sa fie o experienta confortabila, sigura si iubitoare atunci ai castigat lupta.

Câinii vagabonzi circulă nestingheriţi pe holurile Spitalului Vechi din Suceava. Patrupedele au putut fi zărite ieri în Secţia Pneumoftiziologie, unde două echipe de muncitori executau lucrări de reparaţie şi întreţinere, înlocuiau calorifere ş.a. Am constatat că animalele, mici şi simpatice, dar totodată murdare şi purtătoare de microbi, erau tolerate atât de bolnavii care aşteptau la uşile medicilor, cât şi de pe personalul medico-sanitar.
Aşadar, câinilor li se îngăduia să se plimbe în voie pe holurile secţiei, chiar dacă nu purtau nici „ciupici” pe labe şi nici mască de protecţie împotriva virusului AH1N1.

Adresa de email :

Yule a fost abandonata intr-un cimitir. Increzatoare ca stapanii ei se vor intoarce, a ramas sa ii astepte.
Dupa o perioada de singuratate si lupta pentru supravietuire, Yule a ajuns la noi si spera intr-o noua sansa.

Este blanda si docila, merge in lesa si este sociabila cu alti caini. Nu intelege de ce au parasit-o, spera doar ca, intr-o zi cineva sa ii ofere acele mangaieri si vorbe bune de care ii este atat de dor!

Adresa de email :

S-a aciuat in jurul restaurantului McDonald’s un caine rasa shnautzer care pare pierdut sau parasit.Adresa : Sos .Pierre de Coubertaine, tel : 0721878997, persoana de contact Marian Ciotea.
Va rog frumos daca il recunoasteti sau daca doriti sa il gazduiti pana isi gaseste stapanul contactati-ne : , tel 0740035400

Adresa de email :

Suna la 0753 109 005 si ia-o acasa cat mai repede!

Adresa de email :

Grabiti-va Zuluf e unicat.

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :