Wolfie e nascut in mai 2011 si este vaccinat si deparazitat.

Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/114857556930062907501/Wolfie#

Contact:

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email :

1.jpg (82 KB)

3.JPG (2 MB)

5.jpg (73 KB)

Data nasterii: septembrie 2011
Talie: > medie

Adresa de email :

Adresa de email :

piticot.jpg (81 KB)

Adresa de email :

Fotografie0127.jpg (525 KB)

Fotografie0123.jpg (480 KB)

Fotografie0130.jpg (404 KB)

Adresa de email :

Mai multe imagini si video aici:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.267853133243433.78078.100000562464582

Nr contact: 0765456498- Anca sau 0765556422-Alin

Adresa de email :

igorstshanonnadr.JPG (2 MB)

Igor.JPG (2 MB)

Shanonna.JPG (4 MB)

Adresa de email :

DSC01975.JPG (876 KB)

DSC01690.JPG (141 KB)

DSC01979.JPG (871 KB)

Adresa de email :

297793_269445869748700_100000498669831_1140643_5624229_n-1.jpg (106 KB)

Ari e nascut in mai 2011 si este vaccinat si deparazitat.

Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/114857556930062907501/Ari#

Contact:

Adresa de email :

Adresa de email :

Belgienii Malinois sunt cei mai buni caini de urma si se numara printre cei mai promti caini de paza si aparare

Ciobanescul belgian Malinois face parte din grupul celor patru caini ciobanesti belgieni, numele fiindu-le dat dupa orasul Malines din Belgia unde a fost atestat prima data. Este superior celorlalte varietati de ciobanesc belgian atat din punct de vedere al vitezei si agilitatii, cat si din punct de vedere al temperamentului si inteligentei.

Ciobanescului belgian i-au fost recunoscute caracterul, capacitatile fizice si intelectuale exceptionale. Acestia sunt cei mai buni caini de urma si se numara printre cei mai promti caini de paza si aparare. De asemenea, aceasta rasa detine recordul mondial la saritura in inaltime: 2,80 m.

Comportamentul
Ciobanescul belgian Malinois este o rasa activa cu un temperament inteligent, supus si vigilent. Sunt seriosi si sunt condusi de un instinct protector si teritorial. Unele exemplare pot fi mai timide sau mai sensibile. Este foarte important modul in care sunt crescuti deoarece acesti caini invata foarte repede, atat lucrurile bune, cat si pe cele rele. Ciobanescul belgian este bucuros atunci cand are ceva de facut. Toti cainii acestei rase sunt foarte afectuosi si creeaza legaturi puternice cu stapanul. De aceea, de multe ori sunt vazuti in pozitia “asezat”, rezemandu-se de piciorul stapanului.

Desi uneori este dominant fata de alti caini, aproape intotdeauna sunt draguti si rabdatori cu copiii.

Agilitatea cainilor din aceasta rasa poate fi caracterizata fara probleme ca fiind asemanatoare cu cea a unei pisici. Pot face viraje foarte stranse la viteze foarte mari si pot sari cu usurinta de pe loc, fara nici un fel de antrenament. Daca totusi nu pot sari un anumit obstacol, se catara.

Ingrijirea
Ciobanescul belgian Malinois este o rasa care are nevoie de mult exercitiu. Avand un temperament activ, are nevoie sa isi petreaca cat mai putin timp in lesa. Poate trai foarte bine intr-un spatiu mai mic sau in apartament daca are parte de miscare multa in timpul zilei. Desi le place sa petreaca mult timp afara, prefera sa doarma in casa cu familia.

Sanatatea
Ciobanescul belgian Malinois este o rasa, in general, cu putine probleme majore de sanatate. La unele varietati ale acestei rase pot aparea alergii ale pielii si probleme ale ochilor. Fluctuatii de comporatament (cum ar fi timiditate excesiva sau agresivitate) pot fi, deasemenea, intalnite. La fel ca si in cazul altor rase mari de caini, Ciobanescul belgian Malinois este susceptibil la displazii ale soldului si incheieturilor. In mod normal, cainii din aceasta rasa traiesc intre 12 si 14 ani si pot pot avea intre 6 – 10 pui per gestatie.

Adresa de email :

DSCF1143-horz.jpg (1 MB)

DSCF1118-horz.jpg (1 MB)

DSCF1123-horz.jpg (2 MB)

Adresa de email :

Fotografie0056.jpg (463 KB)

Fotografie0053.jpg (756 KB)

Adresa de email :

DSC00594.JPG (225 KB)

DSC00618.JPG (141 KB)

DSC00588.JPG (241 KB)

Adresa de email :

241795_114490751971310_100002311562934_139921_4459358_o.jpg (105 KB)

Adresa de email :

IMG_0589.jpg (948 KB)

IMG_0586.jpg (928 KB)

IMG_0579.jpg (1 MB)

Adresa de email :

ecarisaj 29 209.jpg (106 KB)

ecarisaj 29 211.jpg (45 KB)

ecarisaj 29 214.jpg (79 KB)

Adresa de email :

r1.jpg (153 KB)

r2.jpg (139 KB)

r3.JPG (4 MB)

Adresa de email :

TIMI SI ARA (1).JPG (80 KB)

TIMI SI ARA (2).JPG (81 KB)

TIMI SI ARA (3).JPG (72 KB)

Adresa de email :

Catelus maro, tanar, usor sperios

Adresa de email :

Am suferit mult si merit sa fiu fericit

Adresa de email :

Adresa de email :

Sandy (3) -micuta Sandy e un pic timida. Insa ii place la nebunie sa se rasfete

Adresa de email :

Ofer spre adoptie un catelus foarte simpatic, cu o pata pirateasca pe un ochisor

Adresa de email :

Catelus de talie mica, mascul, are o luna jumate, are ochii verzi

Eu sunt Piticu\’ si am fost abandonat intr-o parcare impreuna cu Mustacioasa. Am circa 1 an si am fost inchis undeva pentru ca am pe botic o zona fara blanita. Sunt un catel mic de statura, cu picioarele scurte, dar sunt tare prietenos si dragalas. Mi-as dori sa am si eu o familie ca sa nu mai stau pe strada. Am blanita neagra.

Adresa de email:

Adresa de email :

Adresa de email :

Adresa de email:

“Nu exista nicun psihiatru in lume care sa egaleze un catel ce iti linge fata”, spunea psihiatrul Ben Williams.

Pe masura ce cresc, catelusii se transforma in adevarati adulti. Nu se mai impiedica. Merg cu mandrie, sunt credinciosi stapanilor si isi dezvolta simtul incredibil al mirosului care este un dar de la natura. Se spune ca pe parcursul stadiilor de dezvoltare, catelusii ar trebui sa socializeze cu oamenii si cu ceilalti catei pentru a avea o evolutie sanatoasa.

Primul stadiu din viata unui catel este perioada neonatala, care cuprinde primele 12 zile de viata. In acest timp, cateii sunt influentati de mama lor si raman in apropierea ei. Vederea si auzul nu sunt foarte dezvoltate in aceasta etapa. Asadar, acum stapanii sunt sfatuiti sa nu-i expuna pe catei la stres fizic foarte mare pentru o mai buna dezvoltare a creierului lor. In general, stapanii nu au de ce sa intervina in aceasta perioada. Pot doar sa o ingrijeasca pe mamica si sa urmareasca evolutia puilor cu atentie. Cele mai importante doua lucruri sunt mainile curate si o atitudine calma. Catelusii pot lua usor germeni care ii pot imbolnavi si, daca esti prea agitat, asa vor fi si ei.

Cel de-al doilea stadiu de dezvoltare este marcat de o perioada de tranzitie. Aceasta are loc intre ziua a 13-a si pana in a 20-a zi de viata. In aceasta perioada de timp, ochii se deschid, iar puiutii iau contact pentru prima data cu lumea inconjuratoare. Incep sa auda si sa raspunda la sunete. Isi dezvolta si simtul mirosului si al gustului. Dintii isi fac simtita prezenta . De asemenea, cateii au un mers leganat. Studiile arata ca un catel care nu sta cu grupul dupa a 8-a saptamana de viata nu se dezvolta armonios din punct de vedere emotional.

In timpul perioadei de socializare, un catel are activitati specifice speciei sale. Invata sa se joace, socializeaza cu ceilalti, devine curios si incepe sa exploreze imprejurimile. Catelusii incep sa-si dezvolte abilitatile care aduc rafinament personalitatii lor. Studiile arata ca orice lucru care sperie un catelus in perioada de viata cuprinsa intre saptamana a 8-a si saptamana a 11-a de viata isi pune amprenta asupra mintii sale pentru o perioada indelungata de timp. De asemenea, daca urmaresti cum se poarta fratii intre ei, iti vei putea da seama cum se vor comporta cand vor creste.

Incepand cu saptamana a 12-a si pana in saptamana a 16-a de viata incepe si perioada de crestere. La aceasta varsta, catelul invata sa muste, incep provocarile si testarea abilitatilor. Catelul incearca sa-si exprime autoritatea si maturitatea. Aceasta poate fi perioada perfecta pentru a-l dresa deoarece acum catelul va raspunde la comenzi.

Urmatorul stadiu de dezvoltare se numeste si perioada de dezvoltare a instinctelor. In aceasta etapa catelusii se simt independenti, nerestrictionati. Simt nevoia sa fie pe cont propriu. Incepand cu a 6-a luna si pana in a 14-a luna, un catelus ar putea incerca noi sentimente de timiditate. Cateii se dezvolta din punct de vedere sexual. Incepe procesul de maturizare. Le-au crescut dintii de adult, cresterea lor in inaltime a ajuns la bun sfarsit si sunt aproape adulti. Un catel care a ajuns la varsta de un an pana la varsta de patru ani poate fi numit un caine adult.

Pana la varsta de maturizare insa, un cateii au nevoie de multa atentie in ingrijire. Cresterea lor sanatoasa consta atat in dezvoltarea din punct de vedere fizic cat si din punct de vedere emotional. Cateii, ca si copiii, cer dragoste si ingrijire pentru o dezvoltare sanatoasa. Noi, cei care imblanzim cateii trebuie sa raspundem nevoilor acestora de siguranta si de socializare pentru a putea avea caini sanatosi, crescuti armonios.

Stă cuminte, un pic adusă, în formă de covrig. Botul lunguieţ, ca al unui câine de vânătoare, se odihneşte pe membrele din faţă. Petele cafenii sunt împrăştiate pe blana neagră, cu păr mărunt şi scurt. Unele sunt aruncate deasupra ochilor, care, de la distanţă, pare că stau închişi. Dar nu-i aşa. Sunt doar cusuţi, de la un capăt la altul, aşa încât nici un firicel de lumină să nu se strecoare în locul întunecat, scobit şi golit de cei doi globi. De când nu mai vede, e numai frică. Stă acolo unde o aşezi, de teamă să nu deranjeze pe cineva care s-ar putea înfuria şi i-ar face şi mai rău decât îi este, decât i-au făcut alţii. Aşa, mai bine stă nemişcată…

Povestea unui câine fără adăpost

Iris a rămas fără vedere într-o zi de septembrie. Oamenii de la asociaţiile de protecţia animalelor au găsit-o în… „adăpostul“ de la Făcăi, într-o boxă plină cu apă, fecale şi urină, cu ochii atârnându-i din orbite şi sângele picurându-i din cele două cavităţi, ghemuită într-un colţ, după ce fusese udată cu furtunul de paznicul amplasamentului. Gazeta de Sud a scris atunci despre cruzimea omului dotat cu raţiune şi discernământ, pentru care singura soluţie a fost ranga (http://www.gds.ro/Actualitate/2009-10-01/I-au+scos+ochii!). Tratată în cabinetul veterinar al dr. Aurelian şi Petrişor Ştefan, Iris trăieşte. La aproximativ două luni de când a fost orbită, a fost adoptată de o familie din Olanda.

O lună de pregătiri

30 de zile au muncit cei implicaţi în povestea căţeluşei fără ochi pentru a obţine toate actele şi pentru a pregăti plecarea lui Iris (şi a altor doi câini fără stăpân) spre Amsterdam. „Tot drumul până la aeroport am fost ca într-o transă, nu mă puteam gândi la nimic, aveam doar un zâmbet permanent pe faţă şi cred că niciodată nu m-am simţit atât de copleşit. Am vorbit mult cu persoanele implicate direct în această poveste incredibilă, dar şi cu persoane necunoscute, care doreau să afle deznodământul acestei lecţii de viaţă, pe care ne-o dăduse Iris tuturor, din păcate, fără voia sa şi cu un preţ incredibil de mare – o mare traumă şi un handicap ce o va urmări pentru întreaga viaţă“, scrie pe blogul său, www.matraguna.net, Dan.

În ţară străină

Opt persoane au aşteptat cu sufletul la gură, după aterizarea avionului, să vadă cele trei animăluţe păşind pe pământ olandez. „Tot discutând despre poveştile lor de viaţă, o grămadă de persoane care se aflau şi ele la «Arrivals» (Sosiri) au început să fie atente şi să ne urmărească. Timpul se scurgea din ce în ce mai greu şi de fiecare dată când se deschideau uşile, inimile noastre băteau cu mai multă putere“.
Trecuseră 40 de minute şi lumea începuse să se îngrijoreze. Au aflat ulterior că fuseseră probleme şi căţeii au fost daţi dispăruţi pentru scurt timp. „Bine că noi, cei aflaţi de partea cealaltă a liniei de sosire, nu am ştiut acest amănunt… Nu vă pot descrie însă momentul magic în care cele trei graţii şi-au făcut apariţia. Bucurie, lacrimi, învălmăşeală… nu ştiai efectiv la care să te opreşti… ce să faci… Am fost copleşiţi atât de restul pasagerilor care soseau, cât şi de persoanele care îi aşteptau. Fiecare voia să le afle povestea, de unde sunt… îşi strecura degetele prin gratiile cuştilor, încercând să le mângâie. Nu mai ştiam cine e din grupul nostru, cine nu, era doar o învălmăşeală totală de feţe zâmbitoare. Aproximativ o oră nu ne-am mişcat decât câţiva centimetri faţă de uşa terminalului de sosiri internaţionale. Pentru mine, ca român, această manifestare de afecţiune din partea tuturor celor prezenţi acolo a fost ceva deosebit, ce s-a adăugat emoţiilor de a le vedea, în sfârşit, pe caţeluşe, aici, în Olanda“, povesteşte Dan.

Vedeta oraşului

În oraşul în care a ajuns, după miezul nopţii şi după două ore de mers cu maşina de la aterizare, Iris e cunoscută de toţi. Oamenii îi ştiu povestea, iar căţeluşa fără ochi, speriată şi timidă, şi-a făcut prieteni trei pisici, un iepuraş şi un băieţel care stă mai tot timpul pe jos, lângă ea, o mângâie şi o alintă, îi vorbeşte şi o ia în braţe, să se simtă la adăpost, ferită de picioare în burtă şi răngi în cap. De altfel, el este şi motivul principal pentru care căţeluşa cu ochi cusuţi n-a mai părăsit casa Ilonei, mămica lui şi membra unei asociaţii pentru animale, în casa căreia a poposit în prima noapte în Olanda. „Iris e bine“, povesteşte Ilona într-o scrisoare electronică, „merge singură prin grădină, ba chiar a reuşit să urce treptele – le urcă şi le coboară, fără ajutor, după ce, la început, am lăsat-o să-şi dea seama cât de mari sunt. Lumea care o vizitează o adoră, pentru că e, într-adevăr, un câine special“.

O poveste pe internet

Istoria adopţiei a început când Oana Popescu, preşedinta Asociaţiei „Speranţă pentru animale“ din Craiova, a postat pe câteva forumuri povestea lui Iris. De aici, prin intermediari – Dan din Cluj, autorul blogului matraguna.net şi Mara, prietena sa din „ţara lalelelor“, a ajuns în casa Ilonei, unde va şi rămâne, băieţelul acesteia ataşându-se foarte tare de ea.

Căţel sau pisică, mic sau mare, nu contează, pentru că orice animal de companie are, de regulă, aceeaşi influenţă benefică asupra ta.

Îţi ridică moralul, te răsplăteşte atunci când îl mângâi (toarce, latră sau doar dă din coadă) şi nu te trădează (se ataşează greu de alte persoane). Acestea sunt doar o parte dintre motivele pentru care specialiştii au căzut de acord: animalele de companie te menţin sănătos.

Sunt mici terapeuţi antistres

Te întorci obosit de la lucru ori ai o problemă de rezolvat şi eşti foarte agitat? E suficient să-ţi alinţi animăluţul pentru ca, în câteva minute, să te simţi deja mai lipsit de griji. Poate părea de necrezut, dar studiile o dovedesc.

De exemplu, atunci când mângâi o pisică, în creier se eliberează o cantitate considerabilă de endorfine, neurotransmiţători responsabili cu starea de bine, şi astfel este stopată producerea de cortizol, hormonul stresului, responsabil de apariţia unor afecţiuni precum bolile cardiovasculare.

Uneori, nici nu-i nevoie să-l mângâi, ci este suficient să-l vezi cum se-nvârte în jurul cozii sau cum aleargă dintr-un colţ în altul al casei de bucurie că te vede. În plus, animalele de companie îşi tolerează şi îşi acceptă stăpânul aşa cum este, ceea ce ne conferă un confort psihic.

Alungă stările depresive

Faptul că favorizează creşterea nivelului de endorfine nu este singurul motiv pentru care psihologii susţin că animalele de companie îţi dau bunădispoziţie şi alungă stările depresive.

Depresia este accentuată de multe ori de sentimentul de singurătate şi de izolare. Iar atunci când ai un animal de companie nu ai cum să te simţi singur, pentru că el îşi face mereu simţită prezenţa, fiind dependent de tine. În plus, a avea un animal de companie te „obligă” la anumite activităţi care te fac să uiţi de propriile griji, cum ar fi hrănirea şi plimbarea căţelului sau
perierea pisicii.

Unele persoane sunt atât de timide, încât nu au curajul necesar pentru a socializa şi, de aceea, sunt foarte singure. Potrivit specialiştilor, a avea un câine este un real beneficiu pentru acestea, fiindcă le oferă un pretext pentru a intra în discuţie cu alţi proprietari de animale, atunci când îl scot la plimbare.

Te responsabilizează

Au nevoie de mâncare, au propriul carnet de sănătate şi trebuie să aibă vaccinările şi deparazitările la zi, unele dintre ele mai au nevoie şi de o băiţă din când în când, ca să nu mai vorbim despre nemărginita lor nevoie de atenţie din partea ta. Fără îndoială, un animal de companie este o reală responsabilitate.

Tocmai de aceea, specialiştii sunt de părere că ar trebui să aibă un animal de companie mai ales persoanele care au tendinţa de a nu-şi asuma responsabilităţi, dar şi cele dezorganizate, pentru că un căţel, o pisică sau un papagal impune un ritm cotidian alert.

Bolnavii răspund mai bine la tratament

Faptul că animalele de companie reduc nivelul de stres din organism te ajută şi să ţii în frâu anumite afecţiuni agravate de tensiunile interioare.

Mai multe studii au scos la iveală că persoanele care au grijă de un animal de companie, indiferent că este şoricel sau papagal, prezintă mai puţine probleme cu tensiunea arterială. În plus, persoanele bolnave răspund mai bine la tratament, iar cele care au suferit o intervenţie chirurgicală se recuperează mai rapid.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Un animal de companie poate fi binevenit pentru cei care au nevoie de iubire şi pentru cei care nu sunt încă pregătiţi să arate iubire necondiţionată. Experimente făcute pe indivizi aflaţi în închisori de maximă securitate, dar şi pe bolnavi care suferiseră atacuri cerebrale, au arătat cât de benefic poate fi un animal de care aceştia să aibă grijă.

Iubirea necondiţionată oferită de animal, blândeţea, înţelegerea şi toleranţa cu care îşi acceptă stăpânul nu pot să rămână fără un răspuns nici chiar în cel mai rece suflet. În cele din urmă, persoanele care au în grijă un animal încep să se relaxeze, să se responsabilizeze, să înveţe să ofere dragoste şi încredere.

Această schimbare poate fi mai mult decât miraculoasă, schimbând nu doar starea de spirit, ci şi destinul unei persoane. Nu întâmplător, studiile arată că persoanele care nu doar iubesc animalele, ci au şi grijă de ele, trăiesc mai mult, pentru că învaţă să fie relaxate, să dăruiască şi să respecte pe cineva drag.

În plus, animalele de companie le impun stăpânilor un anumit ritm de viaţă, ceea ce ajută la formarea unor ritualuri zilnice, care au un rol important în ordonarea vieţii.

Cercetatorii de la Institutul din Beijing pentru studii genetice au incheiat segmentarea genomului ursului panda urias in octombrie anul trecut.

Detaliile hartii arata ca panda urias are 21 de perechi de cromozomi si peste 20.000 de gene.

Potrivit specialistilor, in prezent nu mai exista in stare salbatica decat circa 1.600 de panda uriasi in China.

Adresa de email :

Adresa de email :