acum 14 ani

Condiţiile din Spitalul Municipal Câmpulung sunt groaznice. Nu este pentru prima dată când presa aduce în atenţia publică problema din această unitate, care se consideră a fi de tratament.

Din păcate, aici au rămas doar clădirea şi câţiva angajaţi, care, de cele mai multe ori, sunt foarte recalcitranţi atunci când le ceri unele lămuriri sau ajungi să te trateze. Mai puţin cu tratamentul, fiindcă aici nu au cu ce! Nu există medicamente, iar, în unele secţii, nici măcar doctori. „Mori cu zile în spitalul de la Câmpulung!”, este părerea oricărui om din oraşul nostru. O clădire imensă, unde nu mai sunt specialişti, iar cei care au rămas nu au cu ce trata pacienţii. Secţia de Boli Infecţioase funcţionează cu un singur medic şi fără medicamente. Doctorul Erika Dudu, singurul care se ocupă de Secţia de Boli Infecţioase, fiind în concediu, îi ţine locul un coleg dermatolog, dar numai pe hârtie. Oricum, nu are cu ce trata pacienţii şi ce motiv ar mai avea să fie în spital, atunci când este căutat de aceştia?

Muşcat de fiarele gunoiere şi plimbat prin spital

Animale abandonate sunt din ce în ce mai multe pe străzile noastre. Cele mai multe îşi fac veacul în jurul blocurilor, acolo unde au fost abandonate de stăpânii fără milă. Este inutil să le ocoleşti, mai ales atunci când eşti copil şi îndrăgeşti animalele, încerci să le oferi ce stăpânii lor nu o mai pot face, mâncare şi afecţiune. Animalele ajunse în stradă se înrăiesc şi atacă, indiferent de situaţie. Aşa s-a întâmplat zilele trecute, când un copil a fost muşcat de o astfel de fiară a străzii. După o muşcătură zdravănă a unei pisici, copilul, plin de sânge şi ciuruit tot pe mână de la colţii animalului, a ajuns la Secţia de Urgenţe. Aici, doctorul de gardă avea de finalizat o lucrare de construcţii şi, destul de ocupat, nu avea timp în momentul respectiv de consultaţii şi, pentru a reveni mai târziu la pansat, a trimis pacientul la altă secţie, bineînţeles, la Boli Infecţioase. Ajuns în cabinetul secţiei, asistentele adunate la discuţii despre recolta de toamnă şi borcanele din cămară nu s-au sinchisit nici măcar să se uite la mâna copilului sfâşiată de animal.

Singurul răspuns a fost: „Nu avem doctor, este în concediu, mergeţi la Piteşti cu bilet de trimitere de la Chirurgie”. Pacientul, la numai 8 ani, avea nevoie măcar de o faşă pentru a nu umbla cu mâna plină de sânge prin vânt şi praf, de la o secţie la alta. La solicitarea de a i se da o astfel de faşă, asistenta a strigat tare: „Nu avem!”. Din nou, la Secţia de Chirurgie Urgenţe, cu greu, după finalizarea lucrării de construcţii, doctorul a venit să facă igienizarea muşcăturii şi a aplicat o faşă şi: „La revedere, mergi la Boli Infecţioase pentru vaccinul antirabic”! Ca la nebuni la Spitalul Câmpulung! Ajuns din nou la Infecţioase, pacientul are nevoie de un tratament antirabic. Asistentele, de data aceasta, mai amabile, comunică faptul că fără prezenţa unui doctor nu fac tratamentul antirabic.

Nu există ser antirabic la Spitalul Câmpulung

După multe intervenţii la Secţia de Pediatrie, am aflat adevărul şi am obţinut o trimitere la Spitalul Judeţean de Boli Infecţioase Piteşti. În secţia de la Câmpulung nu există ser antirabic şi nici doctor specialist! La noi, în oraş, unde la fiecare pas mişună lighioane sălbatice şi copiii sunt expuşi în orice moment la muşcături, nu se fac astfel de tratamente. Oricât de mare ar fi sărăcia din astfel de unităţi sanitare, strictul necesar trebuie asigurat pentru astfel de urgenţe. Conducerea unităţii este cea care se organizează şi se gospodăreşte, în funcţie de resursele financiare de care dispune, dar este de neconceput să nu existe tratamentul antirabic într-un oraş plin de câini. Toate cazurile sunt trimise la Piteşti, până şi pentru cele mai simple internări se fac trimiteri la Spitalul Judeţean. La Câmpulung există doar clădirea cu numele de „spital”.