Catelul meu, norocul meu

De mica mi-au placut animalele si tot de atunci am avut in casa tot felul de vietuitoare. Pe toate le-am iubit dar pe nici una asa cum il iubesc pe Pufy care a aparut in viata mea atunci cand imi era mai greu. Era iarna lui 2005 cand pe scara caminului in care locuiam l-am gasit pe Pufy introdus intr-o sacosa de plastic. Era atat de mic si plapand incat nu am rezistat si l-am luat in camera. Din prima noapte a dormit cu mine in pat si dupa atatia ani continua sa fie cel mai bun si credincios prieten si… tot in pat cu mine si sotul meu doarme. De la aparitia lui, viata mea s-a schimbat in bine. M-am mutat din acel camin oribil in care locuiam, mi-am gasit jumatatea… Este o minune de catel si mai presus de orice nu este egoist. De multe ori aduc in casa catei bolnavi sau loviti de masini si am grija lor pana se insanatosesc, dar niciodata Pufy nu a marait la confratii lui. Si-a impartit cu ei atat caminul, mancarea cat si stapana. Este cel mai frumos cadou pe care mi l-a facut Bunul Dumnezeu si ii multumesc zilnic pentru el.