acum 14 ani

In iulie 2008 pe scarile de la statia de metrou Timpuri Noi era un catel metis cu ciobanesc, negru cu alb, intans pe ciment, plin de ciulini pe cap, urechi, dar mai ales pe bot. Ii curgeau tare nasul si ochii. Era slab, murdar dar mai ales nu se putea ridica pe picioare deloc. Nestiind nimic despre el m-am apropiat si am incercat sa il misc de acolo sa il pot curata de ciulini si sa ii sterg nasul si ochii. Atunci am observat ca el nu avea putere sa se ridice pe picioare desi ar fi vrut. Am incercat sa ii dau mancare de caini pe care o aveam pentru ceilalti caini comunitari din zona. A mirosit dar nu a vrut sa manance. Aveam la mine mancare umeda pentru pisicile de acasa. Pentru ca acesta mancare este mai apetisanta a mancat ceva. Intamplator aveam si lapte batut pentru mine. A baut destul de mult. A doua zi am adus cu mine o foarfeca medicala cu varfurile rotunde ca sa ii tai blanita sa pot sa ii inlatur ciulinii de pe cap, bot si urechi. Cu servetele umede imbibate in ceai de musetel i-am sters ochii si nasul. 10 zile la rand i-am dat antibiotic Sinulox de doua ori pe zi cate o tableta si apoi l-am hranit si i-am dat apa proaspata si lapte. Binenteles ca il si mangaiam si stateam cate putin in prezenta lui. Incet a inceput sa se ridice de pe scarile de la metrou si sa faca cativa pasi, dar greu . Nu avea putere sa sara sau sa mearga normal. Dupa 10 zile s-a intrenat. Acum statea pe pamantul din spatiul verde din zona statiei de metrou (la suprafata). Eu cred ca a fost racit, flamand si deshidratat pana la epuizare.

Dupa ceva timp m-am gandit ca ar fi bine sa il duc sa stea impreuna cu Codita, catelul care se afla undeva in apropiere si pe care il ingrijeam de ceva timp pentru ca locul era ceva mai bun decat cel unde statea el. Asa ca intr-o zi l-am indemnat sa vina dupa mine si el a raspuns imediat si s-a tinut dupa mine. Cand am ajuns in locul unde se afla Codita au inceput sa se joace de nu se mai opreau. De atunci au ramas impreuna. Stateau ghemuiti unul in celalalt in iarba cand dormeau, se jucau extrem de frumos si erau ca niste frati. Asa ca de atunci venem la amandoi odata cu mancare, apa proaspata si mangaieri. Ma asteptau zilnic si la venire si la plecare. Amandoi , Codita si Pufy, cand plec de la serviciu spre casa traverseaza cele trei strazi foarte circulate si apoi se intorc singuri. Ca sa nu mai alegee dupa fetite i-am sterilizat pe amandoi odata in acelasi loc. Iarna le fac adaposturi din cartoane la care au venit si alti caini comunitari. De curand Pufy si-a gasit in apropiere si alti prieteni cu care sta dar se afla tot in aceiasi zona foarte aproape de Codita si tot in drumul meu asa ca zilnic il caut sau ma asteapta el in drum sa ii dau de mancare si apa si sa il mangai. Acolo unde este acum se poate adaposti oarecum mai bine de zapada si frig. Este un catel frumos, destept, bland si care se acomodeaza foarte repede in orice loc ar fi si asta il face sa fie oarecum fericit. Stie sa dea si labuta, ambele labute daca i le ceri pe rand, binenteles. Daca l-as chema dupa mine cred ca m-ar insoti drum lung si oriunde. Dintre toti cainii pe care ii ingrijesc Pufy este preferatul meu pentru calitatile lui. Il am si pe avatarul de la calculator acasa si avatarul de pe site-urile cu animale.

19 comentarii

Minunat si dumneavoastra sunteti minunata !

o persoana admirabila!!!!

si pe cainele meu, Viking, tot de pe la Timpuri Noi l-am luat :)

si pe cainele nostru, Viking, tot de pe la Timpuri Noi, l-am luat :), in februarie 2009. avea aproape 1 an de zile. s-a tinut dupa noi pana la unirii si inapoi, mers pe jos. asa l-a "pacalit" pe sotul meu, care l-a lua in casa. il iubim foarte mult.

Cat ma bucur ca vad ca exista si oameni cu suflet mare. felicitari doamna. daca macar un sfert din pupolatie ar fi ca dvs., nu s-ar mai gasi atati caini abandonati.

…un suflet mare!!!!

Ma bucur ca mai exista si astfel de oameni ( cam rari ce-i drept ) in Romania … Sincere felicitari !

dar nu inteleg….l-ati adoptat sau doar il hraniti zilnic?

Din ce am citit eu mi se pare ca e inca pe strada.

catelul este pe strada cu inca un catel. doamna are grija de ambii. sunt si hraniti si iubiti si ce e cel mai importanat este ca i-a castrat.

oare nu s-ar putea face si in orasele mici centre in care sa ii ducem si sa avem grija de ei, sa nu fie asa expusi pe strada?eu am 12 catei, nu i-am inteles niciodata pe cei care ii lasa sa iasa din curti. I-as amenda de nu se vad.

sa va ajute bunul Dumnezeu pentru ca iubiti si ajutati aceste fiinte minunate ele chiar merita toata iubirea noastra

toata stima pentru doamna care are grija de ei, sa aveti sanatate sa faceti multe pentru ei

urarile si felicitarile nu sunt de ajuns ….e nevoie de o mina de ajutor ..

Acum 3 ani i-am pierdut cainele baiatului meu,un metis de schnautzer,i-am dat drumul pe strada sa se joace si cred ca a plecat cu o catelusa,l-am cautat peste tot,dar nu l-am mai gasit,este curtea goala si cred ca i-ar face placere sa ii i-au alt caine,poate ii trimeteti o poza si lui cu Pufy.
Va multumesc!

Trimiteti-mi o adresa de mail unde sa va trimit mai multe poze. Daca va ganditi sa il adoptati puteti sa veniti oricand vreti sa il vedeti. Este foarte bland si cred ca ar fi fericit sa aibe un stapan. Eu insa am sa sufar pentru ca m-am obisnuit cu el in viata mea zilnic dar daca stiu ca lui ii va fi bine cred ca o sa pot sa trec peste sentimentele mele. Adresa mea de mail este : Din ce localitate sunteti? Pufy este in Bucuresti. Daca nu aveti masina pentru transport putem folosi un taxi specializat.

Impresionanta poveste. Ar fi minunat sa existe mai multi oameni ca d-voastra. Pacat doar ca a trebuii sa ramana pe strada, dar poate isi gaseste un stapan. Multa sanantate, Carmen!

inca mai exista oameni cu suflet…ma bucur foarte mult.bravo!!

Toata stima si respectul pentru dumneavoastra.. sunteti o persoana de admirat.. un model pentru Romania!