Catelusa mea frumoasa roade totul in casa

Bichon Havanese

Nu am de povestit despre o adoptie de pe site-ul adoptiicaini.ro, insa vreau sa impartasesc despre o problema cu care probabil se confrunta mai multi iubitori de puiuti;

Am un bichon havanese de 9 luni, o dulceata de caine, o iubesc cu adevarat si stiu ca se simte atat de “acasa” si de protejata incat imi dedic cat pot de mult din timpul meu pentru ea; Ne asteapta acasa cu atata drag, atat pe mine cat si pe prietenul meu si de fiecare data cand are vizitatori, e foarte fericita de companie. Micuta e ingrijita in cel mai bun mod, ii cumpar de toate, e foarte iubita si mereu pupata. Ii fac mereu cea mai sanatoasa mancare, alternez cu fructe si lactate, intr-o masura mica, insa cat sa nu-i lipseasca, are mereu langa ea bobite cand i se face pofta. De cand am luat-o in grija mea si am devenit mamica si prietena ei, i-am facut toate poftele si a fost de multe ori pe primul plan in deciziile noastre, cu toate ca avem amandoi un timp foarte incarcat; Sunt oameni care glumesc comparand grija si dragostea noastra fata de ea, cu o iubire si grija de care nu au parte multi copii; de fapt, am facut din ea printesa noastra si am rasfatat-o atat de mult incat si seara cand “trece pe la noi” inainte de patutzul ei, se pune intre noi pe spate si atipeste un pic, cu jucaria ei preferata in brate, intre noi, pe spate, exact ca un copil. Noi suntem destul de tineri, si ne doream un puiutz de cand ne-am mutat impreuna, dat fiind ca am o dragoste foarte mare fata de cainii de toate felurile si pentru ca am crescut cu un catelus in casa.

Mititica a invatat sa faca pe pampersii pe care ii cumparam inca de cand era foarte mica, o scoatem afara dimineata si seara imediat dupa ce venim de la munca, mai mult nu putem fiindca nu ne permite timpul. Prietenul meu se joaca cu ea fotbal, asta mica are un talent innascut in a directiona mingea si devine astfel atractia tuturor copiilor cand se joaca si alearga; iubeste enorm copii si s-ar juca cu toti. Cand se afla langa ea un bebelus in carucior, se rdica in doua labute exact ca un popandau, pana reuseste sa-l vada pe micut. O iubim atat de mult, incat mi-am mulat si programul de la munca dupa ea, incat singura, sa stea cat mai putin.
Despre temperamentul ei, toti prietenii spun ca este lafel de agitata si energica precum sunt eu; de multe ori si eu cred ca a luat ce a vazut la mine si a adaptat toate trasaturile la fizionomia ei, cu nasucul nasturel si ochisorii zambitori. Cred ca ati realizat ca s-a creat o relatie sincera si speciala, asa cum numai iubitorii sinceri de animale o pot intelege.

De cateva zile – o saptamana, vin insa acasa suparata si dezamagita, de faptul ca gasesc obiecte roase prin casa; o facea si de cand era mai mica – cartoane, hartii, servetele, cosul ei de nuiele, dar am invatat sa nu lasam nimic la indemana ei si astfel totul era in ordine; Ii cumparam oase tari de la petshop, pe care le roade cu placere si era suficient sa nu o mai atraga altele; Insa de ceva vreme, s-a apucat de ros un presh frumos de la intrare, care era pentru oaspeti si am incercat zilnic sa o conving ca nu face bine, ridicand un pic tonul, cat sa stie ca a gresit si trimitand-o la cos. Mentionez ca e noua casa si toate obiectele sunt alese cu mare grija si sunt destul de scumpe. Problema cu amenajatul este acela,e ca l-am considerat amnadoi, atat eu cat si prietenul meu, un mare efort initial si nu am avea banii necesari, sa o luam de la capat de fiecare data cand le roade asta mica.

Am aruncat acel covoras, in ideea ca o atrage ceva nebanuit in continuu la el, de nu renunta sa-l roada; Cum l-am aruncat insa, a inceput cu covorul mare din living; la inceput o certam, dar ne impacam foarte repede, pentru ca covorul era plin de franjuri, ecat ca o blanita, si nu se vedea foarte tare “inteventia” ei; Acum insa a ajuns la l-a descompus la colturi si am cedat de cateva zile in lupta asta, cu gandul la un nou covor. Ai mei mai explicau cum ar trebui sa o dam, pentru ca nu ne permite timpul sa o avem mereu sub supravegherea noastra. Nu am vrut sa aud niciodata de optiunea asta; mi se parea ca-i tradez nestiut de mult dragostea si increderea in noi si ca daca e nevoie voi inlocui cate covoare e nevoie, facand un efort financiar destul de mare pana la urma.

De astazi vad insa ca s-au schimbat un pic lucrurile dat fiind ca am intrat pe site, la recomandarea unei prietene; am intrat pe usa si cufarul meu pretios era ros la un capat intreg si bucati de pampersi prin casa si fire de covor intre bucatile de lemn; am ajuns atat de greu prin trafic, cu febra si ganduri de la birou si aplecandu-ma dupa amalgamul de lemnisoare cu vata si fire, am inceput sa plang dezamagita cand am inteles ca s-ar putea sa ma depaseasca situatia.

Trag in timp ce scriu concluzia, ca nu prea pot sa o dau nici acum, pentru ca reclama prea buna a activitatilor cu care e preocupata in ultima vreme,nu i-am facut…si daca doream sa o dau, era suficient numele si si poza, impreuna cu omiterea acestui aspect…
De fapt intre noi nu poate sa stea nicio textila sau o bucata de lemn, sunt constienta ca nu merita nicio mobila dragostea pe care ne-o ofera, dar am construit cu munca o casa calda, foarte placuta si daca simteam ca pot face fatza la inlocuirea unui covor, mi-e teama ca lucrurile o iau inspre din ce in ce mai rau.

As vrea sa stiu cum sa o invat EU, am sunat dresori, incredere n-am… si nu vreau sa depind de servicii externe ci de tactici proprii, pentru a le folosi mereu cand am nevoie de ele…

Daca se poate regasi cineva in povestea mea, si stie o reteta care a functionat la el, il rog sa-mi impartaseasca; ii multumesc si ii reamintesc ca e vorba de o micuta rasfatata din greseala si dragoste si de o persoana tare indragostita de caini si de catelusa ei.

Pentru mai multe informatii detaliate despre caini, bichon havanese, crem, povestea mea si voluntariat pentru protectia animalelor oriunde in tara aboneaza-te gratuit la newsletterul saptamanal AdoptiiCaini.ro

3 comentarii

interesanta poveste…incerca sa`i dai cat mai multe jucarii….sa aiba cu ce sasi ochupe timpul…nu trebuie jucarii foarte scumpe..exista la petsopuri papucei…de piele…cumparai vreo 2….lasa sa se ochupe de ele…si vezi cum reactioneaza mai tarziu..daca nu incearca sa nu o bagi in seama cand te supara..nu o sa`i placa deloc…da poate asa isi da seama ca greseste cu ceva…chiar daca sunt animale…nu difera foarte mult de oameni…simt si ei cand esti suparata…se gandesc oare ce au gresit…daca nu incearca sa`i dai putin peste botic cand mai roade si arata`i cu degetu ca nu e bine…poate se schimba…sper sa fie bine pentru voi…si nu te gandi sa o dai..niciodata!!! …pentru ca stiu cum ii….am avut un bichon maro mai demult.si cum am si eu prieten e la cluj la facultate mergeam mult la el…si nu o puteam duce de fiecare data dupa mine…si mam gandit sa`i las la o prietena..deci sa nu`ti zic..atat de rau imi pare….si acuma caut si eu un sufletel…un bichon…pe care nu il voi da la nimeni niciodata…si orice ar fi il duc oriunde..daca mai vrei sa vorbim imi poti da adresa ta de mess pe mail :* succes cu catselusu :X

Inteleg situatia. Eu am o pechineza foarte rasfatata. Cred ca o solutie ar fi sa ii cumperi un covoras al ei pe care sa il roada (unul care sa nu se destrame. Tb certata atunci cand face nazdravanii si sa ii explici (ca la un copilas incapatanat)pt ca va intelege la un moment dat.

Hhmmm….seamana tare mult cu povestea mea cu primul meu caine….Dupa mine,mai bine cheltui ceva bani pe dresaj,decat pe schimbarea lucrurilor din casa.Sunt lucruri care ne depasesc pe noi,care suntem doar iubitori de animale.Pe mine m-a condus mereu cainele meu,dar se pare ca nu e bine.Nu am nici un sfat pt. tine,doar recomandarea de a apela la un specialist in comportamentul animalelor.Pot doar sa-ti spun ca esti f. norocoasa ,sa ai langa tine o pers.care o iubeste la fel ca tine.Eu nu am fost la fel de norocoasa…Iti doresc mult succes !!.