acum 14 ani

Cauzele esecului vaccinarii: de ce cainii vaccinati totusi se imbolnavesc

Cauzele esecului vaccinarii: de ce cainii vaccinati totusi se imbolnavesc

Cand un animal dezvolta boala impotriva careia a fost vaccinat cel mai des este vorba despre un esec al vaccinarii. In orice caz, in marea majoritate a cazurilor nu este vaccinul propriu-zis de vina, ci un raspuns imun inadecvat care survine vaccinarii. Mai jos sunt enumerate cateva din principalele motive ale dezvoltarii bolii la animalele vaccinate.

Anticorpii materni

Cateii si pisicii nou-nascuti sunt protejati impotriva imbolnavirii prin transferul de anticorpi de la mama. Acesti anticorpi sunt transferati de la mama prin placenta si prin colostru, primul lapte pe care il primeste nou-nascutul. Anticorpii sunt mici proteine care lupta impotriva imbolnavirii, produse de anumite tipuri de celule denumite celule B. Proteinele sunt produse ca raspuns la fragmente intruse cum ar fi bacteriile sau virusurile. Anticorpii se leaga prin anumite proteine, (antigenii) de bacterii si virusuri, pastrandu-le inactive.

Varsta la care cateii si pisicutii pot incepe imunizarea efectiva este in corelatie cu cantitatea de anticorpi pe care tinerele animale o primesc de la mama. Nivelele inalte de anticorpi materni prezente in sangele animalelor foarte tinere vor bloca eficacitatea vaccinului. Imunitatea (protectia impotriva bolilor) poate fi produsa prin vaccinare abia cand anticorpii materni ating un nivel suficient de scazut .

Anticorpii de la mama circula in general in sange un anumit numar de saptamani dupa nastere. Apoi exista o perioada de cateva zile pana la cateva saptamani in care acesti anticorpi au titru prea jos pentru a apara impotriva imbolnavirii, dar prea ridicat pentru a permite vaccinului sa dea rezultate. Aceasta perioada este denumita fereasta de sensibilitate.  Aceasta este perioada in care, in ciuda faptului ca a fost vaccinat, animalul tanar poate sa contacteze boala. Fereasta de sensibilitate poate varia in limite foarte largi – durata si distributia difera la fiecare fatare, dar si intre puii aceluiasi cuib. Sa luam ca exemplu parvoviroza.

Un studiu pe un lot de pui diferiti arata ca varsta la care erau capabili sa dezvolte raspuns imun la vaccin acoperea o perioada larga de timp. La varsta de 6 saptamani au putut fi imunizati 25  la suta dintre pui. La 9 saptamani, 40 la suta au fost capabili sa dezvolte raspuns imun si astfel, protectie. Numarul celor imunizati a crescut la 60 la suta la varsta de 16 saptamani iar la 18 saptamani 95 la suta au putut fi imunizati.

S-au facut progrese. Unele din noile vaccinuri pot stimula imunitatea activa a animalelor tinere chiar daca sunt prezenti anticorpii materni. Sunt asa-numitele vaccinuri cu titru inalt dar pasaj scazut. Aceste vaccinuri modificate vii contin un numar mai mare de particule virale (titru inalt), dar care sunt mult mai atenuate (pasaj scazut) comparativ cu vaccinul obisnuit. Ele pot obtine in general un raspuns imun la animalele tinere cu un nivel al anticorpilor materni prea ridicat pentru vaccinul obisnuit. Intr-un mod mai facil, se poate spune ca acest vaccin gaseste bresa printre anticorpii materni. Tehnologia acestui vaccin este folosita cel mai des cu parvovirusurile. Pe masura imbunatatirii vaccinurilor, speram sa fim mai apti in protejarea cateilor si pisicutilor in prima parte a vietii lor.

Timpul insuficient intre vaccinare si expunere

Un vaccin nu ofera protectie imediata. Organismul animalului are nevoie de cateva zile, o saptamana sau mai mult pentru a raspunde la vaccin. Pentru unele vaccinuri, ca de exemplu pentru coronavirus, raspunsul imun atinge un nivel adecvat abia la 2-3 saptamani dupa cea dea doua inoculare. Un animal tanar este susceptibil la imbolnavire daca este expus inainte ca vaccinarea sa aiba timp sa stimuleze imunitatea organismului. Un catel vaccinat impotriva parvovirozei si expus virusului cateva zile mai tarziu va dezvolta probabil boala. In acelasi mod, un vaccin nu va oferi protectie unui animal tanar care a luat deja contact cu boala.

Am vazut cum un interval prea scurt intre vaccinare si expunere la boala poate avea ca rezultat dezvoltarea acelei boli. In unele situatii, acelasi lucru se intampla si daca intervalul intre vaccinare si expunere este prea lung. Unele vaccinuri pot proteja animalul toata viata, iar altele produc protectie doar pentru o perioada (durata scurta de imunitate) si vor necesita repetari. Cea de-a doua categorie include aproape toate vaccinurile pentru caini si pisici dar si unele vaccinuri umane, cum ar fi cel antitetanic. Durata protectiei unui vaccin variaza in functie de boala, tipul vaccinului, varsta la vaccinare si sistemul imunitar al fiecarui animal.

Titrul de anticorpi: Incercam sa determinam daca o persoana sau un animal este protejat de o boala masurand cantitatea de anticorpi din sange. Rezultatul este adesea exprimat ca un titru. Testul este de obicei efectuat printr-un numar de dilutii si determinarea dilutiei la care au existat in sange suficienti anticorpi. Ca exemplu, 1:8 inseamna ca dilutia este o parte sange la 8 parti solutie salina si inca produce o reactie la test. Cu cat titrul este mai ridicat (1:16 fata de 1:8), cu atat sunt prezenti mai multi anticorpi.

Devine complicat cand incercam sa interpretam titrul. Titrul care ofera protectie impotirva jigodiei este de 1:20, iar impotriva panleucopeniei feline de 1:100. Titrurile nu se pot compara intre afectiuni – un titru care asigura protectie pentru o boala va fi diferit fata de titrul pentru o alta boala.  Asadar, titrul este masurarea unei singure parti a sistemului imunitar – nivelul de anticorpi. El nu testeaza restul sistemului imunitar, care poate juca un rol foarte important in prevenirea bolilor.

Unii veterinari sugereaza ca ar trebui sa determinam titrul de anticorpi inaintea revaccinarii unui animal. Daca un animal are suficienti anticorpi, vaccinul nu ar mai trebui facut. In acelasi timp, titrul care ofera protectie ramane necunoscut in multe afectiuni. Pentru anumite boli, titrul de anticorpi nu poate evalua cu acuratete statusul imun al animalului deoarece alte componente ale sistemului imun sunt mai importante pentru combatere decat cea privind o anumita afectiune. O alta problema in privinta titrului este ca testul va arata doar statusul animalului la acel moment. Nu poate sa ne spuna care va fi statusul animalului peste 6 luni. Asadar, cat de des ar trebui apelat la aceasta testare? In ultimul rand, exista intotdeauna posibilitatea unei erori de laborator. Rezultatul unui test poate sugera in mod eronat ca un animal are titrul protector cand in realitate nu il are.

Diferite tulpini ale bacteriilor si virusurilor

Vaccinurile contin doar o anumita tulpina de bacterii sau virusuri care provoaca imbolnavirea. Un vaccin produs pentru o anumita tulpina nu va putea proteja eficient impotriva alteia. Ca exemplu, pana recent, vaccinul contra leptospirozei oferea protectie doar impotriva a doua tipuri ale bacteriei. Nu ar fi putut proteja animalul impotriva altor tipuri. Un vaccin mai recent produs de Fort Dodge protejeaza acum impotriva a patru variatii ale leptospirozei.

Deteriorarea vaccinului

Daca nu este manipulat adecvat, este posibil ca un vaccin viu modificat sa devina inactiv. Aceasta survine foarte rar, dar este posibil daca vaccinul a fost expus la lumina ultravioleta, daca a trecut prea mul timp intre data la care a fost produs si data la care a fost utilizat sau daca nu a fost pastrat la temperatura potrivita. Producatorii sunt constienti ca unele molecule ale vaccinului pot fi slabite prin manipulare si au tinut seama de acest aspect cand au determinat cate molecule ar trebui sa contina fiecare vaccin.

Administrarea inadecvata

Vaccinurile sunt create pentru a fi administrate printr-o anumita cale, fie intranazal (in fosele nazale), subcutan (sub piele) sau intramuscular (in muschi). Daca administrarea este facuta diferit fata de modul pentru care vaccinul a fost creat,  nu poate fi eficient si poate cauza daune insemnate.

Intreaga doza de vaccin trebuie administrata o data. Vaccinurile nu sunt create pentru administrarea in doze diferite la animale de talii diferite – in unele cazuri este necesara ajustarea dozei vaccinurilor intranazale la pisicute.

Nerespectarea schemei de vaccinare

Interferenta vaccinului: poate surveni daca trece o perioada prea scurta intre inoculari. In cazul vaccinurilor de mai multe tipuri se recomanda administrarea simultana, nu in zile diferite.

Intervalul prelungit intre vaccinari: pentru a obtine cel mai bun raspuns, prima data animalul este vaccinat impotriva unei boli, cu rapel de obicei dupa 2-4 saptamani. Primul vaccin pregateste mai mult sau mai putin sistemul imunitar, iar vaccinarile ulterioare cresc raspunsul imun. Daca de la prima inoculare trece o perioada mai lunga de cateva saptamani, sistemul imunitar este mai putin pregatit pentru un raspuns adecvat la vaccinarile ultrioare. Prin urmare, daca trec mai mult de 2-3 luni intre inoculari sau daca statusul imunitar nu se cunoaste, puiul ar trebui sa primeasca  doua vaccinuri la interval de 2-3 saptamani (aceasta nu se aplica la vaccinul antirabic).

Variatii in functie de rasa

Se pare ca anumite rase de caini si pisici sunt mai susceptibile la anumite boli. Dobermanii si Rottweilerii, de exemplu, au tendinta de a fi mai predispusi la parvoviroza si pot necesita o schema de vaccinare diferita fata de a altor caini pentru a fi protejati.

Imunosupresia/ Imunodeficienta

Pentru a obtine protectie, sistemul imunitar al animalului trebuie stimulat adecvat prin vaccinare. Daca sistemul imunitar nu functioneaza la parametrii normali sau este suprimat, cum ar fi cazul animalului cu o anumita afectiune virala sau care a primit tratament pentru cancer sau doze mari de steroizi, vaccinul nu va putea initia un raspuns imun adecvat si deci nu va avea ca rezultat protectia impotriva imbolnavirii.

Suprapunerea peste alte afectiuni

S-a demonstrat ca febra inhiba raspunsul imun la vaccinarea contra jigodiei la catei. Anumite afectiuni virale pot scadea de asemenea raspunsul imunitar la vaccinare.

Deficiente nutritionale

Animalele subnutrite, ca si cele cu diferite boli, pot raspunde inadecvat la vaccin. Nutritia deficitara, carentele de Vitamnie A, E si de seleniu cat si dieta saraca in proteine si calorii pot avea ca rezultat coborarea imunitatii.

Concluzii

Examinand tote informatiile despre anticorpii materni, fereastra de sensibilitate, etc., incepem sa intelegem de ce exista atatea protocoale de vaccinare si de ce animalele vaccinate pot dezvolta un raspuns imunitar inadecvat.