11 Oct 2010

Cezar, care a uitat complet ce i-au facut oamenii

Eram pe malul unui rau de la marginea orasului, langa o padure, intr-o zona nu foarte umblata, intr-o zi caniculara din aceasta vara. L-am auzit scancind in departare, dar nu-mi dadeam seama cat e de departe, deoarece langa apa sunetele se propaga altfel. Dealtfel, nici nu vroiam sa stiu cat e de departe, nu vroiam sa stiu nici de ce plange, traim intr-o tara in care animalele sunt maltratate si abandonate la tot pasul. Cei carora le pasa, sunt mult mai putin numerosi decat cei carora nu le pasa, pur si simplu cei carora le pasa sunt terorizati de perspectiva de a intalni inca un animal napastuit si de a nu-l putea ajuta. Pentru ca e foarte dificil, uneori imposibil, sa gasesti un loc in lumea asta pentru un sufletel nevinovat, chiar daca el nu doreste altceva decat sa stea in preajma omului, sa-l iubeasca, sa-l pazeasca, sa-l ajute si sa-i fie devotat, asa cum a facut-o de mii de ani.
Scancetele au incetat, asa ca am vrut sa cred ca era doar un catel de la o casa din departare, care probabil nu putea sa urce vreo treapta sau sa treaca vreun prag ca ca sa fie langa stapan, sau langa mamica lui. Pe cand am reusit sa ma conving ca asa este, scancetele au reinceput. Apoi, a aparut in departare, pe faleza, si s-a luat dupa un om care trecea pe acolo. Din nou, am vrut sa cred ca este al omului, si ca se va intoarce cu el acasa. I-am urmarit cu privirea o vreme, totul parea in regula, apoi, nu stiu cum, catelul a ramas in urma si s-a intors in boschetii de pe malul apei. Nu l-am mai auzit plangand. Am pornit catre casa, drumul meu trecea pe langa locul unde a intrat catelul in boscheti. Am oprit masina si l-am fluierat. A aparut, era negru cu marcaje maronii, plin de rani, foarte slab, tremura pe picioare, parea sa aiba maxim 2 luni. L-am lasat acolo si am mers la cel mai apropiat supermarket, de unde i-am cumparat o conserva pentru caini. M-am intors pe malul apei si l-am chemat. A rasarit din boscheti, clatinandu-se pe picioare, dar cand am deschis conserva, era atat de flamand ca a sarit aproape sa ma prinda de mana. A hapait-o pe toata ( nu era foarte mare), apoi l-am mangaiat si l-am inspectat : era plin de purici si de paduchi , atat de plin incat nu prea mai avea par, atat de plin cum eu nu am vazut niciodata, desi am lucrat intr-un cabinet veterinar! Era duminica, nu-l puteam duce la tratament, dar nu-l puteam lasa asa. L-am dus acasa, l-am spalat cu un sampon antiparazitar, apoi cu un piaptan des i-am scos o mare parte din paduchi. Au mai ramas inca multi, dar oricum era mai bine. L-am dat cu dezinfectant pe rani si … l-am dus inapoi ! Categoric, nu puteam face nimic mai mult pentru el. Chiar nu puteam! Mai aveam cateva zile pana urma sa ma mut din oras si din tara, mai aveam o gramada de treburi pe cap, asa ca… . Mama mea, care avea deja trei caini la bloc, urma sa vina zilnic sa-i aduca cate ceva de mancare, si intre timp poate careva dintre cei putini care treceau pe-acolo l-ar fi luat acasa. Poate! L-am lasat acolo cu inca o portie buna de mancare si cu apa curata intr-un vas, desi se afla langa rau si probabil de-acolo bause pana atunci, sau poate nu, caci malul era destul de abrupt si apa cam repede. Speram sa-i fie bine.
Am rezistat pana dupa-masa, cand s-a innorat si a inceput sa tune. Eu stateam confortabil in casa, la televizor, in timp ce afara se apropia furtuna, iar el era in acei boscheti, pe malul apei; probabil urma sa se ude tot, sa-i fie frig (era atat de slabut!) si frica de tunete, poate chiar sa creasca apa si sa-l duca! M-am intors la el si l-am luat de acolo! Era mult mai vioi, cine stie de cand nu mai mancase, probabil il ajuta si faptul ca scapase de o mare parte din paraziti . Eram ingrijorata, ce aveam sa fac in urmatoarele zile cu el? Trebuia sa gasesc rapid o solutie, nu imi venea nimeni in minte care ar fi putut fi dispus sa-l ia, ultimele cateluse pe care le-am plasat locuisera cu mine cate 4-5 luni. Acum nu aveam decat zile! Parea imposibil sa-i gasesc o casa, dar l-am luat, asta era ceea ce trebuia sa fac in acel moment.
S-a dovedit un catel foarte activ, putin prea activ pentru apartamentul meu, dar foarte afectuos si inteligent. Venea cu bucurie la mine si se apuca sa-mi rontaie degetele sau sa ma prinda cu dintii de haine. Semana oarecum a pui de Rottweiler, si era evident ca avea sa devina un caine de talie mare. Era aproape chel pe frunte din cauza parazitilor, si avea niste urechi lipsite de par, care-i fluturau cand alerga prin casa. Si, cand nu dormea, tot timpul alerga . Si tot timpul trebuia sa duca ceva in gura, cel mai mult ii placea matura. Era tare dragut sa-l vezi cum, asa micut ( avea vreo 3 kg ), tara matura prin casa, izbind-o de pereti si de poticnindu-se la tocurile usilor. Trebuia sa aiba o casa cu curte, pe care sa o patruleze si sa o pazeasca. Ar fi fost cel mai bun, trebuia doar sa i se dea sansa sa o dovedeasca!
Solutia mi-a venit in minte brusc, de nicaieri, la nici doua ore dupa ce l-am luat, plina de indoieli, din boschetii care-i slujisera drept adapost. Aveam un prieten, cu care nu ma mai intalnisem de mai bine de un an, care avea o ferma. L-am sunat, nu foarte increzatoare, si… surpriza: chiar avea nevoie de un pui de caine de talie mare, deoarece unul din cainii de paza, cel mai batran, murise. In doua zile, vaccinat si deparazitat, l-am debarcat in noua lui curte, unde l-am mai vizitat pana cand am plecat ! L-au numit Cezar, si, dupa ce a dormit cateva zile in casa pana s-a obisnuit cu curtea, a ajuns sa-si imparta dormitorul (o anexa a casei ) cu o familie de arici. Probabil ca fac cu schimbul: ziua, cand el se harjoneste cu pisicile, gainile si doi caini adulti, aricii dorm, iar cand el se duce la culcare aricii deja sunt plecati cu treaba prin sat. Oricum ii respecta ca nu are incotro, au prea multe ace pentru un catel care si la vaccin a plans.
Stapanul lui este una dintre cele mai bune si blande persoane pe care le cunosc, are grija de el, se joaca cu el, iar Cezar este foarte fericit sa-si pazeasca noua proprietate. Probabil l-a si uitat pe cel care, dupa ce l-a tinut o vreme ( catelul era foarte sociabil cand l-am gasit), asa cum l-a tinut, plin de purici si paduchi, l-a dus si l-a abandonat in boscheti, prada foamei, setei, oamenilor rai… mortii.



Publicat de: Iulia
3 comentarii

Noutati despre Cezar: nu mai doarme cu aricii, acum doarme in grajd cu vacile si isi ajuta stapanul cand merge cu tractorul (ii sta in brate cu labele din fata pe volan ) si cand se plimba cu barca ( sare sa rontaie mainile vaslasului).

Ma bucur din suflet pentru Cezar. Felicitari!

O poveste incredibil de frumoasa dar si putin dramatica. Mi-au dat lacrimile:( Toti care iubim animalele ne bucuram pentru Cezar..ca a avut asa un mare noroc..il merita…

 
Societatea civila solicita Ministerului Mediului sa nu sustina incineratoarele de deseuri municipale

Societatea civila solicita Ministerului Mediului sa nu sustina incineratoarele de deseuri municipale
Cea mai mare organizatie internationala care militeaza pentru alternative la incineratoarele de deseuri, Alianta Globala pentru Alternative la Incineratoare (GAIA), formata din peste 900 de organizatii si prezenta in 100 de tari, sustine lupta romanilor pentru solutii alternative sigure, sustenabile si echitabile in gestionarea deseurilor.  Organizatiile au transmis astazi catre Ministerul Mediului o scrisoare deschisa, alaturi […]

Invitatie la editia a 5-a a Zilelor Manasturului

Invitatie la editia a 5-a a Zilelor Manasturului
Initiativa La Terenuri-Spatiu Comun in Manastur si Asociatia Colectiv A va invita intre 26 si 28 mai la a 5-a editiei a Zilelor Manasturului in cadrul Zilelor Clujului! Anul acesta dedicam mai mult timp initiativelor si actiunilor comunitare, dorind in acelasi timp sa atragem atentia asupra zonei verzi de La Terenuri cat si Cinematografului Dacia. In […]

Transhumanta, premiera nationala in deschiderea Pelicam 2017

Transhumanta, premiera nationala in deschiderea Pelicam 2017
Cea de-a sasea editie a Pelicam este si cea mai bogata in documentare romanesti despre mediu. Transhumanta (r. Dragos Lumpan) sau Planeta Petrila (r. Andrei Dascalescu) sunt cateva dintre filmele care trag de capatul firului care ii leaga pe romani de natura. In plus, revine seria Pelicam Talks care ne provoaca la cinci dezbateri pe […]

Plasele pescaresti au facut 6 victime!  Sase pui de delfin, gasiti morti pe plaja din apropierea Camping Lebada

Plasele pescaresti au facut 6 victime! Sase pui de delfin, gasiti morti pe plaja din apropierea Camping Lebada
In decursul dupa-amiezei de ieri, echipa ONG Mare Nostrum s-a deplasat pe plaja din zona Camping Lebada, in urma unei sesizari facute de un constantean. La fata locului, au descoperit 6 pui de delfin, esuati la mal. Puii erau la distanta de 100-200 m unul de altul si se aflau in stare de descompunere. Se […]

Comisia Europeana NU SUSTINE INCINERAREA deseurilor

Comisia Europeana NU SUSTINE INCINERAREA deseurilor
Comisia Europeana a publicat in 26 ianuarie o comunicare cu privire la rolul energiei din deseuri in economia circulara. Textul ofera clarificari cu privire la implementarea ierarhiei deseurilor si ghidare pentru statele membre in scopul evitarii unor probleme precum supracapacitatea de incinerare si reducerea ratelor de reciclare cu care se confrunta in prezent, in special, statele […]

Un nou grup de zimbri ajunge cu bine in Muntii Tarcu

Un nou grup de zimbri ajunge cu bine in Muntii Tarcu
Cel mai mare mamifer terestru din Europa se intoarce in Carpatii Meridionali, unde un nou transport de 9 indivizi a fost efectuat in 21-23 aprilie. Acesta este al patrulea an consecutiv de transporturi de zimbri in Muntii Tarcu, iar de aceasta data animalele provin doar din rezervatia Avesta, din Suedia. Zimbrul (Bison bonasus) este o […]

Putem fi Zero Waste in vacanta? #Tenerife

Putem fi Zero Waste in vacanta? #Tenerife
Va scriu in prima zi acasa, dupa o vacanta foarte frumoasa in Tenerife. Din fericire am noroc de vreme buna si pot scrie la masa din gradina, la soare, cu o limonada langa mine si parca trecerea la viata de zi cu zi nu mai e asa de grea. Dupa cum bine stiti pana acum, […]

Tinta de „Zero Deseuri� – un obiectiv realizabil in Romania de astazi?

Tinta de „Zero Deseuri� – un obiectiv realizabil in Romania de astazi?
Povestea de la Targu Lapus a inceput in urma cu 10 ani, cand, Primaria orasului a decis inceperea demersurilor de reducere progresiva a cantitatii deseurilor colectate de la populatie. Sistemul a intrat in functiune in 2010, odata cu obtinerea unei finantari din Fonduri Europene si prevedea implementarea unei strategii eficiente de gestionare a deseurilor menajere. […]

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.