11 Oct 2010

Cezar, care a uitat complet ce i-au facut oamenii

Eram pe malul unui rau de la marginea orasului, langa o padure, intr-o zona nu foarte umblata, intr-o zi caniculara din aceasta vara. L-am auzit scancind in departare, dar nu-mi dadeam seama cat e de departe, deoarece langa apa sunetele se propaga altfel. Dealtfel, nici nu vroiam sa stiu cat e de departe, nu vroiam sa stiu nici de ce plange, traim intr-o tara in care animalele sunt maltratate si abandonate la tot pasul. Cei carora le pasa, sunt mult mai putin numerosi decat cei carora nu le pasa, pur si simplu cei carora le pasa sunt terorizati de perspectiva de a intalni inca un animal napastuit si de a nu-l putea ajuta. Pentru ca e foarte dificil, uneori imposibil, sa gasesti un loc in lumea asta pentru un sufletel nevinovat, chiar daca el nu doreste altceva decat sa stea in preajma omului, sa-l iubeasca, sa-l pazeasca, sa-l ajute si sa-i fie devotat, asa cum a facut-o de mii de ani.
Scancetele au incetat, asa ca am vrut sa cred ca era doar un catel de la o casa din departare, care probabil nu putea sa urce vreo treapta sau sa treaca vreun prag ca ca sa fie langa stapan, sau langa mamica lui. Pe cand am reusit sa ma conving ca asa este, scancetele au reinceput. Apoi, a aparut in departare, pe faleza, si s-a luat dupa un om care trecea pe acolo. Din nou, am vrut sa cred ca este al omului, si ca se va intoarce cu el acasa. I-am urmarit cu privirea o vreme, totul parea in regula, apoi, nu stiu cum, catelul a ramas in urma si s-a intors in boschetii de pe malul apei. Nu l-am mai auzit plangand. Am pornit catre casa, drumul meu trecea pe langa locul unde a intrat catelul in boscheti. Am oprit masina si l-am fluierat. A aparut, era negru cu marcaje maronii, plin de rani, foarte slab, tremura pe picioare, parea sa aiba maxim 2 luni. L-am lasat acolo si am mers la cel mai apropiat supermarket, de unde i-am cumparat o conserva pentru caini. M-am intors pe malul apei si l-am chemat. A rasarit din boscheti, clatinandu-se pe picioare, dar cand am deschis conserva, era atat de flamand ca a sarit aproape sa ma prinda de mana. A hapait-o pe toata ( nu era foarte mare), apoi l-am mangaiat si l-am inspectat : era plin de purici si de paduchi , atat de plin incat nu prea mai avea par, atat de plin cum eu nu am vazut niciodata, desi am lucrat intr-un cabinet veterinar! Era duminica, nu-l puteam duce la tratament, dar nu-l puteam lasa asa. L-am dus acasa, l-am spalat cu un sampon antiparazitar, apoi cu un piaptan des i-am scos o mare parte din paduchi. Au mai ramas inca multi, dar oricum era mai bine. L-am dat cu dezinfectant pe rani si … l-am dus inapoi ! Categoric, nu puteam face nimic mai mult pentru el. Chiar nu puteam! Mai aveam cateva zile pana urma sa ma mut din oras si din tara, mai aveam o gramada de treburi pe cap, asa ca… . Mama mea, care avea deja trei caini la bloc, urma sa vina zilnic sa-i aduca cate ceva de mancare, si intre timp poate careva dintre cei putini care treceau pe-acolo l-ar fi luat acasa. Poate! L-am lasat acolo cu inca o portie buna de mancare si cu apa curata intr-un vas, desi se afla langa rau si probabil de-acolo bause pana atunci, sau poate nu, caci malul era destul de abrupt si apa cam repede. Speram sa-i fie bine.
Am rezistat pana dupa-masa, cand s-a innorat si a inceput sa tune. Eu stateam confortabil in casa, la televizor, in timp ce afara se apropia furtuna, iar el era in acei boscheti, pe malul apei; probabil urma sa se ude tot, sa-i fie frig (era atat de slabut!) si frica de tunete, poate chiar sa creasca apa si sa-l duca! M-am intors la el si l-am luat de acolo! Era mult mai vioi, cine stie de cand nu mai mancase, probabil il ajuta si faptul ca scapase de o mare parte din paraziti . Eram ingrijorata, ce aveam sa fac in urmatoarele zile cu el? Trebuia sa gasesc rapid o solutie, nu imi venea nimeni in minte care ar fi putut fi dispus sa-l ia, ultimele cateluse pe care le-am plasat locuisera cu mine cate 4-5 luni. Acum nu aveam decat zile! Parea imposibil sa-i gasesc o casa, dar l-am luat, asta era ceea ce trebuia sa fac in acel moment.
S-a dovedit un catel foarte activ, putin prea activ pentru apartamentul meu, dar foarte afectuos si inteligent. Venea cu bucurie la mine si se apuca sa-mi rontaie degetele sau sa ma prinda cu dintii de haine. Semana oarecum a pui de Rottweiler, si era evident ca avea sa devina un caine de talie mare. Era aproape chel pe frunte din cauza parazitilor, si avea niste urechi lipsite de par, care-i fluturau cand alerga prin casa. Si, cand nu dormea, tot timpul alerga . Si tot timpul trebuia sa duca ceva in gura, cel mai mult ii placea matura. Era tare dragut sa-l vezi cum, asa micut ( avea vreo 3 kg ), tara matura prin casa, izbind-o de pereti si de poticnindu-se la tocurile usilor. Trebuia sa aiba o casa cu curte, pe care sa o patruleze si sa o pazeasca. Ar fi fost cel mai bun, trebuia doar sa i se dea sansa sa o dovedeasca!
Solutia mi-a venit in minte brusc, de nicaieri, la nici doua ore dupa ce l-am luat, plina de indoieli, din boschetii care-i slujisera drept adapost. Aveam un prieten, cu care nu ma mai intalnisem de mai bine de un an, care avea o ferma. L-am sunat, nu foarte increzatoare, si… surpriza: chiar avea nevoie de un pui de caine de talie mare, deoarece unul din cainii de paza, cel mai batran, murise. In doua zile, vaccinat si deparazitat, l-am debarcat in noua lui curte, unde l-am mai vizitat pana cand am plecat ! L-au numit Cezar, si, dupa ce a dormit cateva zile in casa pana s-a obisnuit cu curtea, a ajuns sa-si imparta dormitorul (o anexa a casei ) cu o familie de arici. Probabil ca fac cu schimbul: ziua, cand el se harjoneste cu pisicile, gainile si doi caini adulti, aricii dorm, iar cand el se duce la culcare aricii deja sunt plecati cu treaba prin sat. Oricum ii respecta ca nu are incotro, au prea multe ace pentru un catel care si la vaccin a plans.
Stapanul lui este una dintre cele mai bune si blande persoane pe care le cunosc, are grija de el, se joaca cu el, iar Cezar este foarte fericit sa-si pazeasca noua proprietate. Probabil l-a si uitat pe cel care, dupa ce l-a tinut o vreme ( catelul era foarte sociabil cand l-am gasit), asa cum l-a tinut, plin de purici si paduchi, l-a dus si l-a abandonat in boscheti, prada foamei, setei, oamenilor rai… mortii.



Publicat de: Iulia
3 comentarii

Noutati despre Cezar: nu mai doarme cu aricii, acum doarme in grajd cu vacile si isi ajuta stapanul cand merge cu tractorul (ii sta in brate cu labele din fata pe volan ) si cand se plimba cu barca ( sare sa rontaie mainile vaslasului).

Ma bucur din suflet pentru Cezar. Felicitari!

O poveste incredibil de frumoasa dar si putin dramatica. Mi-au dat lacrimile:( Toti care iubim animalele ne bucuram pentru Cezar..ca a avut asa un mare noroc..il merita…

 
Iasi, primul mare municipiu din Romania care si-a asumat tranzitia catre economia circulara

Iasi, primul mare municipiu din Romania care si-a asumat tranzitia catre economia circulara
Municipiul Iasi se alatura retelei internationale „Orase Zero Deseuriâ€� (â€�Zero Waste Municipalitiesâ€�) si devine primul municipiu din Romania, cu o populatie de peste 350.000 de locuitori, care se angajeaza sa implementeze solutiile „zero deseuriâ€�, cu impact dovedit in alte peste 350 de orase europene, in tranzitia catre economia circulara. Mihai Chirica, primarul Iasului, a semnat […]

Trucuri simple pentru o viata fara risipa

Trucuri simple pentru o viata fara risipa
Sunt intr-o continua cautare de mijloace prin care sa-mi fac viata mai simpla si mai usoara, mai eficienta si cu un mai mic impact asupra mediului. In ultimii ani am schimbat diverse obiceiuri si practici personale in acest scop si in speranta ca intr-un viitor recent voi putea trai o viata fara risipa. Prima masura a […]

Colectarea deseurilor organice intr-un mare oras. O poveste de succes.

Colectarea deseurilor organice intr-un mare oras. O poveste de succes.
Milano este cel mai mare oras din lume cu o schema formala de reciclare a deseurilor organice. De ce este importanta colectarea selectiva a acestor deseuri, cum au atins milanezii o rata de succes de 95% si cum sta Romania la acest capitol, aflati in randurile de mai jos. Desi ar putea parea inofensive, deseurile organice […]

Ministerul Mediului nu sustine instalatiile de incinerare in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor

Ministerul Mediului nu sustine instalatiile de incinerare in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor
Valorificarea energetica a deseurilor menajere prin combustie la temperaturi inalte este intens sustinuta de catre industrie ca fiind solutia salvatoare, care poate scapa Romania de deseuri. La o prima analiza pare sa fie o strategie foarte atragatoare, intrucat incineratoarele reduc cantitatea de deseuri depozitata in gropile de gunoi si produc energie. Mirajul dispare treptat odata […]

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman
Omul este o fiinta meteosensibila, reactionand diferit la elementele climatice, in functie de fondul genetic trebuie sa-si constientizeze meteorosensibilitatea si sa-si evalueze potentialul de aclimatizare pentru a putea preveni eventualele situatii de risc ce ii pot afecta sanatatea, siguranta, productivitatea si creativitatea. Meteosensibilitatea este sensibilitatea detinuta de un organism la modificarile atmosferice, prin declansarea sau […]

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile
Producerea tesaturii de bambus s-a inceput nu cu mult timp in urma – primele mostre au aparut acum zece ani. Si, dupa ce aparuse, au primit imediat titlul mandru de tesatura a secolului XXI. Intr-adevar, stofa din bambus are prea multe avantaje ca sa nu aiba toate sansele de reusita. Cu toate acestea, tehnologiile producerii […]

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia
Arta cu natura si in natura, menita sa transmita un mesaj social profund. Aceasta ar putea fi, in cateva cuvinte, definitia Land Art-ului. Concept artistic originar din Statele Unite ale Americii din anii 50, Land Art-ul a ajuns si la Cluj de aproximativ o jumatate de deceniu, fiind si predat la Universitatea de Arta si […]

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei
Primaria are de gand sa renunte la solutia toaletelor ecologice amplasate pe strazile orasului si sa construiasca toalete civilizate, inclusiv pentru persoane cu dizabilitati. Problema toaletelor ecologice amplasate pe strazile Timisoarei a fost luata in discutie la ultima sedinta de Consiliu Local, in contextul in care s-a propus si dezbatut un proiect care viza alocarea […]

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.