acum 13 ani
Chiqui si Bobo
Acum 5 ani, fiul meu a adus acasa un pui , initial credeam ca e dalmatian, insa era o combinatie intre 2 caini de vanatoare.Chestia interesanta e ca mereu mi-a fost teama de caini, fara un motiv anume. Pe mine personal, nu m-a muscat nici unul, iar fiul meu, care e foarte atasat de ei, a fost muscat de vreo 8 ori, necesitand antirabic.Desi bietul catel era frumos, era plin de limbrici, ne-am chinuit cu el vreo 2 luni , ca sa il putem deparazita complet , sa il vaccinam si sa avem siguranta ca e sanatos. E cainele perfect: nu latra fara motiv, e cuminte, a invatat foarte repede sa isi faca necesitatile afara, nu cred ca in afara faptului ca fiind un caine cu par scurt lasa mult par,efectiv este compania perfecta. Ca mai toti cainii, iti da neconditionat dragoste si recunostinta, nu ai cum sa nu il iubesti, cand il vezi cu cata bucurie te intampina cand revii acasa, cum schelacaie de bucurie nestiind cum sa te mai binedispuna. In schimb ,,mica bestie“ de 5 luni, e dracsor impielitat.Nici el nu e rasa pura, e o combinatie de alano cu labrador, desi cred ca de la labrador nu pre are multe.Nesuferit de dragalas, nu se lasa mangaiat, nu ii place sa fie alintat sau cocolosit.Cu o personalitate vulcanica,mereu pus pe ,,clampanit“ urechile celui mare, te poti astepta la el, la orice( e inca in perioada de invatare).Daca dispare ceva, fii sigur ca Bobo a ascuns-o.Daca simti ca dintii vreunuia iti clampanesc picioarele… fii sigur ca e Bobo.Daca gasesti scaunele mutate prin casa, matura pe terasa, ziarul de ,,corectie“ facut bucatele, stii ca Bobo este.Dar intr-una din seri, eram in parc, cu amandoi, si din boscheti a aparut un caine vagabond.Frica mea de caini si-a facut aparitia, am scos un tipat mai surd, pe care insa amandoi l-au auzit.In urmatoarele 5 secunde, cel mare il punea pe fuga pe intrus iar cel mic il incuraja cu latraturi si pe mine lingandu-mi degetele care strangeau cureaua zgardei. Aici ii aveti pe amandoi, cu castile lor de pompieri salvatori.