acum 14 ani

Sunt multi termeni prin care putem descrie felul in care animalele pot ajuta la reabilitarea sau chiar vindecarea persoanelor cu nevoi speciale. Reamintim “terapia cu animale”, “terapia facilitata de animale”, “terapia asistata de animale”. Animalele pot ajuta oamenii cu o varietate de dizabilitati mentale, emotionale, psihice. Pestisorii, pasarile, micile rozatoare, cateii, pisicile, caii sunt cu totii angajati in diverse terapii.

Ce calitati au companionii animale de ii fac sa devina “terapeutici”?

Calzi şi pufoşi

Animalele sunt calde, pufoase şi mai ales vii.

Nu te judecă

Animalele nu te judecă şi nu te critică. Ce dacă ai preparat o mâncare de-a dreptul necomestibilă? Ce dacă ai căzut într-o tufă de trandafiri? Şi ce dacă ai luat o decizie total greşită? Animalul tău te va simpatiza în continuare. Te acceptă aşa cum eşti.

Au încredere în tine

Animalele sunt adesea foarte încrezătoare, ceea ce poate să ne ajute să devenim noi înşine încrezători în forţele noastre sau ale celor din jur. Urmărindu-le, învăţăm că depindem şi noi de alţii sau învăţăm să ne bazăm pe alţii.

Iubire necondiţionată

Animalele ştiu când oamenii de lângă ei sunt trişti, îngânduraţi şi răspund cu mare atenţie. E uimitor cum pot ridica moralul unei persoane.

Buni ascultători

Animalele ştiu să asculte. Nu te întrerup. Nu se simt obligaţi să îţi împartă opiniile. Sunt interesaţi de multe subiecte de “conversaţie”.

Ajută mult dacă ştii că cineva are nevoie de tine

Adoptarea unui animal de la un adăpost chiar te poate face să simţi că cineva are nevoie de tine. Întâmpinarea de care putem avea parte când venim acasă după o zi grea de muncă, poate fi cea mai bună parte a zilei. Animalele sunt fericite când ne văd. Şi ne fac să ne simţim utili pentru că noi le oferim tot ce au nevoie: mâncare, apă, îngrijire, exerciţii, joacă.

Clovni

Unele animale, intenţionat sau neintenţionat, sunt adevăraţi clovni. Ne bucurăm să-i privim şi să ne alăturăm la joaca lor. Ne permitem să ne purtăm chiar prosteşte în faţa lor, mult mai mult decât în faţa prietenilor. Iar animalele nu vor să câştige jocul, competiţia, ci să se distreze, ceea ce e deosebit în societatea de azi.

Cu aceste calităţi animalele sunt adevăraţi co-terapeuţi pentru toţi, mai ales pentru persoanele cu nevoi speciale.

Persoanele cu dizabilităţi de dezvoltare

Copiii cu sindrom Down sau alte dizabilităţi de dezvoltare pot câştiga mult de pe urma interacţiunii cu animalele. Multe grupe de educaţie specială pot avea o varietate de animale sau pot fi vizitate de alte animale. Animalele de companie îi ajută să înveţe despre nutriţie, dresaj, blândeţe sau cum să aibă grijă de altă fiinţă vie.

Pacienţii cu boli mintale sau tulburări psihice

“Quaker” a iniţiat utilizarea terapiei cu animale de companie pentru persoanele cu boli mintale încă din secolul al XVIII-lea. Pacienţii internaţi cu diferite diagnostice au răspuns bine la această terapie şi au avut o stare diminuată de anxietate.

Terapia cu animale de companie a ajutat la crearea unui raport bun pacient-terapeut. Când pacientul vede terapeutul cu un animal, îi pare “de încredere”. Animalele pot şi ele să simtă nevoile pacientului şi să ajute într-un mod în care terapeutul nu poate s-o facă.

Persoanele cu boli emoţionale

Copiii cu boli emotionale se coordonează bine cu atitudinea necondiţionată şi lipsită de critici a animalelor. Ei simt animalul că “ascultă şi înţelege”. Având credinţa că animalul ţine la ei, au nevoie de ei, se simt importanţi şi iubiţi. Pot chiar deveni capabili să-şi asume riscul de a avea încredere şi de a iubi.

Persoanele cu handicap fizic

Animalele de companie pot asista persoanele cu handicap fizic în multe moduri. Călăritul terapeutic este utilizat pentru persoanele cu paralizii, distrofii musculare, scleroză multiplă sau alte afecţiuni ce diminuează controlul motor. Îi ajută să aibă o postură corectă, echilibru, mobilitate. Are şi beneficii semnificative emotionale şi cognitive.

Animalele de companie cu handicap fizic au un rol imens ca model de comportament pentru persoanele aflate în stare asemănătoare, ajutându-i de tipul „dacă un nimal poate, atunci pot şi eu”.

Boli în stadii terminale

Oamenii aflaţi în fazele terminale ale unor boli precum cancer, HIV-Sida, degenerări grave de organe sau cei care nu se pot ridica din pat, pot suferi mai puţin din cauza depresiei dacă au lângă ei animale. Ele îi sprijină mult şi le aduc un pic de bucurie şi confort.

Rezidenţii pe termen lung ai unităţilor medicale

Animalele de companie au efect pozitiv şi asupra persoanelor care se află pe termen lung într-o unitate medicală. Vor fi îmbunătăţite ambianţa, starea de sănătate mintală, interacţiunile sociale, comunicarea.

Delicvenţa juvenilă

Folosirea animalelor de companie reprezinta o parte a eforturilor autoritatilor de reabilitare pentru copiii consideraţi “de risc” in  probleme cu poliţia sau şcoala, dând rezultate promiţătoare. Facilităţile pot avea animale ca vaci, capre, cai, câini, pisici folosite drept co-terapeuţi. Din nou trebuie să spunem că animalele nu au atitudine critică şi acceptă oamenii şi îi iubesc necondiţionat. Copiii, tinerii învaţă să fie responsabili, să aibă încredere în ei, să aibă pe cineva cu care pot vorbi. Acestia par a simţi că cineva are nevoie de ei sau chiar că sunt persoana importantă din viaţa cuiva. Animalele pot aduce aceste beneficii în viaţa unui tânăr, aproape fără efort.

Deţinuţii

Animalele au fost folosite în mai multe închisori pentru a-i învăţa pe deţinuţi să fie încrezători şi să capete noi abilităţi. Ei devin astfel responsabili pentru bunăstarea unei alte fiinţe vii şi asta le poate da o nouă perspectivă asupra vieţii. Într-o închisoare, animalele prezentate au fost date ca să fie îmbăiate şi aranjate. Deţinuţii au primit animale murdare, cu blana încâlcită, mirosind urât şi le-au înapoiat curate, îngrijite şi mult mai fericite. Abilitatea lor de a face viaţa mai bună unor alte fiinţe le-a dat lor înşişi mai mult respect de sine, încrederea că pot merge mai departe în viaţă îmbunătăţindu-şi propriile existenţe.

Cu cât aflăm mai multe despre efectele terapeutice ale animalelor asupra oamenilor, cu atât mai multe persoane vor avea numai beneficii de pe urma interacţionării cu animalele. Ele au atât de multe de oferit şi o fac liber şi sincer.

References and Further Reading

Allen, KM; Blascovich, J; Tomaka, J; Kelsey, RM. Presence of human friends and pet dogs as moderators of autonomic responses to stress in women. Journal of Personality and Social Psychology. 1991; Oct:61(4);582-589.

Barker, SB; Dawson, KS. The effects of animal-assisted therapy on anxiety ratings of hospitalized psychiatric patients. Psychiatric Services. 1998; 49(6): 797-801.

Beck, A; Katcher, A. Between Pets and People. Purdue University Press. West Lafayette, IN; 1996.

Fick, KM. The influence of an animal on social interactions of nursing home residents in group settings. American Journal of Occupational Therapy. 1993; Jun; 47(6):529-534.

Kongable, LG; Buckwalter, KC; Stolley, JM. The effects of pet therapy on the social behavior of institutionalized Alzheimer’s clients. Archives of Psychiatric Nursing. 1989; Aug:3(4);191-198.

Lamb, L; Dziegielewski, S; Leon, A. Pet-human bonding: Results of a survey on health and well-being. The Social Work Student. 1998; 1: at http://www.uclan.ac.uk/facs/health/socwork/swonweb/journal/issue1/pethum.htm.

McElroy, SC. Animals as Teachers and Healers. Balantine Books. New York, NY; 1997.

Nagengast, SL; Baun, MM; Megel, M; Leibowitz, JM. The effects of the presence of a companion animal on physiological arousal and behavioral distress in children during a physical examination. Journal of Pediatric Nursing. 1997; Dec:12(6);323-330.

Raina, P; Waltner-Toews, D; Bonnett, B; Woodward, D; Abernathy, T. Influence of companion animals on the physical and psychological health of older people; an analysis of a one-year longitudinal study. Journal of the American Geriatric Society. 1999; Mar:47(3):323-329.

Serpell, J. In the Company of Animals. Basil Blackwell Inc. New York, NY; 1986.