acum 14 ani

„ Vrea sa iasa afara.”

„ Vrea sa te joci cu el.”

„ Vrea sa fie mangaiat”.

„ Nu ii place cand faci asta.”

Proprietarii de animale petrec mult timp interpretand si actionand in conformitate cu semnele limbajului vocal si cel corporal. Este o interactiune non-verbala continua si interactiva intre membrii a doua specii complet diferite. Sa vedem cum se intampla acest lucru.

Comunicarea vocala:

Cainii nu se dau in vant dupa comunicarea prin sunete, insa produc o multitudine de sunete de diferite tipuri si intensitati, pornind de la scancete si mormaieli, pana la maraituri si latraturi, prin aceste mijloace realizand comunicarea cu alti caini si oameni. Prin aceasta metoda, cainii comunica cu alti caini mult mai bine decat cu oamenii.

De exemplu:

ü  Cainele latra agresiv (latrat puternic – emotie vazand o veverita la TV)

ü  Incercam sa deschidem usa (poate vrea sa iasa afara?)

ü  Cainele crede ca suntem ciudati – dar isi da seama ce trebuie sa faca

ü  Cainele vrea sa iasa afara – incearca unele trucuri care nu au efect si apoi isi aminteste de efectul latratului. Il incearca si reuseste

ü  Stimulul – asocierea raspunsului este consolidata iar latratul puternic devine semnal pentru iesitul afara.

Ideea ce se desprinde din acest exemplu este lupta ce se duce pentru comunicarea intre caini si oameni. Cainii nu sunt in nici un caz lingvisti. Pentru ei, limba romana este o a doua limba.  Insa ei pot recunoaste un numar de sunete umane si raspund in special la consoane sonore: cuvinte precum „Cah” si „Teh” (cuvintul „pisica” este destul de usor de asociat). Raposata Barbara Woodhouse stia aceste lururi foarte bine si chiar a preferat (si a facut cunoscute) comenzile dintr-un cuvant precum „Sezi”, „Afara”, „Stai” sau „Inceteaza”. Literalmente, cainii pot invata sute de sunete umane, insa nu le pot alatura. Poti invata un caine sa stea cand ii spui SEZI si poti sa il inveti ce inseamna cuvantul MANCARE, insa cand ii spui SEZI IN MANCAREA TA, nu va sti ce sa faca. Aici vine in ajutor comunicarea non-verbala.

Comunicarea prin limbajul corpului:

In acest caz, talentele sunt inversate. Cainii sunt experti in transmiterea de semnale prin limbajul corpului, in comparatie cu oamenii, care sunt novici. Semnele pe care le folosesc cainii pentru a comunica intre ei sunt destul de cunoscute si includ cateva expresii faciale, pozitii ale corpului si miscari.

Bineinteles, cainii incearca sa foloseasca aceste expresii pentru a comunica cu oamenii, crezand ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Unii oameni inteleg ceea ce vad – iar altii nu. Desi majoritatea oamenilor inteleg extremele, precum expresiile amenintatoare si pozitiile de atac, subtilitatile din lumea canina sunt deseori omise sau interpretate gresit.

Unii oameni, in mod corect sau gresit, aplica propriile lor interpretari asupra limbajului corpului cainilor lor. Spre exemplu, ranjetul supus al unui terrier ar putea fi interpretat de catre stapani ca un zambet. Stapanii rad si recompenseaza comportamentul, care este astfel conditionat si va aparea pe viitor ca replica; stapana si-ar putea intreba prietena: „L-ai vazut pe Bonzo zambind?”; la auzul cuvantului ZAMBET, Bonzo se aproprie cu capul si gatul aplecate si corpu-i agitat, afisand un ranjet supus fortat, care arata ca un zambet uman. Acest zambet pare sa se potriveasca in context, deoarece toata lumea este bucuroasa.

Noi, oamenii, nu suntem foarte experimentati in limbajul corpului, insa avem si noi un limbaj propriu. Ne holbam de indignare sau neincredere. Ne intindem gatul si ne inclestam maxilarele intr-un mod amenintator si ne coboram capetele in semn de supunere si rusine. Nu ne fluturam urechile si nu avem o coada pe care sa o miscam, insa avem maini ce pot arata sau ameninta. Desi, la inceput, cainii nu inteleg semnificatia fluturarii mainilor, dupa un timp inteleg mesajul. Dresorii au inteles importanta transmiterii unui mix de semne, de la contact direct si miscare corporala, la miscari ale mainilor atunci cand se da o comanda. Hogan, un dalmatian surd, intelege 45 cuvinte din Limbajul American al Semnelor, asa ca potentialul de a invata in departamentul pentru semne este foarte mare. Faptul ca unii caini au acest talent inseamna ca au evoluat si ajung sa ne inteleaga pe noi, insotitorii umani, mai mult decat era crezut posibil in trecut.

Sunete:

ü  Scancetul – anxietate (Sunt trist)

ü  Gemete – frustrare (poate fi neintentionat

ü  Maraitul – indeparteaza-te

ü  Urletul – nu te pot gasi (comunicare pe distante mari, singuratate, tristete)

ü  Latratul – diferite tipuri de latraturi pot insemna lucruri diferite. Exista latraturi de intampinare (emotie/bucurie), latraturi de alarma, latraturi pentru atentionare si ca amenintare (deseori amplificat de raspunsul persoanei).

Privirea:

ü  Contact direct – cere atentie sau ca mijloc de amenintare (depinde de context)

ü  Evitarea privirii – supunere/respect

ü  Privirea unui obiect – pentru a directiona stapanul catre obiectul in cauza, fie o minge care s-a rostogolit pana sub o canapea sau o usa si creeaza un impas

Pozitia capului/gatului:

ü  In sus – atentie sau provocare

ü  Pe o parte/intors – respect/incercare de evitare

ü  Capul plecat – supunere

Corp/trunchi:

ü  Muschi tensionati – semn al subconstientului de a impiedica lupta sau fuga

ü  Corp relaxat, musculatura relaxata – atitudine relaxata

ü  Cap plecat, dar spate ridicat, coada miscandu-se – vrea sa se joace

Coada:

Ne putem da seama de dispozitia cainelui nostru dupa miscarea/pozitia cozii acestuia, desi coada nu este menita comunicarii cu oamenii. Totusi, cand coada este ridicata inseamna ca este interesat (un gest increzator, atent). O coada ascunsa inseamna supunere; o coada la orizontala inseamna o dispozitie neutra sau indiferenta; miscarea cozii reflecta nivelul energiei cainelui/emotie.

Deplasare:

ü    Deplasarea catre o persoana este destinata atragerii atentiei acelei persoane

ü    Indepartarea de o persoana reflecta incertitudinea cainelui in privinta acelei persoane. Aceasta indepartare este in semn de aparare.

Oricum ar actiona si oricum am interpreta noi, nu ramane loc de indoiala ca animalele de companie pot transmite mesajele stapanilor lor si pot deseori modifica comportamentul in asa fel incat sa se potriveasca nevoilor lor. Desi nu sunt posibile conversatii filosofice, pot fi transmise nevoile si dorintele de baza, uneori cu o fluenta si claritate remarcabile.

Insa, se pare ca si reversul este adevarat. Daca suntem tristi, cainii nostri par sa se ocupe de acest lucru, poate petrecand mai mult timp pe langa noi si schimbandu-si comportamentul fata de noi. Chiar si simtul olfactiv ii ajuta in „citirea” unei persoane. Unii caini pot constientiza daca o persoana cu diabet devine hipoglicemica (scaderea nivelului zaharului in sange), probabil datorita faptului ca pot detecta mirosul dulce al „ketozei” (cauzata de alterarea metabolismului lent). Alti caini dezvolta un interes neobisnuit fata de tumori maligne, motiv pentru care pot directiona atentia stapanului asupra acestora. Altii pot anticipa atacuri la o persoana predispusa atacurilor inainte ca acea persoana sa realizeze ca ceva este in neregula.

Stapanii invata din ce in ce mai multe lucruri despre abilitatile cainilor lor de a comunica si astfel se dezvolta o relatie mult mai armonioasa si mai fericita. Cu cat intelegem mai bine ceea ce cainii incearca sa ne comunice, cu atat vom deveni niste stapani mai buni. Unii caini vorbesc foarte mult cu cainii lor. Bineinteles, cainele nu intelege ce i se spune, insa realizeaza ca i se acorda atentie, recunoaste unele sunete si, probabil, va prelua dispozitia persoanei care vorbeste cu el.

Recent, s-a descoperit ca citirea unei carti de telefoane unui caine, folosind intonatii diferite, face cainele sa produca raspunsuri care seamana cu intonatia stapanului. De exemplu, citirea numelor persoanelor, a adreselor, si a numerelor de telefon intr-o tonalitate vesela a facut cainele sa isi ridice capul, sa dea din coada si sa se ridice in doua labute, parand ca apreciaza ceea ce i se spune. Dimpotriva, daca o lista similara ar fi citita cu o voce trista, cainele ar da dovada de timiditate sau depresie, oglindind ceea ce ar parea a fi dispozitia stapanului. Pentru caini, intonatia si actiunile par a valora cat 1000 de cuvinte.

Un comentariu

dece ü este folosit pt. toate semnele