acum 14 ani

COMPORTAMENT. Când un puşti răsuceşte cu satisfacţie capul pisicilor ce îi ies în cale este clar că are o problemă. O disecţie pe broaşte însă, pentru a vedea ce e înăuntru, este o curiozitate copilărească.

În copilăria fiecăruia au existat episoade, la care a fost protagonist sau doar martor, pe care le catalogăm acum nemiloase ori de-a dreptul sadice.

Câte un vecin de bloc din categoria „copii răi” ori vreun coleg de şcoală năzdrăvan încerca să şocheze chinuind un animal ori pe vreun vecin, sub privirile nedumerite ale unora, înfricoşate ori admirative ale altora. Victime erau câte un copil mai mic şi smiorcăit, legat fedeleş, ori câte o găină căreia teribilistul îi dădea foc şi alerga apoi în strigăte de luptă în jurul ei.

Eroi aleşi greşit

Astăzi, violenţa şi chiar cruzimea din spatele blocului sunt amplificate de modelele din jocurile pe calculator, de eroii negativi din filme şi din desene animate, ce ajung să ghideze com portamentele celor mici. Iar acest lucru se întâmplă mai ales dacă părinţii, prea ocupaţi cu serviciul, nu mai au timp sau energie să se ocupe de micuţi şi-i lasă să înveţe de pe unde apucă diferenţa dintre bine şi rău.

„I-am testat rezistenţa la căldură cu fierul de călcat”

Mihaela are 32 de ani şi a copilărit alături de un frate mai mare şi de un altul mai mic decât ea. Îşi aminteşte că, deşi atât ea, cât şi fratele cel mare îl iubeau mult pe mezin, se întâmpla adeseori să-l supună la o sumedenie de teste. „Îi testam rezistenţa la căldură cu fierul de călcat, îl legam cu o frânghie şi-l plimbam aşa prin casă ori îi spuneam seara, înainte de culcare, poveşti cu monştri, de ajunsese să doarmă cu lanternă sub pătură”.

Privind în urmă, Mihaela crede că aceste tachinări nu erau decât forme prin care fraţii mai mari îşi arătau superioritatea faţă de cel mic şi-i demonstrau acestuia că ei deţin controlul.

Între inocenţă şi cruzime

Această joacă diametral opusă inocenţei copiilor şi sensibilităţii lor proverbiale este, de cele mai multe ori, dovada curiozităţii lor.

Simona Drugă, medic specialist în psihiatria copilului şi a adolescentului la Clinica Min dcare, spune că cei mici întind uneori coarda doar pentru a testa anumite limite. „Copilul este capabil de empatie şi, chiar dacă face rău fizic cuiva, în momentul în care vede că celălalt începe să sufere, se opreşte”, adaugă medicul.

„Cei ce depăşesc limitele sunt copii cu tulburări care au fost expuşi, la rândul lor, unor situaţii agresive”, completează Simona Drugă.

Maltratarea animalelor, semn de violenţă în familie

Cruzimea copiilor faţă de animale, precum şi violenţa faţă de fraţi sau colegii de şcoală sunt, de cele mai multe ori, semnul abuzului domestic la care sunt supuşi copiii sau cărora le sunt martori.

„Dacă cel mic este martorul violenţei unuia dintre părinţi, sunt şanse mari ca el să manifeste acelaşi comportament cu copiii de vârsta lui. El vede că dreptatea se face cu pumnul, că dacă vrea să se impună trebuie să folosească violenţa, aşa că poate ajunge la comportamente extreme faţă de cei din jur”, arată psihologul Maria Oprea.

Aceste manifestări pot apărea şi în cazurile în care a fost tratat cu foarte mare severitate. „Modelele disciplinare foarte exigente pot duce la violenţă, ca formă de răzbunare”, mai arată psihologul. Un caz special este cel al copiilor cu ADHD (deficit de atenţie), a căror violenţă e cauzată de faptul că nu au răbdare cu cei din jur şi sunt impulsivi.

Când cerem ajutor

Majoritatea copiilor au, la un moment dat, comportamente agresive care îi surprind pe părinţi. Însă familiile care se confruntă frecvent cu aceste forme de manifestare trebuie să ceară ajutor de specialitate, care constă, în funcţie de situaţie, în consiliere a copilului, a părinţilor şi a profesorilor care interacţionează cu minorul, şi, dacă este cazul, chiar tratament medicamentos.

„Este de preferat ca părinţii să acţioneze de la primele semnale transmise de copil: pierderea cal mului în mod frecvent, furie, iritabilitate şi toleranţă scăzută la frustrare”, este sfatul psihologului Maria Oprea.

Comunicarea profesorilor cu aceşti copii e deficitară, iar la grădiniţă sau la şcoală ajung să fie respinşi de colegi şi discreditaţi. Psihologii avertizează că, ajunşi la adolescenţă, copiii cu tulburări comportamentale vor persista în atitudini ofensive şi vor fi ostili regulilor.

„Copiii care manifestă agresivitate extremă fac parte din categoria celor cu tulburări comportamentale, care au fost expuşi, la rândul lor, unor situaţii agresive.“,
SIMONA DRUGĂ, medic specialist în psihiatria copilului şi a adolescentului, Clinica Mindcare