acum 14 ani

Intrebari si raspunsuri » , , , , , , , , , , , , ,

Cum îţi schimbă viaţa un animal de companie

Când pisica îţi toarce în poală ori câinele ţi se se gudură zi de zi printre picioare, viaţa capătă alte culori. Satisfacţiile sunt nenumărate, dar şi responsabilităţile sunt pe măsură.

Se spune despre posesorii de animale că au o sensibilitate aparte şi o mai mare disponibilitate de a oferi şi a primi afecţiune faţă de restul lumii.

În acelaşi timp, specialiştii susţin că un animal de companie din categoria celor capabile să-şi manifeste ataşamentul şi devotamentul faţă de stăpân poate face minuni în cazul persoanelor cu probleme de comunicare şi că sunt în măsură să combată depresiile şi anxietăţile.

În familiile din România, mai ales la presiunea copiilor, animalul de companie a devenit o prezenţă constantă. Iar dacă nu e loc pentru câine sau pisică, părinţii se lasă înduplecaţi şi îşi măresc familia achiziţionând o broască ţestoasă, o chinchila sau peşti de acvariu.

Un patruped în loc de alarmă

Ollie este un beagle de opt luni, jucăuş şi prietenos, mândria stăpânilor Andreea şi Stelian, din Cluj. De când a apărut în viaţa lor, le-a organizat programul zilnic după nevoile lui şi le-a intrat la suflet.

“Ne-a dezvoltat simţul materinităţii şi al paternităţii”, spune Andreea.

Dimineaţa, la ora 6.45, Ollie dă trezirea în casă, încercând să-şi facă loc, cu botul sau cu coada, în pat între cei doi. Urmează plimbarea de dimineaţă, apoi stăpânii merg la serviciu, iar casa rămâne în grija căţelului.

Plimbarea se repetă şi la întoarcerea lor, iar seara Ollie îşi cere drepturile de răsfăţ şi joacă.

Somn în ritmuri Prodigy

Stăpânii spun că Ollie le-a impus o anumită disciplină, făcându-i să-şi organizeze mai bine timpul. Activităţile lor suplimentare presupun cumpărături pentru patruped, plimbări lungi şi dese prin pădurea de la marginea Clujului, alocarea de timp pentru dresaj şi nenumăratele momente de joacă de care are nevoie un beagle.

Deşi au o responsabilitate în plus, Andreea şi Stelian nu l-au considerat niciodată un impediment şi nu îşi refuză nicio ieşire sau vacanţă pe motiv că nu au unde să lase căţelul.

Vara aceasta, Ollie a fost în vacanţă în Bulgaria, a urcat la peste 2.000 de metri în Retezat şi a rezistat eroic la concertele Timpuri Noi şi Prodigy, unde, când şi-a pierdut interesul, a adormit cu botul pe labe.

Martor la cererea în căsătorie

Psihologul Daniela Ogiolan, de la Clinica TerapiaM, spune că, în unele cazuri, ataşamentul stăpânului faţă de animal este atât de puternic, încât acesta din urmă ajunge să fie considerat membru al familiei. “Este o relaţie puternică şi specială, care aproape o egalează pe cea părinte-copil”.

La fel a simţit şi Andreea în ziua în care, aflaţi în vârful muntelui, împreună cu Ollie, Stelian a cerut-o de soţie. “Ollie era cu ochii pe noi, se învârtea în jurul meu, parcă aştepta şi el răspunsul”, îşi aminteşte Andreea.

Un fel de terapie

A deţine şi a îngriji un animal care, prin comportament, îşi arată afecţiunea poate avea, în unele momente, efectele unei adevărate terapii.

“Un animal alungă singurătatea şi te poate ţine departe de depresie prin ataşamentul necondiţionat pe care îl arată şi prin faptul că îţi oferă un scop: acela de a îngriji pe cineva”, arată psihologul Daniela Ogiolan.

O serie de studii indică şi beneficii în ceea ce priveşte empatia şi altruismul, arătând că persoanele care cresc animale sunt mai receptive la nevoile celor din jur.

REGULI

Cum să alegi „companionul” care ţi se potriveşte

Într-un apartament mic, viaţa unui câine de talie mare şi, implicit, a stăpânilor, ar putea fi un calvar.

Prin urmare, specialiştii recomandă ca aceia care trăiesc în spaţii mici să cumpere animale precum pisica, porcul de Guineea sau hamsterul.

Nu în ultimul rând, trebuie evaluate costurile pe care le presupune creşterea unui ani mal: mâncarea, vaccinurile, deparazitările, accesoriile etc.

Una dintre temerile celor ce şi-ar dori un animal de companie o reprezintă bolile pe care le-ar putea lua de la acesta.

Bolile frecvente ale animalelor de companie nu se transmit la om, însă există virusuri, bacterii, paraziţi sau ciuperci care pot infecta şi stăpânii.

Acestea se transmit prin contactul direct cu saliva, excrementele sau resturile de piele moartă ale animalului, iar bolile pe care le pot genera variază în gravitate, cei mai afectaţi fiind copiii mici, gravidele şi persoanele cu imunitate scăzută.