acum 14 ani

Acum 9 ani de zile, in ajunul toamnei, ma plimbam prin parcul din apropierea casei mele si exploram zonele mai ascunse impreuna cu amicii/amicele.

Intamplarea a facut sa gasim 3 catelusi micuti, de cateva saptamani, grasuni si foarte frumosi, dar cu ochisorii tristi si inlacrimati, parca implorandu-ne sa ii luam in brate definitiv scutindu-i de vremea ploioasa si din ce in ce mai rece, de foamete lasata la mila oamenilor, de a nu avea un stapan iubitor, de a nu primi afectiune, de a fi chinuiti pana la ultima suflare.

Noi oamenii preferam sa credem ca animalele nu isi dau seama de ceea ce se intampla in jurul lor, sa fim nepasatori, iresponsabili, lucru ce este foarte dureros.

Niciun animal nu merita o astfel de viata, ar trebui sa fim mai responsabili. Vinovatii sa plateasca si sa incercam sa gasim adaposturi pt ele, solutii pt a incepe reducerea acestor situatii pana cand nu vor mai exista.

Intorcandu-ma in timp, la acei catelusi micuti, superbi, care prin ochisorii lor ne-au convins sa ii luam in brate si ne-au cucerit inimile, astfel ne-am hotarat sa ii pastram definitiv, toti 3 avand de acum un adapost.

Ajunsa acasa, impreuna cu micuta catelusa, nu mi-a trebuit mult timp sa ii conving pe parinti sa o pastram, toata familia a indragit-o inca din primele minute. In fiecare zi intampinand-o cu iubire si dragalasie, deja se simtea in largul ei, protejata si rasfatata.
Cu timpul, a devenit adult. Spre surprinderea tuturor, deja incepea sa devina tot mai inteligenta si sa ne imite; cum stau la casa, am si alte animale: gaini, iepurasi, pui de gaina, ratuste, ea era atenta la toate miscarile ce le faceam noi, cu privire la ingrijirea celorlalte animale, si incerca mereu sa ne imite, prin asta parca vroia sa demonstreze ca nu a fost in zadar ca am luat-o de pe strada ci acum a venit timpul sa se revanseze, intrucat pazeste casa si animalele foarte bine, a ajuns chiar sa conduca puii de gaina in cotet, sa ii aduca inapoi in tarc, in cazul in care puii scapa din tarcul lor, si mereu ne atentioneaza prin agitarea ei si prin latrat atunci cand ceva nu e in regula la animale. Ne surprinde pe zi ce trece cu inteligenta ei, si grija ei fata de toate animalele, inclusiv puii de pisica.
E in culmea fericirii atunci cand aude sunetul unor pui de gaina sau de ratusca si nu se lasa pana nu ii vede, la fel face si cu puii de pisica, e de admirat iubirea ei fata de animale si inteligenta ei, grija ei pt toate si pt toti.
A invatat sa zambeasca, atunci cand ne vede sau cand ii spunem “sa rada”, e de incredere, si parca intelege tot ce vorbim cu ea, parca in fiecare clipa vrea sa multumeasca pt afectiunea si adapostul pe care i l-am dat cu totii, scutind-o de la o viata chinuitoare.
Pentru mine aceasta catelusa inseamna o minune, desi au trecut 9 ani, e la fel de frumoasa si o iubim in continuare la fel de mult, iar ea are grija ca orice zi din viata noastra, fie ea ploioasa, sa o transforme intr-o zi insorita! Nu as da-o pt nimic !

Viata fara animale e o viata monotona! Daca aveti posibilitatea sa luati un caine de la adapost, sau de pe strada, faceti-o pt ca nu veti regreta niciodata!

3 comentarii

Asa e. La fel am facut si eu si nu regret.

Intradevar…asa este…si eu am adoptat un amarat acum un an…arata deplorabil cand l-am gasit…si nu pot descrie in cateva cuvinte recunostinta pe care mi-o arata in fiecare zi; nu ar face nimic sa ma supere… Gestul tau e uimitor, ma bucur ca mai exista oameni cu suflet…animalele stiu mai bine decat noi ce e in jurul lor…ele doar nu pot vorbi..si nu se pot apara indeajuns de unii care vor sa se numeasca homo sapiens sapiens…Felicitari!!! Ramai la fel de modesta si sufletista!

si eu am adoptat mai multe animale.
Ultimul l-am luat in urma cu cateva luni, si dintr-un catel amarat cu era, acum este tare dragalas si fericit….