acum 12 ani

Despre implicare

Ma numesc Paul Cirstea, am 52 de ani si locuiesc in Bucuresti. Sunt casatorit (a doua oara) si am trei copii: Mihai de 22 ani si Maria de 21 ani, ambii din prima casatorie si Marina (Bibi) de 3 ani jumatate. Mihai si Maria au emigrat in Canada impreuna cu mama lor cand aveau 4, respectiv 3 ani si locuiesc in Vancouver.
Mihai a terminat universitatea anul acesta (2011), cu specialitatea microbiologie. Dupa absolvire, Mihai a decis impreuna cu prietena lui, Milena Constanda, sa vina pentru un an in Romania, pentru a-si gasi radacinile, a reinvata limba romana si a castiga ceva experienta de viata. Job-urile pe care le-au avut in perioada universitatii le-au permis sa stranga suficienti bani pentru a trai un an la Bucuresti.
Au sosit in Bucuresti in octombrie 2011 si, dupa 2-3 saptamani de acomodare, s-au oferit sa faca voluntariat la un adapost de caini ai strazii. Stiau mai multe despre acest subiect decat mine, care locuiesc in Bucuresti de cand m-am nascut.
Sunt adeptul solutiilor eficiente si rapide si, de aceea, am fost de acord cu eutanasierea cainilor strazii. Insa discutiile cu acesti doi tineri entuziasti, care nu cer nimic pentru efortul pe care il depun zilnic pentru ca Bucurestiul sa arate mai curat dar si mai uman, m-au facut sa-mi reconsider pozitia si sa ma gandesc ca poate exista si alte solutii la problema acestor caini parasiti de oameni si batuti de soarta.
Citesc in ochii Milenei si ai lui Mihai dorinta de a face bine, de a ajuta, dar si regretul ca nu vor putea face suficient sau la timp. Ascultandu-i, am revelatia dezumanizarii mele, al indiferentei cu care privesc ce sa intampla in jurul meu, al neimplicarii mele in problemele celorlalti. Si mai am revelatia faptului ca majoritatea celor pe care ii cunosc sunt asemenea mie.
Recunosc sincer ca m-am dezobisnuit sa ma intreb daca pot face ceva pentru cei din jurul meu. Cersetorii bogati cu betesuguri masluite, politicienii aroganti, infatuati si egoisti, functionarii corupti si indiferenti, manelisti sau fotbalisti exibandu-si bogatia, atatia romani fanfaroni, hoti, lenesi, mincinosi, invidiosi, toti acestia m-au facut sa cred ca asa e toata lumea, iar ei, cei pe care ii vedem obsesiv la televizor zi de zi si ceas de ceas, sunt doar exponentii vizibili ai unei Romanii care nu merita decat indiferenta mea.
A fost nevoie sa vina doi tineri romani, crescuti si educati intr-o societate care promoveaza valori si modele adevarate, avand inca mintile si inimile curate si sa ma trezeasca, sa-mi reinvie speranta ca nu e totul pierdut si ca se poate face ceva. Nu numai eu. Noi. Noi putem face ceva.
Ce am putea face concret? Nu stiu inca. Ma simt ca dupa un somn lung si greu si imi revin mai incet.
Dar stiu ce puteti face voi. Sustineti-i moral pe Milena si Mihai. Mergeti pe pagina lor de facebook, http://www.facebook.com/pages/The-Nature-Association-Romanias-Number-One-Animal-Shelter/192889460792593 si votati “Imi place”. Au deja cateva zeci de voturi, aproape toate din strainatate: SUA, Canada, Suedia, Italia, Austria. Doar atat de putin le trebuie ca sa continue ce au inceput si sa ne arate noua, celor de aici, ca se poate.
PS Cand m-au intrebat de ce nu voteaza si bucuresteni, deoarece ei ar trebui sa fie interesati, nu am putut sa le spun adevarul si i-am mintit frumos: “La noi Facebook e mai putin raspandit…”

Un comentariu

sunt din bucuresti.la locul de munca pe care il mai am ,au fost abandonati peste 35catei[lucrez in cartieru 23 august,capat metrou republica]am reustit sai castrez pe toti,dar nu ma mai descurc cu mancarea.va rog din suflet ajutati-ma .d-ra milena si d-l mihai,tata dv.d-l paul cristea mi-a vorbit despre dv.ca sunteti niste oameni cu suflet,in ziua de azi nu prea mai gasim asa ceva.cu respect marcela-tf.0737210222.sarbatori fericite