acum 13 ani

Intrebari si raspunsuri »

Despre rottweileri – pt Dl Marius Munteanu

1. de ce cainii rott sunt adesea bolnavi, nu mananca,vomita,au diaree, etc
2. mi-ar placea un rott. stau la apartament si am un copil de 3 ani jumate. Ar fi bine sa am unul?
Stiu ca temperamentul depinde in mare masura de un dresaj adecvat…daca ar fi dresat corespunzator ar fi totusi un potential pericol? Este atat de imprevizibil? Va multumesc mult

2 raspunsuri

Buna,eu am avut 2 rottweileri….unul pe care l-am avut de la 3 saptamani si unul care l-am gasit pe strada. Referitor la intrabari….. “sunt adesea bolnavi”,asta datorita greutatii, fiind caini de talie mare, dar problemele sunt strict de natura osoasa, cat despre vomitat ….prea putin. Nu mananca atunci cand ii lipseste afectiune, sau un membru al familiei. Cainele rottweiler recunoaste si apara toata familia, este devotat, iubitor, dar va recunoaste un singur stapan, autoritatea suprema ca sa zic asa. Ei nu sunt o rasa imprevizibila, atat timp cat ii este acordata atentia necesara si este plimbat, iubit, nu ataca ,nu musca si asa mai departe cum tot abereaza unii. E adevarat ca dresajul e esential, sunt incapatanati si au un caracter dominator, dar crescand alaturi de un copil, va sarii mereu in apararea lui. Va spun din experienta.:) Sfatul meu este sa luati unul, e un caine extraordinar. Din pacate al meu a murit de cancer la stomac, avea 9 ani jumate, anul trecut in iunie. Bafta!

N-o sa ascund faptul ca Rottweilerul este una dintre rasele mele favorite. Rottweilerul provine din caini utilitari, intrebuintati inainte la tractiune, caini de paza si protectie, caini de turma. Fiind un caine extrem de versatil, a fost utilizat in politie si in armata, in timp de razboi indeplinind diverse misiuni, de la curierat la paza si chiar la recuperarea ranitilor.
Cand s-a standardizat aceasta rasa, in secolul trecut, intentia evidenta a fost crearea unui caine utilitar, rustic si fara multe probleme de sanatate. Din pacate, in anii ’80-’90, Rott-ul a devenit o rasa mult prea populara si oricine stie ca atunci cand o rasa devine “la moda”, adesea apar crescatori amatori care n-au nici interesul, nici cunostintele necesare pentru selectionarea ca reproducatori a cainilor valorosi, vigurosi, rezistenti, cu un caracter echilibrat, asa cum trebuie sa fie un caine utilitar. Prin urmare, au aparut multe exemplare cu conformatie greoaie, labile, agresive, greu de controlat, fapt care au adus o perceptie negativa asupra acestui caine. S-a spus adesea ca este imprevizibil, ca ataca fara motiv, ca e un caine ucigas. Dar, sa fim seriosi: cine si-ar dori un caine puternic ca un taur si imprevizibil ca vremea?
Mai mult, Rottweilerul a fost conceput ca un caine de talie medie spre mare, nu uriasa. Astazi, intalnim poate prea frecvent exemplare supradimensionate, greoaie, a caror structura scheletica nu s-a adaptat acestor solicitari suplimentare si prin urmare Rott-ul plateste pretul acestei indepartari de la scopul initial. De aici au decurs o serie de predispozitii la probleme, mai ales articulare si digestive, tipice pentru cainii de talie foarte mare, intre care enumar displazia de sold si de cot, balonare, torsiune gastrica etc. De asemenea, a existat o tendinta excesiva de arbitraj a cainilor dupa conformitatea cu standardul, nu dupa criterii pragmatice, functionale, privind performanta de lucru, ceea ce a condus la diverse exagerari in privinta conformatiei. Aceeasi problema o intampina si alte rase, de pilda ciobanescul german.
Am expus fragmentar cate ceva din istoria acestei rase formidabile ca sa se inteleaga de ce in prezent, multi considera ca rottweilerul este un caine cu probleme de sanatate. Acest lucru este adevarat pentru cainii proveniti din surse dubioase. Crescatorii de elita elimina exemplarele cu probleme de sanatate, de aceea, recomand achizitionarea unui caine cu pedigree, de la crescatori profesionisti, care sunt dispusi sa va ofere informatii oricand privind cresterea si educarea acestui caine. Se stie ca rasa este una dintre cele mai sensibile la parvoviroza, ca are o predispozitie la stenoza subaortica, la cancer (in special osos) si la alte afectiuni articulare.
In ceea ce priveste caracterul, Rottwelerul tipic este un caine maiestuos, al carui calm aparent deriva dintr-o nemasurata incredere in sine. Impresionant, dar greu de impresionat, prefera sa urmareasca situatiile si intra in actiune la momentul oportun, lucru care adesea e privit ca reactie “din senin”. Adaugati la aceasta faptul ca e un caine in caracterul caruia se inmanuncheaza caracteristicile cainelui de turma, activ, tenace, cu cele ale cainelui de paza si protectie, devotat, suspicios cu strainii, de o inteligenta care il claseaza intre primele 10 rase, si aveti imaginea unui caine care va constitui intotdeauna o provocare pentru stapanul sau. E genul de caine pentru care educatia si dresajul nu pot fi optionale. Sunt OBLIGATORII. Daca e socializat de timpuriu, (chiar de la 6 saptamani), cu oamenii, cu copiii, cu alti caini sau animale, are toate sansele sa devina un caine calm, relaxat, jucaus, pe scurt, un caine ideal.
Usor de dresat, ii place sa fie stimulat, altfel se plictiseste repede si devine distructiv daca nu are parte de suficienta activitate si trebuie sa i se dedice mult timp. In general, un Rott bine educat se va dovedi prietenos, rabdator, chiar protector cu copiii, suportandu-le multe sicane. Dar fiind un caine masiv, poate lezne sa raneasca un copil. De aceea, nu este bine sa fie lasat NICIODATA nesupravegheat impreuna cu copiii mici, oricat de bland si de calm pare. Niciun caine nu este robot si, ca toti cainii, rottweilerii pot avea reactii neasteptate. Avand o muscatura mai puternica decat a unui pitbull, e suficienta o singura greseala.
Statistic, in SUA Rott-ul are o reputatie sumbra. Este a doua rasa (dupa Pit Bull Terrier) in privinta cazurilor de atacuri soldate cu moartea victimei, din pacate multe dintre ele copii. Ce nu indica statisticile este numarul foarte mare de Rottweilleri in SUA, dresajul incomplet sau absent, lipsa de socializare, exemplarele cu probleme de comportament, atipice si faptul ca nu toti cainii, nici chiar cei considerati a fi cei mai iubitori si mai blanzi, nu agreeaza intotdeauna copiii. De aceea, consider ca alegerea unui Rottweiller, mai ales cand este vorba de o familie cu copii este o decizie pe care fiecare trebuie sa o ia dupa o indelunga documentare si chibzuinta. Eu am prezentat ambele fatete ale acestui caine, poate insistand mai mult asupra unor aspecte legate de responsabilitatea alegerii unui Rott si de cele privind siguranta. Dar am facut-o pentru ca prea putina lume stie la ce sa se astepte si cu un rottweiler nu poti gresi de doua ori.
Eu n-as avea nicio rezerva sa cresc un copil impreuna cu un Rottweiller, pentru ca stiu ce as avea de facut, pas cu pas. Si multi dintre cei ce au rottweileri spun ca nu poate exista caine mai bun si mai loial. Dar constiinta ma indeamna sa ma abtin cand este vorba sa sfatuiesc pe altcineva in aceasta privinta. Decizia finala apartine fiecaruia.