4 Noi 2011

Devotament canin

Am primit vizita unei persoane care de vreo 8 ani a crescut un caine Ciobanesc german si fiindca a imbatranit a solicitat eutanasierea lui. Nefiind autorizat pentru aceasta manopera i-am dat adresa unde poate solicita acest lucru. Dupa vreo 2 sapt.a venit sa-mi spuna ca din cauza costurilor prea mari nu l-a ucis, dar l-a abandonat in oras. Nu am avut ce sa mai comentez la asemenea gest, era inutil, imi era jena. Dupa 2 ani vine proprietarul la mine sa-mi spuna ca acel caine abandonat a sosit acasa, cu o stare f.buna de intretinere, spalat, cu un par stralucitor. A pus capul pe piciorul lui, a stat asa aproximativ 1 minut, cu o tristete vadita in priviri, apoi a plecat si am plans. Ei ce spune-ti de treaba asta intreaba proprietarul. TI-A DAT O LECTIE DE CREDINTA SI RESPECT, LA ACTUL TAU DE A-TI ABANDONA POTI SA ZICI COPILUL. PROBABIL A SIMTIT CA VA MURI SI A VENIT SA-SI IA RAMAS BUN. TREBUIA SA PLANGI INAINTE, ASA ITI TREBUIE.



Publicat de: BATRANUT PETRU
2 comentarii

este foarte patrunzatoare povestea! poate parea ceva banal la inceput dar este ceva atat de emotionant! imi vine sa plang,pentru ca imi imaginez tristetea catelusului…cat despre cel care l-a aruncat in strada sa ii fie rusine…este un las ,un om fara pic de demnitate!

maricica simiciuc 9 noiembrie 2011 la 12:15 pm

omule,daca te poti numi ‘om’ esti fara suflet,nu ai mila,o sa te loveasca cel de sus cand iti va fi mai greu.

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.