acum 12 ani
Devotament canin
Am primit vizita unei persoane care de vreo 8 ani a crescut un caine Ciobanesc german si fiindca a imbatranit a solicitat eutanasierea lui. Nefiind autorizat pentru aceasta manopera i-am dat adresa unde poate solicita acest lucru. Dupa vreo 2 sapt.a venit sa-mi spuna ca din cauza costurilor prea mari nu l-a ucis, dar l-a abandonat in oras. Nu am avut ce sa mai comentez la asemenea gest, era inutil, imi era jena. Dupa 2 ani vine proprietarul la mine sa-mi spuna ca acel caine abandonat a sosit acasa, cu o stare f.buna de intretinere, spalat, cu un par stralucitor. A pus capul pe piciorul lui, a stat asa aproximativ 1 minut, cu o tristete vadita in priviri, apoi a plecat si am plans. Ei ce spune-ti de treaba asta intreaba proprietarul. TI-A DAT O LECTIE DE CREDINTA SI RESPECT, LA ACTUL TAU DE A-TI ABANDONA POTI SA ZICI COPILUL. PROBABIL A SIMTIT CA VA MURI SI A VENIT SA-SI IA RAMAS BUN. TREBUIA SA PLANGI INAINTE, ASA ITI TREBUIE.
2 comentarii
este foarte patrunzatoare povestea! poate parea ceva banal la inceput dar este ceva atat de emotionant! imi vine sa plang,pentru ca imi imaginez tristetea catelusului…cat despre cel care l-a aruncat in strada sa ii fie rusine…este un las ,un om fara pic de demnitate!
omule,daca te poti numi ‘om’ esti fara suflet,nu ai mila,o sa te loveasca cel de sus cand iti va fi mai greu.