acum 15 ani

Dreptul oamenilor de a-şi vedea de treburile zilnice fără teama de a fi masacraţi sau hăiţuiţi de câini scăpaţi de sub control cântăreşte mai mult decât drepturile animalelor şi cele ale stăpânilor lor iresponsabili.

Ministrul Rodney Hide e extrem de ocupat. Nu se limitează la a încerca să rezolve harababura din Auckland, ci atacă cea mai grea problemă politică dintre toate – legile privind câinii.

Dezbaterea e extrem de dură. De o parte sunt anarhiştii, care pun drepturile propriilor câini deasupra a orice altceva – şi trebuie să spunem că Hide şi-a arborat deja drapelul pe acest catarg. De cealaltă parte sunt victimele câinilor – cei care nu pot să doarmă noaptea din cauza lătratului, părinţii copiilor mutilaţi de animalele scăpate de sub control sau cei cărora pur şi simplu nu le place să calce în lucrurile pe care mulţi stăpâni de câini nu le strâng din urma propriilor potăi.

Ministrul Hide are viziuni solide în această chestiune, care datează încă din vremurile dezbaterii privind echiparea câinilor cu microcipuri, din 2006. Atunci partidul său a fost singurul care a votat împotriva legii. Baza de date, spune acum Hide, nu ne este de niciun folos şi e un bun exemplu al birocraţiei care ţine pe loc Noua Zeelandă.

Actualele legi privind câinii reprezintă un hăţiş oneros, a spus Hide. Ele trebuie revizuite pentru a vedea dacă funcţionează sau doar inhibă dreptul cetăţenilor de a se bucura de compania animalelor lor. Nu pare că abordează această problemă cu o minte deschisă şi e interesant de văzut cu ce idei o să vină.

Ar fi înţelept să-şi amintească un lucru extrem de important, pe care fiecare părinte al unui copil muşcat de câine i l-ar spune. Dreptul oamenilor de a-şi vedea de treburile zilnice fără teama de a fi masacraţi sau hăiţuiţi de câini scăpaţi de sub control cântăreşte mai mult decât drepturile animalelor şi cele ale stăpânilor lor iresponsabili. Orice părinte care a privit neajutorat cum copilul său e fugărit de o bestie scăpată din lesă în parc ştie acest lucru. S-a făcut mare efort cu fixarea microcipurilor şi realizarea registrului naţional. Ar fi o prostie să-l abandonăm complet, fără să vedem cum poate fi îmbunătăţit.

Problemele câinilor periculoşi trebuie abordate la fel ca şi celelalte infracţiuni. Dacă cei mai mulţi proprietari de câini sunt responsabili şi respectă legea, există şi alţii ale căror acţiuni sunt criminale. Dacă e consecvent, ministrul Hide, care a fost ales pe baza promisiunilor că va fi dur cu infractorii, ar trebui să fie la fel de dur cu infractorii-stăpâni de câini. Să sperăm că principiile sale nu sfidează bunul simţ.