acum 14 ani

Doar mirosind mostre de urină, câinii special antrenaţi pot depista dacă un pacient are sau nu cancer.

Cercetătorii au încercat să descopere noi metode prin care să ţină sub control problemele de comportament ale animalelor de companie şi din fermă şi au constatat că răspunsul se află chiar “sub nasul lor”.

Potrivit site-ului www.peteducation.com, behavioriştii au încercat să diversifice metodele de influenţare a comportamentelor animalelor de companie prin utilizarea feromonilor sintetici.

Feromonii sunt substanţe chimice cu rol de comunicare în cadrul aceleiaşi specii. Feromonii sunt secretaţi de glande (inclusiv cele anale) şi se găsesc în salivă, fecale şi urină. Rolul lor este de a provoca reactii specifice (de comportament şi afective), inclusiv în ceea ce priveşte comportamentul sexual, agresivitate, teamă şi reacţii de respingere.

Informaţiile olfactive (mirosul) joacă un rol mult mai important la unele specii de cât ne-am putea imagina. De exemplu, mirosul animalelor de companie este mult mai dezvoltat decât cel al oamenilor – la unele rase de câini este chiar de 50 de ori mai fin. Spre deosebire de om, câinii pot detecta mirosuri cu o concentraţie de 1000 până la 100 mai mică.

Astfel, câinii sunt folositi adesea de poliţişti pentru a detecta substanţe interzise, precum droguri sau explozibil, dar şi pentru a lua urma persoanelor căutate. Recent s-a descoperit că aceste animale au posibilitatea de a detecta persoanele care au cancer. Doar mirosind mostre de urină, caţiva câini special antrenaţi pot depista dacă un pacient are sau nu cancer. Medicii spun că tumorile canceroase produc schimbări chimice în organism şi un miros specific, insesizabil pentru om, dar care poate fi identificat de câini, care au simţ olfactiv foarte dezvoltat.

În plus, organul vomeronazal (numit şi organul lui Jacobson) joacă un rol esenţial în comunicarea olfactivă la toate speciile. Situat în cerul gurii, acest organ este compus din două glande pline cu lichid, conectate la cavitatea nazală prin două conducte. Pentru a facilita percepţia feromonilor, în special pe cei sexuali, multe specii dezvoltă un anumit tip de comportament numit “Flehmen” cu ajutorul căruia se deschide buza superioară, iar odata cu deschiderea gurii se deschid si canalele de legătura între cavitatea nazală şi organul lui Jacobson.

Cercetarea s-a concentrat pe plasarea diferiţilor feromoni sintetici care pot influenţa comportamentul animalelor din specii diferite, inclusiv insecte, animale de fermă, câini, pisici şi chiar oameni.

Exemplele cuprind:

-aplicarea de momeli sexuale pe capcanele de insecte pentru a ademeni dăunatorii;

– utilizarea feromonilor pentru a facilita inseminările artificiale la porci  (saliva conţine anumiţi compuşi care determină scroafa să se liniştească).

Feromonii joacă un rol semnificativ şi în comportamentul social canin, prin faptul că “recunoaşterea” la această specie se face prin adulmecarea zonei anale şi a botului.

Un comentariu

tare