acum 14 ani

V-ar place să vă plimbaţi prin oraş îmbrăcaţi în blană de urs, cu o căciulă cu coarne de berbec ori de capră, în picioare cu nişte încălţări tip răţoiul Donald şi cu o mască din asta cu cioc de vultur american ? Nu, nu mă refer la băieţii şi fetele – mascote care promovează produse şi servicii, de îi mai vedem pe Corso şi pe care bebeluşii îi arată cu degetul din căruţ. Ci vă întreb dacă v-ar place o asemenea vestimentaţie. Cred că răspunsul va fi nu, fără a mai pune un chestionar pe net cu acest subiect. Explicaţia e simplă: e incomod, e enervant, e caraghios, te râd prietenii şi duşmanii, te pozează turiştii, te latră câinii comunitari din Piaţa Mare. Deci, repetăm, răspunsul e “nu”.
Cam aceeaşi părere ar avea şi acelaşi răspuns l-ar da, dacă am şti să ne exprimăm pe limba lor, câinii şi căţeii (ba chiar şi pisicile) pe care stăpânii lor, nemulţumiţi de cum arată ei aşa, de la natură, îi împopoţonează cu haine de om. Şi cu alte accesorii de om. Din motive de dragoste sau habar nu avem de ce.
Considerăm că, atunci când ai o vietate pe lângă (şi prin) casă, o iubeşti. Ai şi de ce. Animalul nu are sentimentele umane ale gânditului prea mult, vorbitului pe la spate, turnătoriei ori al simulării iubirii până la noi interese. Tu îl ai pe el, el te are numai pe tine. El te iubeşte şi în costum de firmă, şi în hainele cu care faci ordine în pivniţă. Nu?
Numai că tu, ca stăpân (şi prieten) al animalului, mai trebuie să înveţi să îl respecţi ca animal în general şi ca familie zoologică în special. Şi să înţelegi ce îi place şi ce nu. Să nu îi bagi pe gât obiceiuri omeneşti, dacă nu îi stă în fire. Uite, ştiam pe cineva care avea o pisică de rasă. Pisica, de rasă sau din asta, comună (pe care o consider mult mai simpatică) este faimoasă prin două lucruri: se deplasează fără zgomot şi se spală singură, deoarece nu prea îi place apa. Ei bine, acest amic îşi spăla zilnic pisica în cadă. Ştiţi ce făcea mâţa aceea de fiţe după ce se usca? Se spăla. Pentru că ştia mai bine care spălat îi este mai de folos.
La fel e şi cu hainele animalelor. Nu zicem, pe căţel trebuie să îl plimbi zilnic, iar acum, cu frigul, ceva de îmbrăcat nu îi strică, pentru că el trăieşte la căldurică, iar frigul ne mai pune jos şi pe noi, oameni rezistenţi. Zicem “OK” şi la moţul gen “Bubico” la unii căţeluşi şi căţeluşe, că e cochet. Dar de la asta până la cămăşuţe cu guler, şepci sau pălării, rochiţe ori impermeabile cu glugă, e mult. Nu mai zic de ochelarii de soare, costume jeans, compleuri de Moş Crăciun şi alte ciudăţenii. Uneori, dragostea pentru animalul propriu o ia razna rău.
Chiar aşa, nu e mai simpatic un căţel aşa cum este el în mod normal, cu urechi, coadă, blană şi lăbuţe? Eu unul cred că da. Ba chiar sunt sigur. Şia lelaşi nucru este valabil pentru pisici, papagali, canari, broaşte ţestoase, peşti, reptile şi ce îşi mai ţine omul prin casă.