16 Mai 2011

Hamutu

Buna ziua. Vreau sa va povestesc o intamplare din viata mea… pe de o parte vesela, pe de o alta nu… Era o zi ploioaasa, anul trecut, si tocmai plecasem spre servici. Era deja tarziu, dar, nu am apucat sa ies bine din casa, si m-am pomenit cu ceva negru, mic, alergand spre mine… m-am speriat si eu, si el; l-am luat in brate, si am vazut ca era un catelus! Am crezut ca l-a pierdut cineva, pt ca era de rasa si foarte speriat… l-am tinut in brate, tremura… si ploaia se intetise… ce sa fac cu el?… nu il puteam lasa singur, dar nici sa il pastrez… pentru ca stau cu mama si nu ma lasa cu catei in casa… dar, macar o zi! l-am dus in casa, i-am dat sa manance… Am sunat apoila tot felul de adaposturi si fundatii, dar peste tot era ocupat… nu mai erau locuri… Doamne ce sa fac!!! L-am lasat, pe moment, acasa; cand m-am intors, dormea pe haina mea, si am dormit cap in cap cu el… dar nu putea ramane! maica-mea sa n-auda… atunci, m.am gandit la altceva: sa i-l duc prietenului meu, la Giurgiu. N-am sa uit niciodata ziua aceea… cum l-am pus intr-o geanta rosie… am mers cu el prin metrou… toata lumea se uita, ce frumos e, iar sufletul meu se rupea in doua de durere ca nu il pot pastra… iar saracul, parca simtea ca pleaca… pe cat era de zapacit, acum statea cu urechile peste geanta, trist si el… M-am intalnit cu baiatul, apoi i-am dat geanta cu Hamutu…-dar sa ai grija de el, te rog… i-am spus. L-a luat si ne-am despartit tare greu, in lacrimi… l-a pus in haina, pentru ca era frig… si de acum urma un drum lung… trebuia sa mearga cu ‘ia-ma nene’ pana in Giurgiu…. si apoi… sa gaseasca o casa pentru Ham Ham… la camin la el nu stiu daca ar fi stat bine. Dar, iata cum a Randuit Dumnezeu! Se intunecase, era frig, ploua… iar drumul era lung… si nici o masina nu oprea sa ia un baiat cu un catel… Totusi, intr-un tarziu, cineva a oprit. A fost un fel de dragoste la prima vedere! Soferul a pus catelul pe volan si s-a jucat cu el… l-a rugat pe prietenul meu sa i-l dea lui, pentru ca are curte… i l-a dat, iar acum, dupa un an, ne-am intalnit cu el si era foarte bine ingrijit, gras, urias… m-am bucurat atat de tare! Pentru ca eram cu inima indoita, sa il dau asa, la un strain… am stat doar cu gandul la el zi de zi… daca ramanea aici, in Bucuresti, cine stie ce s-ar fi intamplat… asa, cred ca a avut un Inger Pazitor care a avut grija de el… sau si de mine, pt ca numai Dumnezeu stie cat am plans dupa el, simteam ca ceva din viata mea lipseste… pe de o parte povestea are final fericit, pentru ca LUI ii este bine, iar pe de alta este trista pentru ca nu am putut sa stau cu el… dar, macar de ar avea toti cateii noroc sa ii ia cineva cu o masina de ocazie, sa-i aseze pe volan, sa le dea un pupic, apoi… sa ramana langa ei… oricum ei merita tot binele, ei sunt Bucurii Miscatoare, care daruiesc Iubire fara a cere nimic inapoi…



Publicat de: vorniceanu claudia
Un comentariu

pentru fapta si sufletul ta bun sa-ti dea Dumnezeu sanatate si tot ce e bun pe lume !

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.