acum 13 ani

Pe Happy a gasit-o mama in data de 14 august 2010. Era o mogaldeata de catel abia nascut. Am hranit-o la seringa(de multe ori era chiar s-o inghita). Dupa 13 zile e deschis si ochisorii. A urmat apoi prima spaima. Din propria mea prostie, Happy a racit la doar 2 saptamani. De atunci a ramas cam sensibila la rinichi. Am dus-o de urgenta la cel mai apropiat cabinet veterinar. Mare greseala: veterinarul parea mai interesat de bani, decat de soarta ei. Din fericire la primul vaccin am mers la alt cabinet. Acolo am intalnit un veterinar foarte bun. In ciuda varstei, isi facea meseria cu multa daruire. Astfel Happy a crescut frumoasa si sanatoasa. Era catelul perfect: jucausa, amuznta, inteligenta. Mi-ar lua o zi intreaga sa povestesc toate momentele frumoase petrecute impreuna. Din pacate totul s-a sfarsit atat de brusc si de tragic…In dimineata zilei de 5 martie 2011, Happy in varsta de numai 6 luni, a murit. Ziua incepuse atat de frumos: printre primele zile caldute din an. Ii spuneam in acea dimineata ca in curand va vedea si ea pentru prima data flori si copacii infloriti. Era atat de zglobie in ziua aceea, ca si cum ar fi stiut ca se apropia sfarsitul. Am iesi la plimbarea obisnuita de dimineata. Cand am vazut primii ghiocei infloriti in fata blocului am fost atat de entuziasmata. Ii spuneam ca vom culege cativa pentru mama cand ne intoarcem. N-am mai apucat. In parcul unde o lasam de obicei sa alerge, a aparut un caine vagabond. Jucausa cum era, Happy a fugit spre el, dar cainele s-a speriat si a fugit, trecand drumul. Ce a urmat a fost oribil. Eu urlam ca disperata, Happy era nehotarata sa urmareasca cainele sau sa se intoarca. Am vazut-o apoi venind spre mine. Apoi o masina trecand cu mare viteza. Am auzit-o atunci schelalaind. Parca a trecut o vesnicie pana a trecut acea masina. Apoi am vazut-o: se tara pe labutele din fata, tragandu-si labutele inerte din spate dupa ea. Am fost atat de sigura ca e doar o fractura, si se va vindeca. Pe drum spre casa incepuse sa-i curga o gramada de sange pe botic. Facuse hemoragie interna. Cand am ajuns la spitalul veterinar era prea tarziu. Saptamanile care au urmat au fost adevaratul cosmar. Am fost chiar si la un psiholog si tot nu am reusit sa-mi revin.

4 comentarii

a fost un accident. Cel putin a fost fericita cele 6 luni. I-ati alt catelus. Am 36 de ani si toata viata am fost intotit de cate un caine… de rasa sau nu.Sunt la al treilea, am un rottweiler primit cadou acum un an un an si jumatate dupa ce , FETITA , un comunitar pe care l-am crescut de 17 ani a murit de batranete.

Imi inchipui ce poti suferi,crede-ma,eu chiar am lacrimat la citirea povestii ei.Ca sa previi sa se mai intample asa ceva,du-o intr-un parc bine ingradit,departe de circulatie sau in plina natura.Eu asa imi plimb cainele,care cand era catel l-am dus cu noi la magazin,si fugin pe sosea dupa un caine,o masina i-a calcat labuta de acurs sange,dar din fericire s-a vindecat usor.
Cea mai buna consolare este un nou catel,daca gasesti unul asemanator cu ea,este si mai bine.Vei vedea ca totul va fi in regula.Si o intrebare:Catelul tau a avut hernie?

Draga mea,
Am avut si eu un caniche pe care l-am tinut 8 ani, iar intr-o zi groaznica, atunci cand a iesit fata mea cu el afara in parc, a fost calcat si omorat pe loc de catre un taxi care venea cu viteza, cu spatele ,prin parcarea blocului.
Lasand deoparte durerea imensa ce ne-a coplesit,eu nu am mai vorbit cu nimeni timp de 3 luni de zile, am fost distrusa, concluzia finala pe care am tras-o din acest nefericit accident, este ca, trebuie pusa lesa la catel obligat, mai ales in preajma soselelor. I-mi pare nespus de rau de puiutul tau…O sa treaca , dar destul de greu.
Cu drag,
Cristina

Vai de mine saraca de tine prin cate ai trecut.Imi imaginez ce dureros a fost.Cainele meu care lam luat de pe strada avea numai o luna acum are 8 ani si jur ca de cate ori o scot afara si stiu ca e pericol o tin numa in lesa indiferent daca ii convine sau nu.Pai eu cred ca as murii daca ar patii ceva si sa raman fara ea.Doamne eu cred ca nu mias reveni niciodata.Eu o iubesc enorm probabil ca nu am copii.Oricum tre sa fi puternica si sa treci peste asta.Eu tias sugera sa adopti un catelus tot de pe stada si o sa vezi ca o sa ai o satisfactie foarte mare.Sunt atatea suflete mici si nevinovate care deabia asteapta sai iei acasa.