acum 14 ani

Infestarea cu viermi cardiaci

Viermii adulti pot obstructiona circulatia sangelui prin arterele importante dintre inima si plamani

Viermii cardiaci au fost identificati pentru prima data in 1847, in Statele Unite ale Americii, iar cele mai frecvente cazuri au fost inregistrate in zona de coasta din sudul tarii, dar, ulterior, cazuri de imbolnavire cu aceasta afectiune au fost semnalate pe tot cuprinsul Statelor Unite. Un factor foarte important in raspandirea acestei boli pe intreg teritoriul Americii de Nord a fost, cel mai probabil, deplasarea animalelor bolnave. In prezent, numarul exact al cainilor infestati nu este cunoscut.

Ce sunt viermii cardiaci?

Viermii cardiaci (Dirofilaria immitis) apartin clasei viermilor inelati, cele doua categorii de viermi, asemanandu-se chiar in privinta aspectului. Ajunsi la maturitate, viermii cardiaci traiesc in partea dreapta a inimii si in vasele de sange mari care conecteaza inima si plamanii.

Viermii cardiaci sunt intalniti ca afectiuni la animale precum pisicile, cainii si dihorii. Aceasta boala mai poate fi intalnita si la leii de mare californieni, la vulpi si la lupi. Cazurile de infestare la oameni au fost extrem de rare.

Cum a fost posibila transmiterea acestei boli la caini?

Viermii cardiaci adulti depun larve microscopice numite „microfilaria” care traiesc in sangele animalului infectat. Aceste larve sunt ingerate odata cu sangele, in cazul intepaturilor de tantar. Dupa o perioada de aproximativ 2 – 3 saptamani aceste larve se dezvolta si migreaza catre trompa tantarului. Cand tantarul inteapta un alt animal, larvele patrund in pielea acestuia din urma. Aici, larvele isi continua dezvoltarea si, dupa trei luni, migratia lor catre inima este incheiata. Viermii cardiaci ajung la maturitate in inima „gazdei”, putand atinge o lungime de pana la 35 cm. Intervalul inregistrat de la infectarea unui animal cu aceasta boala si  pana la momentul depunerii, de catre viermii cardiaci, a larvelor, este de 6-7 luni la caini si de 8 luni la pisici si exista peste 60 de specii de tantari care pot transmite aceasta boala.

Cainii grav afectati de aceasta boala pot avea un numar de pana la cateva sute de viermi in inima si vasele de sange. La caini, viermii adulti tratiesc in jur de 5 – 7 ani.  Intre 30% si 80%  dintre cainii infectati prezinta si infestare cu larve, care pot supravietui pana la doi ani in sangele animalului, dar larvele nu isi pot urma ciclul de dezvoltare decat trecand in corpurile tantarilor.

Cum afecteaza viermii cardiaci animalul bolnav?

La caini, viermii adulti pot obstructiona circulatia sangelui prin arterele importante dintre inima si plamani. Viermii pot patrunde, deasemenea, si in vasele de sange din plamani, blocandu-le functionarea. In cazul sever al afectiunii, numit “sindrom caval”, acesti viermi umplu ventriculul drept al inimii.

Care sunt simptomele infectarii cu viermi cardiaci si cum poate fi diagnosticata aceasta afectiune?

Majoritatea cainilor afectati de acesta boala nu prezinta simptome. Unii caini pot prezenta un apetit scazut, pierdere in greutate si inactivitate. De obicei, primul semn al bolii este tusea. Animalele grav afectate de aceasta boala vor prezenta rezistenta scazuta la exercitiul fizic. Mai este posibila si acumularea de lichid in cavitatea abdominala, ceea ce duce la cresterea dimensiunilor abdomenului la animalul afectat. In cazurile grave de imbolnavire, in care animalul prezinta un numar foarte mare de viermi, acesta poate muri din cauza insuficientei cardiace.

Pentru a stabili daca un caine sufera de aceasta boala, animalului i se fac teste de sange. Datorita faptului ca testele de sange nu sunt intotdeauna precise, rezultatele trebuie interpretate tinandu-se cont si de simptomatologia pe care animalul o prezinta. Se poate apela si la radiogradii si ecografii pentru a depista modificari ale inimii si plamanilor cauzate de viermii cardiaci si pentru a stabili gravitatea bolii. Modificarile pot include mariri ale arterei pulmonare si ale inimii. De asemena, anumite tipuri de celule (eosinofile) se pot inmulti in sangele sau secretiile pulmonare ale animalelor infestate. Aceste simptome pot sustine diagnosticarea cu Dirofilaria immitis.

Ce teste sunt disponibile pentru depistatrea infestarii cu Dirofilaria Immitis?

Exista o serie de teste de sange folosite in depistarea infestarii cu viermi cardiaci. In anii ’60, in lipsa unor tehnici mai avansate, testarea implica studierea unei probe de sange (aproximativ o picatura) cu ajutorul microscopului. Un test mai eficient, testul Knott, a fost apoi dezvoltat pentru a testa cantitati mai mari de sange, prin centrifugarea probelor prelevate. Astfel, sansele depistarii bolii au crescut.

Ulterior, testul “filtrul” a devenit disponibil. Acest test presupunea descompunerea celulelor de sange cu ajutorul unui agent special care nu afecta larvele. Lichidul astfel rezultat era apoi filtrat, larvele ramanand pe suprafata filtrului care era examinat cu ajutorul microscopului.

Veterinarii au descoperit ca unele animale pot fi infectate cu viermi cardiaci fara ca sangele lor sa fie infestat cu larve. Acest lucru este posibil daca animalul este infestat cu viermi de sex masculin sau daca, pana in momentul testarii, femelele nu au depus oua. Aceasta descoperire a relevat necesitatea unor teste mai eficiente decat cele deja existente.

Testarea antigenului

Testele serologice au fost dezvoltate pentru indentificarea de antigeni ( substanta de natura proteica care determina aparitia unui anticorp) ai viermilor cardiaci in fluxul sangvin. Exista diferite variante ale acestui test, una dintre  cele mai cunoscute variante ale acestuia este „Testul ELISA”. Anumite seturi de testare sunt destinate verificarii unei singure probe de sange si pot fi facute chiar in cabinetul medicului veterinar. Alte modalitati de testare opereaza cu probe de sange prelevate din mai multe tesuturi si sunt facute in laboratoare specializate.

Desi testarea antigenului este mult mai eficienta decat testul “filtrul”, aceasta nu a facut posibila depistarea tuturor cazurilor de infectare cu viermi cardiaci deoarece rezultatele erau pozitive doar daca animalul testat prezenta viermi adulti de sex feminin, antigenul depistat provenind din uterul femelei viermelui . Daca viermii cardiaci nu ajunsesera la maturitate, sau daca nu existau decat viermi de sex masculuin, rezultatul testarii antigenului era, in mod eronat, negativ.

Testarea anticorpilor

Testele serologice au fost introduse pentru a identifica anticorpii viermilor cardiaci (substante care se formeaza in organism pentru a neutraliza o infectie). Acesta este cel mai des utilizat test la pisici. Testul va fi pozitiv, chiar daca in corpul animalului este prezent doar un singur vierme adult. Totusi, si acest test are inconvenientele sale. Mai exact, rezultatele eronat pozitive sunt mai frecvente decat in cazul testarii antigenului, un rezultat eronat pozitiv insemnand ca testul este pozitiv in lipsa infestarii propriu-zise.

Ce include un program eficient de prevenire a infestarii cu viermi cardiaci?

Cel mai eficient program de prevenire al infectarii cu viermi cardiaci ar trebui sa includa: testarea periodica, reducerea exunerii la tantari si administrarea de medicatie.

Tratamente de prevenire

Medicatia folosita pentru a preveni infectarea cu viermi cardiaci se numeste „medicatie preventiva”. Primul lucru pe care trebuie sa-l retineti este acela ca medicatia preventiva nu poate ucide viermii cardiaci ajunsi la maturitate. Pentru inlaturarea acestora, se folosesc medicamente speciale numite „adulticide”. Anumite medicamente menite sa previna infestarea cu viermi cardiaci, pot avea efecte adverse grave, daca sunt administrate animalelor care au contactat deja aceasta boala. Urmati recomandarile veterinarului si pe cele specificate in prospectul medicamentului referitoare la testarea prealabila administrarii. Nu in ultimul rand, fiecarui caine, fie ca traieste in apartament, fie intr-un spatiu deschis, ar trebui sa i se administreze un tratament care sa previna infestarea.

Medicatia preventiva este disponibila in varinate destinate administrarii lunare. Unele dintre medicamentele destinate prevenirii infestarii cu viermi cardiaci, in combinatie cu alte medicamente, pot preveni si contactarea altor tipuri de paraziti. Medicatia preventiva trebuie administrata pe parcursul intregului an, chiar si in regiunile in care tantarii apar doar in anumite sezoane (cum este cazul Romaniei). Medicatia preventiva este benefica pentru animal, chiar si in cazurile in care se omite accidental administrarea unei doze. Administrata cu consecventa, pe o perioada de 12 luni, aceasta medicatie stopeaza dezvoltarea larvelor in viermi adulti. De asemenea, medicamentele de acest gen pot actiona si impotriva parazitilor intestinali, care afecteaza 3-6 milioane de oameni anual. Astfel, medicatia preventiva protejeaza atat animalele de companie, cat si oamenii (in cazul bolilor transmisibile la om).

Frecventa testarii

Este discutabil cand si cat de des ar trebui sa fie testate animalele pentru depistarea viermilor cardiaci. In luarea acestei decizii, trebuie sa avem in vedere frecventa imbolnavirii cu aceasta afectiune a animaleleor din zona geografica in care va aflati, tipul de tratament preventiv care i se administreaza animalului, precum si durata sezonului in care apar tantarii.

Societatea Americana de Prevenirea a imbolnavirii cu Viermi Cardiaci ( AHS – „The American Heartworm Society”), recomanda testarea fiecarui caine inaintea administrarii unui medicament de prevenire. In plus, toti cainii ar trebui sa fie testati anual pentru depistarea viermilor cardiaci. In trecut, testarea anuala a cainilor carora li se administra medicatia preventiva, nu era considerata necesara, recomandandu-se testarea o data la doi sau trei ani. Din cauza inregistrarii unor cazuri de imbolnavire la animale carora li se administra deja medicatia preventiva, AHS recomanda testarea anuala. Diagnosticarea sau aplicarea unui tratament eficient la un animal care nu a fost testat pentru depistarea infectarii, poate fi dificila, de aceea, testarea anuala va asigura depistarea la timp a infectiei precum si tratarea ei in mod eficient.

Schimbarea medicatiei preventive

Daca se opteaza pentru schimbarea medicatiei preventive, cainele trebuie testat. Posesorii de animale aleg schimbarea medicatiei preventive din diverse motive. In cazuri de acest fel, se recomanda retestarea animalului la intervale de timp determinate pentru a asigura protectia impotriva bolii.

Testarea catelusilor

In zonele in care medicatia preventiva este administrata in functie de sezon, un catelus nascut ulterior sezonului in care tantarii sunt activi, nu trebuie sa fie testat. De exemplu, in Romania, catelusii nascuti in ianuarie nu trebuie suspusi testului pentru depistarea viermilor cardiaci inaintea administrarii tratamentului de preventie care ar fi de dorit sa inceapa odata cu debutul primaverii. Este important de retinut faptul ca orice catelus mai mic de 6 luni si jumatate va obtine un rezultat negativ in cazul testarii antigenului, deoarece larvele pe care animalul le-ar fi putut contracta, nu au avut suficient timp sa ajunga la maturitate.

Cum poate fi tratata infestarea cu viermi cardiaci?

Primul adulticid inventat in America pentru caini se numea „Caparsolate” si continea arsenic. Acest medicament era administrat intravenos cu ajutorului cateterului. Daca solutia medicamentoasa intra in contact cu pielea animalului, se puteau produce leziuni severe ale pielii. Starea anumitor animale era chiar inrautatita de administrarea acestui medicament si tratamentul trebuia stopat. Pentru administrarea tratamentului animalele erau internate timp de cateva zile.

Medicamentul folosit in prezent in America pentru tratarea acestei afectiuni, „Immiticide”, contine deasemenea arsenic. Administrarea lui se face prin injectie intramusculara, nu intravenoasa, producand mult mai putine efecte secundare decat „Caparsolate” si fiind mult mai eficient.

Planul de tratament depinde de gravitatea bolii. In cazurile mai putin grave, cainele poate fi tratat timp de patru luni cu medicatie preventiva pentru distrugerea larvelor si determinarea reducerii marimii viermilor de sex feminin. Apoi, cainelui i se administreaza o injectie pentru omorarea viermilor adulti. Dupa alte cinci saptamani, cainelui i se mai administreaza doua injectii cu adulticid. La patru luni dupa incheierea acestui tratament, cainele trebuie supus testarii antigenului. Daca rezultatul testului este pozitiv, tratamentul injectabil se reia. Complementar, se recomanda administrarea lunara a unui medicament de prevenire a bolii, pe toata durata tratamentului. In cazurile severe, poate fi necesara in primul rand administrarea unui adulticid, dupa care se trece la administarea timp de patru luni a medicatiei preventive.

Indiferent de tipul de adulticid administrat, viermii ucisi in urma tratamentului pot obstructiona vasele de sange din plamani, provocand embolie pulmonara. Daca sunt afectate doar vase pulmonare mici, aminalul nu prezinta simptomatologie. Dar daca zona pulmonara afectata este mare, simptomele pot fi severe. Acestea pot include: febra, tuse, tuse insotita de sangerari si chiar insuficienta cardiaca. Datorita riscului aparitiei emboliei, pentru orice caine sub tratament cu adulticid, se recomanda repausul timp de cel putin 4 saptamani de la administrarea injectiilor.

In cazurile foarte severe de infectare, viermii ucisi in urma tratamentului medicamentos sunt inlaturati din organele vitale pe cale chirurgicala.

Este posibila transmiterea bolii la oameni?

Da, au fost inregistrate cazuri infectare cu viermi cardiaci la oameni. In loc sa migreze catre inima, la oameni, larvele migreaza catre plamani unde blocheaza vase de sange si determina aparitia unor noduli vizibili cu ajutorul radiografiei. De obicei, aceasta efectiune nu este insotita de simptome. Este necesara inlaturarea chirurgicala a nodulilor astfel formati.

Pentru mai multe detalii privind medicatia preventiva disponibila in Romania, precum si privind „adulticidele”, consultati medicul veterinar.

2 comentarii

Detin 4fiole de Immiticide 50mg.contact:0762608606

Buna ziua

am grija de un caine lup, mascul, in varsta de 12 ani care are acesti viermi. Nu are simptome, dar medicul nu vrea sa-l trateze pe motiv ca, fiind prea batran, este posibil sa nu suporte vaccinul necesar.
Este vaccinul atat de periculos? Exista o varsta liminta pana la care se poate face vaccinul?
Mentionez faptul ca acum este internat deoarece a facut un atac cerebral vascular. Se simte din ce in ce mai bine, a inceput sa “functioneze” normal.

Va rog sa ma ajutati sugerandu-mi o medicamentatie mai putin daunatoare organismului sau ce altceva as putea face sa-l ajut (doctorul a zis ca fara tratament mai traieste doar cel mult 6 luni).

Multumesc anticipat