acum 14 ani

Intrebari si raspunsuri » , , , ,

Ionel Vişinescu, doctorul animalelor şi fost olimpic

Deşi, îniţial a studiat medicina umană la liceul sanitar, un om deosebit l-a făcut să se orinteze spre medicina veterinară. Animalele le.a iubit dintotdeauna aşa că nu i-a trebuit decât un imbold pentru a deveni specialist în problemele lor de sănătate.

De-a lungul carierei a salvat de la moare o iguană, o căprioară cu picioarele rupte, a adoptat mai multe animale. A ales acest domeniu pentru că ia plăcut şi a vrut să se ghideze în carieră după ideea că nu poţi face performanţă, dacă nu faci cu plăcere munca respectivă.

Selectat în lotul preolimpic de caiac canoe

Ionel Vişinescu a făcut sport de performanţă, mai exact caiac canoe. Aparţinea Clubului Sportiv Municipal din Piteşti şi a fost selectat pentru lotul naţional de juniori. A ocupat locul cinci pe ţară la acest sport şi a fost selectat pentru lotul preolimpic pentru Olipmpiada de la Moscova. Nu s-a calificat însă la Olimpiadă şi, de atunci, a luat decizia de a face şi altecva în viaţă în afară de sport.

„Am realizat că este posibil ca sportul să nu-mi ofere un viitor strălucit şi că este necesar să mă reorientez.”, spune medicul. S-a apucat să înveţe pentru a intra la facultatea de medicină umană, însă, între timp, a urmat sfatul colonelului Emil Uluitu  şi a schimbat direcţia spre medicină veterinară pentru că „este o meserie uşoară şi e nevoie de un fizic anume pentru a o putea face2, spune Ionel Vişinescu. Fizicul îl ajuta fiind sportiv de performanţă, iar cunoştinţele de medicină umană i-au făcut sarcina mai uţoară.

„Cunoşteam deja mulţi termeni medicali, eram familiarizat cu multe deja şi am învăţat serios aşa că am intrat la facultate al şaptelea, la o concurenţă de 13 pe un loc”, îşi aminteşte acesta. În timpul facultăţii nu a plătit căminul şi nici mâncarea pentru că, fiind calificat ca asistent medical, era interniste pentru studenţii din cămin.

„Bursa erau banii mei de buzunar, nu plăteam cazare şi masă pentru că mă ocupam de problemele de sănătate ale studenţilor din cămin.”, spune Ionel Vişinescu.
De student visa la propriul cabinet veterinar
Visul lui Ionel Vişinescu era acela de a avea propriul cabinet veterinar. Şi l-a îndeplinit aşa cum şi.-a îndeplinit multe alte aspiraţii. Copilul Ionel Vişinescu a fost olimpic la română şi matematică în şcoala generală. De aceea a fost selectat, în clasa a VIII-a să participe la o tabără în Suedia, unde veneau copii din 20 de ţări, toate capitaliste.

„La început, noi, cei cinci copii din România, eram excluşi din grupul lor, chiar şi profesorii lor însoţitori stăteau departe de noi. Când au văzut însă ce capacitate avem şi cât de repede rezolvăm problemele de logică şi matematică, s-au apropiat de noi”, îşi aminteşte medicul. A corespondat mult timp cu elevii din alte ţări, însă, la un moment dat, i s-a sugerat să înceteze să le mai scrie şi aşa a pierdut legătura.

„Primeam scrisorile lor desfăcute de fiecare dată şi, lunar, doi domni veneau şi mă întrebau despre ce mi-au mai scris copii şi dacă aş vrea să plec cândva din ţară”, îşi aminteşte Ionel Vişinescu. La terminarea facultăţii, Ionel Vişinescu a fost întrebat, în faţa unei săli pline, ce vrea să facă mai departe.

„Am răspuns că-mi doresc să am cabinetul meu. Era o chestiune gravă, mai ales pe vremea comunismului. Am spus-o tare, în faţa decanului şi în faşa colegilor”, spune medicul veterinar.
Şi-a reîntâlnit cu mentorul său după 20 de ani
Odată intrat la facultate la Timişoara, Ionel a pierdut legătura cu omul care îl făcuse să iubească această meserie. Colonelul medic veterinal Emil Uluitu rămăsese undeva la Bucureşti şi, deşi a făcut eforturi aproape 20 de ani să-l găsească, tot întâmplarea a jucat rorul important. „L-am căutat 20 de ani şi nu l-am găsit, ca mai apoi, să aflu despre el de la un coleg de facultate. Am plâns ca nişte copii când ne-am reîntâlnit”, spune Ionel Vişinescu.

Profil
Născut: 01 aprilie 1961, sat Cornăţel, judeţul Argeş
Studii: Facultatea de Medicină veterinară din Timişoara
Experienţă: Din 1989 pânp acum este medic veterinar, 1990-1997 inspector igienă şi sănătate publică, şef al acestui serviciu, ofiţer cu grad de maior în cdrul Ministerului Justiţiei(1998)
Stare civilă: căsătorit cu Anca, trei copii, Andrei, Mihai şi Ana-Maria
Ce-i place:
Munca. Trăiesc pentru muncă, pentru că iubesc ceea ce fac. Din 1990 şi până ai îmi iau maxim şapte zile de concediu pe an. De copil am fost obişnuit cu munca. Iubesc animalele, desigur.
Ce nu-i place:
Nu-mi plac oamenii care nu-şi ţin cuvântul, care promit şi apoi uită. Nu-i agreez pe cei care nu sunt serioşi în tot ceea ce spun şi fac. Urăsc făţărnicia şi linguşitorii.
Întrebări şi răspunsuri:
De ce aţi ales medicina veterinară?
Iniţial am studsiat medicină umană, pentru că am terminat liceul sanitar din Piteşti. Cel care m-a făcut să mă îndrept spre acest domeniu a fost colonelul medic veterinar Emil Uluitu. La unitatea unde mi-am făcut stagiul militar se făceau castrări la purcei şi el a zis să-l ajut pentru că mă ajuta şi fizicul.
Cam câte castrări aţi făcut de-a lungul carierei?
„Dacă aş avea câte un de păr în cap pentru fiecare operaţie de acest gen pe care am făcut-o, aş fi ca o trestie pletoasă”, spune medicul zâmbind.