acum 14 ani
Jindo Corean
Câinii jindo pot fi folosiţi pentru a-ţi apăra curtea
Câinele jindo îşi are originile pe Insula Jindo, undeva în sud-vestul Coreei, unde a apărut cu câteva secole în urmă. Numeroşi experţi o consideră o rasă autohtonă deoarece nu există nicio atestare scrisă despre originile sale.
Câinele jindo este protejat, incă din 1962, de legea coreană ca fiind cel de-al 53lea “monument naţional”. Reprezintă cea mai populară rasă în Coreea datorită loialităţii şi afecţiunii lor faţă de stăpâni, inteligenţei şi curajului nemărginit de care dau dovadă de fiecare dată.
Este un câine de talie medie, bine proporţionat. Ochii sunt de un maro închis, mai degrabă mici în raport cu mărimea capului, în formă de triunghi, foarte vii. Forma ochilor este aceeaşi cu a urechilor de dimensiune medie care sunt perfect drepte aţintite puţin în faţă dând o continuitate profilului superior al gâtului. Blăniţa este formată din două rânduri de păr, unul mai lung şi detaşat de corp şi de unul mai scurt, dens şi de o culoare mai deschisă pe sub cel lung făcând blăniţa mai moale.
Culorile cele mai cunoscute sunt de alb, galben, roşu, roşu şi alb, cenuşiu, negru, negru şi cenuşiu sau tigrat. Anumite persoane de pe Insula Jindo preţuiesc mai mult câinii de culoare neagră, combinaţia de negru cu roşu sau roşu cu alb drept buni vânători.
Această rasă posedă acest instinct şi de aceea este folosita la vânătoare de iepuri, mistreţi, bursuci şi căprioare lucrând în echipă sau pe cont propriu.
S-a creat o concepţie greşită despre aceste animale, ca fiind loiale primului stăpân sau stăpânului mai tânăr. Sunt o rasă de câini foarte activi şi pe care nu îi poţi ţine în casă, necesită spaţiu pentru joacă şi pentru alergare. În Coreea, nu există legi privind purtarea lesei şi câinii jindo au voie să hoinărească. Singura agresiune pare să fie împotriva altor câini, asta doar pentru a-şi stabili dominarea şi teritoriile.
Sunt atât de inteligenţi încât învaţă foarte repede comenzile şi alte trucuri cât să nu îi mai poţi stăpâni. Câinii jindo pot fi folosiţi pentru a-ţi apăra curtea având abilitatea de a distinge familia de adversar sau prietenii de străini. Armata coreană îi foloseşte pe post de câini de pază la marile baze deoarece ei rar latră agresiv, într-un mediu familiar stăpânul poate să acorde încredere avertismentului dat de animalul de companie.
Într-un interviu din revista Hankook Gyongje din 2009, un expert a mărturisit că “jindo nu sunt potriviţi pentru a fi caini de salvare şi de căutare” deoarece această rasă are instinctul de vânătoare mai pregnant care poate interveni în timpul unei astfel de misiuni.
Câinele jindo face parte din acei câini care au un singur stăpân şi chiar dacă va accepta un nou proprietar nu va uita niciodată ataşamentul faţă de cel care l-a crescut.