acum 14 ani

Latratul excesiv

Lătratul excesiv este o problemă obişnuită în comportamentul câinilor ce poate compromite somnul de noapte al stăpânilor, poate crea frustrări, conflicte cu vecinii furioşi care pot mai departe degenera în probleme de natură juridică şi, exagerând un pic lucrurile, se poate ajunge chiar la evacuare. De asemenea, din cauza acestui obicei neplăcut câinele ar putea fi abandonat, lovit de către vecini sau stăpân sau, în cazuri extreme, chiar eutanasiat.

Trebuie avut în vedere că acest obicei nu este unul anormal. De fapt, câinii răspund unor stimuli din exterior sau exprimă o stare (normală) de alertă. Câinii din unele rase latră mai mult decât alţii. De multe ori lătratul este acompaniat de scheunat şi urlete.
Pentru a rezolva problema lătratului trebuie căutată şi îndepărtată cauza clară ce declanşează acest comportament. Lătratul este un simptom, nu un diagnostic. Motivele ce declanşează lătratul excesiv sunt multe. Unele dintre acestea sunt:

  • anxietatea declanşată de despărţire: acei câini care devin neliniştiţi atunci când sunt despărţiţi de stăpânii lor cel mai adesea reacţionează lătrând sau făcând alte zgomote. Pot de asemenea să distrugă diferite obiecte sau să îşi facă nevoile în casă. Lătratul de obicei începe când, sau la scurt timp după ce, stăpânul a plecat de acasă şi poate fi continuu sau intermitent acoperind uneori chiar câteva ore. Acest gen de lătrat apare numai în absenţa stăpânului şi este de obicei previzibil.
  • Reacţia la anumiţi stimuli: unii câini latră ca o reacţie la stimuli din exterior, spre exemplu oameni necunoscuţi, câini sau pisici lăsaţi liberi, veveriţe sau zgomote necunoscute. Acest gen de lătrat poate fi doar un răspuns reflex sau o combinaţie de impulsuri: alertă, protecţie, teamă. Spre deosebire de cei care latră ca răspuns la despărţirea de stăpân aceşti câini vor lătra în ciuda prezenţei stăpânului şi lătratul va înceta numai când stimulul care l-a declanşat va dispărea. Acest gen de lătrat poate ajuta la creşterea încrederii în sine. Putem lua spre exemplu câinele care latră la apropierea poştaşului: acesta va pleca după ce lasă corespondenţa, însă câinele va considera că lătratul lui l-a îndepărtat pe poştaş şi de aceea câinele va reacţiona la fel de fiecare dată. De asemenea, lătratul câinilor poate căpăta forma unei reacţii în lanţ: un câine latră şi la fel fac si alţii care îl aud.
  • Nevoia de atenţie: mulţi câini latră pentru că, în mod nepotrivit, stăpânii i-au răsplătit atunci când lătrau, fie acordându-le atenţie, fie lăudându-i (de exemplu spunându-le „e ok”). Câinii latră uneori la stăpânii lor pentru a primi ceva ce-şi doresc sau doar pentru că simt că sunt ignoraţi. Acest gen de lătrat este adesea asociat cu alte obiceiuri enervante astfel câinele probabil va începe să sară sau chiar să scormonească cu labele. Deşi stăpânul îl ceartă, câinele poate percepe această reacţie ca o încurajare, căci în fond obţine ceea ce-şi doreşte: atenţie.
  • Joaca: Lătratul poate fi o reacţie normal asociată jocului şi poate fi direcţionată spre oameni, alte animale sau chiar jucării. Acest gen de lătrat poate deveni un comportament învăţat. Spre exemplu, câinele lasă mingea în poala stăpânului şi apoi latră. Stăpânul aruncă mingea pentru a opri lătratul. Câinele învaţă să latre pentru a-l determina pe stăpân să-i arunce din nou mingea.
  • Probleme medicale: Câinii bătrâni care surzesc, au probleme cognitive sau alte afecţiuni cerebrale se poate să latre excesiv. De asemenea, durerea le poate determina lătratul. Este important să-ţi duci câinele la medicul veterinar pentru un control amănunţit pentru a înlătura orice problemă medicală care i-ar putea declanşa lătratul. Acest gen de control este de altfel o parte esenţială a oricărui proces de educare. Uneori sunt necesare chiar şi teste de sânge, mai ales dacă administrarea de medicamente este parte a tratamentului de vindecare.

Atunci când te consulţi cu un medic care se ocupă de comportament, trebuie să fii pregătit să oferi cât mai multe detalii cu privire la comportamentul câinelui tău. Răspunsurile tale îl vor ajuta pe medic să ajungă la miezul problemei ceea ce va ajuta la dezvoltarea unei abordări personalizate pentru a rezolva această problemă. O primă consultaţie ar putea dura câteva ore. Un medic bun îţi va fi alături până la rezolvarea problemei.
Este foarte important să observi direct comporatmentul câinelui tău. Notează în ce circumstanţe se declanşează lătratul, cât durează şi ce-l face să înceteze. Încearcă de asemenea să observi cum arată câinele tău atunci când latră. Înregistrările audio-video pot fi de folos pentru a observa comportamenul lui atunci când nu sunteţi acasă.
Tratamentul trebuie să ţină cont de cauzele lătratului. Un plan de vindecare poate include:

  • Evitarea acelor stimuli care declanşează lătratul: Aceasta este o tactică de gestionare a problemelor folosită în multe situaţii. Să corectezi un anumit comportament necesită mult timp şi efort. Uneori este mai uşor să previi cauzele ce i-ar putea declanşa un asemenea comportament decât să-i schimbi apoi reacţiile în raport cu acele cauze. Această tehnică ar trebui să funcţioneze, cel puţin pentru o vreme, pentru lătratul determinat de teama de despărţire, de un anumit spaţiu sau lătratul protectiv. Să eviţi acele cauze ce-i pot determina lătratul excesiv ar putea presupune să-ţi trimiţi câinele într-un centru de zi pentru animale, să-l ţii închis, să nu-i permiţi accesul la fereastră sau să-l îndepărtezi de uşă. Tehnicile de gestionare a problemelor se focalizează asupra cauzelor ce declanşează problema şi presupun acţiuni care nu intervin direct asupra cauzelor. Este foarte posibil ca data viitoare când câinele va fi lăsat singur să înceapă din nou să latre.
  • Eliminarea: Acest procedeu presupune să vă ignoraţi câinele atunci când latră şi este recomandat să fie folosit atunci când câinele latră pentru a vă atrage atenţia. Stăpânii şi vecinii ar trebui să aibă în vedere că este posibil ca înainte de a începe să latre mai puţin, câinele să aibă o perioadă în care va lătra mai mult. În cele din urmă lătratul se va diminua pe măsură ce învaţă că nu este o metodă eficientă pentru a obţine ce-şi doreşte. Este important să fiţi consecvent. Evitaţi să-i vorbiţi câinelui sau să-l răsfăţaţi atunci când latră, de asemenea, evitaţi să stabiliţi contact vizual cu el şi chiar să-l certaţi. Dacă cedaţi şi răspundeţi lătratului nu veţi face decât să-l învăţaţi să latre mai mult data viitoare când vrea ceva.
  • Pedeapsa: este cea mai obişnuită tehnică folosită de stăpâni pentru a controla lătratul câinilor. Totuşi, uneori poate fi o tehnică nepotrivită sau fără sorţi de izbândă. Atunci când pedepsele sunt aplicate în cazul câinilor anxioşi sau fricoşi, problema lătratului se poate înrăutăţi. Pedeapsa poate fi sub forma leselor anti-lătrat, sprayurilor  cu apă sau a zgomotelor puternice (goarne, recipiente umplute cu monede etc.). Pentru a fi eficientă, pedeapsa trebuie administrată imediat, de fiecare dată când începe să latre. Ţipatul nu este o soluţie căci câinele ar putea înţelege că vă alăturaţi lui. Există trei tipuri de zgarde anti-lătrat. Sunt create astfel încât să producă un sunet sonor sau ultrasunete, să împroşte cu vapori de ulei de lămâiţă sau să producă un şoc electric atunci când sunt activate de vibraţii sau acţionate prin telecomandă.

Câinii considera uleiul de lămâiţă dezgustător. Într-un studiu care verifica eficienţa zgărzilor electrice în comparaţie cu cele cu vapori s-a dovedit că cele din urmă sunt mai eficiente pentru a controla lătratul. Atunci când funcţionează corect, zgărzile anti-lătrat administrează imediat pedepse consistente. Totuşi, aceste zgărzi pot fi acţionate din greşeală şi au existat cazuri când au stârnit reacţii agresive. Aceste dispozitive nu ar trebui să fie singura tehnică folosită pentru a opri lătratul şi ar trebui supravegheate atunci când sunt folosite şi, desigur, testate înainte de folosire.

  • Condiţionare inversă şi desensibilizare:  Presupune să-ţi obişnuieşti câinele să răspundă printr-un alt comportament la un stimul care în mod normal i-ar stârni lătratul. Desensibilizarea implică să vă expuneţi câinele la o versiune de o intensitate mai mică a acelui stimul şi apoi să creşteţi gradual intensitatea. Aceste tehnici de modificare a comportamentului sunt de obicei îmbinate pentru a schimba reacţia câinelui la un anumit stimul. Spre exemplu, dacă obişnuieşte să latre la alţi câini în timpul plimbărilor , poţi folosi aceste tehnici spre a-l face să se concentreze tăcut asupra dumneavoastră (şi nu asupra respectivului câine) pentru a primi o gustare. Exerciţiul ar trebui să înceapă la o distanţă mare de un câine pe care câinele dumneavoastră îl ştie iar distanţa dintre ei să fie apoi redusă progresiv. Următoarele etape presupun acelaşi tip de exerciţiu dar cu câini mai puţin cunoscuţi şi apoi chiar cu câini necunoscuţi.
  • Încurajare a acţiunilor pozitive: lăudându-vă câinele atunci când nu latră, mai ales dacă este expus unui stimul, ar putea fi, de asemena, un mod  de a controla lătratul. Vă puteţi obişnui câinele să răspundă la comanda „Linişte” folosind laude sau diferite gustări.
  • Tratament medicamentos al bolii: dacă durerea este cauza lătratului atunci sursa acestei probleme trebuie identificată şi îndepărtată.
  • Medicaţie recomandată de un terapeut: Este posibil ca acei câini care suferă de o anumită boală sau care au probleme comportamentale grave să aibă nevoie de tratament medicamentos.
  • Intervenţia chirurgicală: Mulţi veterinari nu realizează această operaţie care presupune îndepărtarea corzilor vocale. După intervenţia chirurgicală, în cazul unora dintre câini lătratul va semăna cu un scrâşnet, iar eficienţa unei asemenea proceduri este extrem de variabilă. Considerăm că o asemenea măsură nu numai că prezintă o eficacitate discutabilă, dar constituie o practică inumană care nu ar trebui să se apeleze niciodată.  Cei cărora nu le place lătratul câinilor ar trebui să-şi ia o pisică.

Deoarece există muţi stimuli ce pot declanşa lătratul, tratamentul ar trebui să se axeze pe o cauză precisă. Un medic care se ocupă de comportament vă poate ajuta să elaboraţi o strategie potrivită.

Până primiţi ajutor, încearcaţi să ţineţi câinele departe de acei stimuli care îi pot declanşa lătratul. Asta ar putea însemna să-l ţineţi închis, departe de ferestre, să închideţi ferestrele, să reduceţi zgomotul, să apelaţi la un centru de zi pentru animale sau să-l lăsaţi în grija cuiva atunci când nu sunteţi acasă. Zgarda înpotriva lătratului se va folosi doar după ce aţi primit instrucţiuni de la un profesionist. Folosirea excesivă a zgărzii electrice este o dovadă de cruzime şi poate chiar să ducă la intensificarea lătratului.