acum 14 ani

Luxaţia recidivantă a rotulei

Un câine de talie mică aleargă prin curte după o minge. La un moment dat, schiaună de durere şi îşi ridică piciorul stâng din spate, pentru ca mai apoi să şchiopateze mergând în trei picioare. După zece minute, piciorul afectat revine la starea lui normală. Acest episod se petrece poate o dată pe săptămână.

Luxaţia recidivantă a rotulei

Nu pare să îl deranjeze cu adevărat, nu este decât un scheunat scurt urmat de o scurtă perioadă de şchiopătare, după care îşi revine în doar câteva minute. De regulă, patrupedul în cauză este unul de talie mică, precum un pechinez sau un caniche.

Luxaţia recidivantă a rotulei poate afecta unele animale de o manieră mult mai gravă. Acestea pot merge în trei picioare zile întregi şi pot prezenta discomfort evident. Câinii care sunt predispuşi la luxaţie recidivantă a rotulei la ambele picioare din spate îşi pot schimba cu totul poziţia corpului, lăsându-se pe picioarele din faţă şi ţinându-le pe cele din spate departe de trup în tmpul mersului. În cazul acelora cu afecţiuni severe, este posibil să nu îşi poată folosi deloc picioarele din spate, balansându-se doar pe cele din faţă.

Anatomia normală a genunchiului

Rotula reprezintă osul denumit popular “oul genunchiului”. O nişă la capătul femurului permite rotulei să penduleze în sus şi în jos când articulaţia genunchiului se mişcă înainte – înapoi. În acest proces, rotula ghidează acţiunea muşchiului cvadriceps din partea inferioară a piciorului. Rotula protejează de asemenea articulaţia genunchiului.

La o privire asupra părţii frontal – inferioare a femurului la un câine normal, vom remarca două creste osoase care formează o nişă relativ adâncă unde în mod normal rotula penduleaya în sus şi în jos. Aceste structuri limitează mişcarea rotulei într-o singură zonă restricţionată şi controlează astfel activitatea muşchiului cvadriceps.

Întregul sistem este lubrifiat constant de fluidul articulaţiei, astfel încât să existe o libertate totală de mişcare între structuri.

Ce se întâmplă când rotula este luxată ?

La unii câini, din cauza malformaţiilor sau traumelor suferite, crestele osoase care formează nişa rotulei nu sunt proeminente, astfel încât se creează o nişă prea puţin adâncă. La un câine cu nişe puţin adânci, rotula se va luxa (va ieşi din nişă), îndreptându-se în special spre interior, cauzând blocarea piciorului deasupra solului.

Când rotula se luxează de la nişa femurului, în mod normal nu revine la starea normală până când cvadricepsul se relaxează şi creşte în lungime. Astfel se explică faptul că patrupedul îşi ţine piciorul ridicat pentru câteva minute după accident. În timp ce muşchii sunt contractaţi şi rotula este luxată din poziţia ei corectă, articulaţiile sunt menţinute într-o poziţie flexată sau curbată.

Scheunatul este cauzat de durerea generată de mişcarea rotulei de la o margine la cealaltă a crestelor osoase ale femurului. În momentul în care rotula a ieşit din poziţia normală, animalul îşi continuă activitatea fără să mai simtă vreun discomfort.

Ce câini prezintă riscul de a avea rotula luxată ?

Cea mai mare incidenţă a luxaţiei rotulei se întâlneşte la câinii de talie mică. Una din cauze poate fi genetica.

Rasele care prezintă picioare foarte scurte, cum ar fi Dachshund, luxaţia rotulei este considerată mai puţin gravă decât forma anormală a femurului şi a tibiei. Oasele curbate ale exemplarelor acestor rase împreună cu muşchii cvadricepşi au caracteristica de a mişca rotula înspre interior. A nu se înţelege faptul că toate exemplarele acestor rase suferă de luxaţia rotulei, ci doar o mică parte.

Simptome

Majoritatea câinilor afectaţi sunt de vârstă medie, care de-a lungul timpului au prezentat şchiopătări la picioarele din spate. Un câine afectat se opreşte în mod normal din fugă scheunând de durere. Piciorul afectat se va indepărta de trup, câinele fiind pentru un timp incapabil de a-l readuce în poziţia normală.

Riscuri

Dacă afecţiunea nu este corectată, nişa va deveni şi mai mică iar câinele va şchiopăta tot mai mult. Artrita va afecta articulaţiile prematur, cauzând o afecţiune permanentă a genunchiului caracterizată printr-o mobilitate slabă. Prin urmare, o evaluare bună trebuie efectuată de către medicul veterinar cât mai repede cu putinţă, pentru a evita o deformare pe termen lung cauzată de artrită.

Tratament
După cum era de aşteptat, tratamentul medical nu poate face prea multe pentru a corecta această afecţiune, astfel încât intervenţia chirurgicală este necesară. Nişa de la baza femurului poate fi adâncită chirurgical pentru a curpinde torula mai bine. Procedura este cunoscută sub denumirea de modificare troleară. Rotula poate fi poziţionată uşor lateral spre exterior pentru a-i împiedica deplasarea spre interior.

Protuberanţa osoasă a amplasării ataşamentului tendonului cvadricepsului de pe tibie poate fi tăiată şi apoi reataşată într-o poziţie laterală. Toate aceste proceduri funcţionează bine şi sunt puse în aplicare în funcţie de starea patrupedului, precum şi de medic. Animalul va răspunde în mod normal rapid la operaţie şi se va recupera complet în 30-60 zile, în funcţie de procedura aleasp.

Consideraţii asupra raselor

Din cauza relaţiilor genetice puternice, considerăm că animalele ce suferă de această anomalie nu trebuie folosite la împerechere, Pot fi în continuare animale de companie agreabile, iar aceştia care au nevoie de intervenţie chirurgicală vor avea parte în mod normal de o viaţă normalp, fără restricţii speciale.

Sursa: http://www.peteducation.com/article.cfm?c=2+2084&aid=457

Traducere de Andi Sâsâiac