acum 14 ani

Mai tarziu a inceput sa ma conduca pana la gura de metrou traversind trei strazi foarte circulate

Am inceput sa ii ofer in fiecare zi mancare, apa proaspata intr-un castron

Trist, apatic si slab Codita imi era in fiecare zi in drumul meu spre serviciu. Intr-o zi m-am apropiat de el si l-am mangaiat dar el nu a raspus in niciun fel la gestul meu. Trist s-a retras intre tufisurile unde se adapostea de caldura exesiva de peste vara. Am inceput sa ii ofer in fiecare zi mancare, apa proaspata intr-un castron si sa il mangai desi el nici macar nu stia ce inseamna gestul acesta. La inceput ii ziceam Cutu. S-a mai intrenat si a inceput sa ma astepte in fiecare zi. La ora 9 dimineata era atent la cei care trec pe strada si ma cauta cu privirea in departare.

Cred ca pentru Codita sunt singura lui bucurie.

Cand ma vedea incepuse sa se bucure. Mai tarziu a inceput sa ma conduca pana la gura de metrou traversind trei strazi foarte circulate, cand plec de la serviciu spre acasa. La intrarea in gura de metrou cerea pur si simplu sa il mangai, parca in semn de la revedere. Trist apoi cand coboram scarile de la metrou se intoarcea spre locul lui traversand din nou cele trei strazi. Si acum dupa aproape doi ani de cand suntem prieteni ma asteapta in fiecare dimineata si ma conduce la metrou dupa amiaza cand plec spre casa. El ma asteapta si sambata si duminica. Desi eu nu lucrez sambata si duminica vin special pentru el in zona unde lucrez care nu este aproape de casa, sa ii aduc mancare si apa proaspata si sa petrec timp cu el.

Mai tarziu a inceput sa ma conduca pana la gura de metrou traversind trei strazi foarte circulate

Cand suntem impreuna ca sa-mi arate ca ma apara fuge dupa rotile de la masini. Imi este tare frica pentru ca sa nu dea o masina peste el. Daca il cert se supara foarte rau parca l-as fi batut. Cred ca ma considera stapanul lui.
Cred ca pentru Codita sunt singura lui bucurie.
Dupa cateva luni de cand ne-am cunoscut i-am adus de la metrou un catel metis cu ciobanesc pe care l-am salvat de la moarte tratandu-l si ingrijindu-l, catel caruia i-am spus Pufy, cu care Codita s-a acomodat repede, au devenit prieteni de joaca si si-au tinut companie unul altuia ca niste frati.
Iarna le-am facut, lui Codita si Pufy, cotete din cutii din cartoaane, doua cutii una in alta, ca sa fie mai calduroase, invelite in plastic. Au venit la adaposturi alti 5 caini pe care am inceput sa ii hranesc si pe acestia. Cei de la Rosal au strans cutiile inainte sa se faca cald. Pun mereu alte cartoane si cutii, le schimb cand se uda s.am.d.
Asta vara i-am sterilizat pe amandoi, pe Codita si Pufy, in acelasi loc.
Codita nu se acomodeaza in situatii noi si cred ca ar suferi mult daca ar fi luat din acel loc.
Il iubesc mult pe Codita, ca si pe Pufy si mi-as dori mult sa aibe o viata mai buna.

44 comentarii

Ma bucur cand vad ca mai exista astfel de OAMENI.

induiosatoare povestea…imi aminteste de filmul Hachiko. ..Sanatate multa lui Codita si lui Pufy.

da, dar trebuie facut ceva…nu o sa putem sa ingrijim toti cateii in situatia asta oricat am incerca…si in timp ce alinam un catel in alte parti alti catei sufera cumplit

Si eu tot la Hachiko m-am gandit cand am citit povestea :)

nu ii faci si o casuta?

ce mult seamana cu povestea mea..ma bucur

Mihnea, spune-ne si povestea ta, puteti trimite aici ce doriti sa publicam: https://www.adoptiicaini.ro/adauga-un-articol/

exact sunt atat de putini oamenii cu inima pentru animalute! poate reusim sa le gasim celor 2 stapani, altfel risca sa fie calcati de masini ori luati de hingheri ( observ ca nu are crotal)! ar tb sa dam toti forward la msj asa sansele se maresc pt cei 2!

daca ar exista in supermarketuri o cutie plasata dupa casele da marcat unde putem lasa hrana uscata , o conserva sau cativa banuti eu cred ca ar fi la indemana multora dintre noi de a face ceva concret pentru aceste fiinte.

<ce bn ar fii dk toti oamenii s'ar comporta ash cu cainii care nu au un adapost!

Deci e foarte trist mi-a adus aminte de filmul Hachiko ff trist:(

Frumos, insa si trist in acelasi timp..in afara de hrana si adapost, au nevoie si de caldura umana, sufleteasca…tare m-as bucura sa-si gaseasca stapani…Oliviana, despre banutii la supermarket …crezi ca ar ajunge unde trebuie? Ma indoiesc.

*Olaviana, imi cer scuze…PS.Dulce foc coditza:)

Ai scris: "Codita nu se acomodeaza in situatii noi si cred ca ar suferi mult daca ar fi luat din acel loc."Eu cred totusi ca orice caine ar fi mai fericit cu un stapan, decat pe strada, chiar daca a fost acolo mult timp.Câinele meu s-a adaptat.Sunt atat de fericiti si recunoscatori sa aiba o "familie" incat uita repede de unde vin.Felicitari pentru ceea ce faci pentru ei!

O imbratisare si de la mine!

jesus, voi ii hraniti si eu nu mai pot sa trec pe langa bloc din cauza lor si ma catar pe masini cand ma ataca haitele.

pai depinde de persoane…incercati sa fiti mai buni :P (glumesc).

Stefan, daca nu le-ar da nimeni mancare si nu i-ar mangaia ai avea probleme mult mai mari.

@Iancu – propune o solutie…civilizata….pt reducerea nr de patrupede de pe strazi.

Bravo tie se vede de departe ca iti pasa de catei. Dar poate ceve te v-a face sa te mai gandesti si poate vei adopta acel catelus.

eu as propune una pentru reducerea numarului de bipezi:)))

draguts story:x draguts cutu ba8->

:))))..intru totul de-acord cu victor :)))))

frumoasa poveste…eu as adopta toti caini si toate pisicile de pe strada….dar am deja doi pechineri si cateva pisici….cu toate acestea imi place sa hranesc si sa ma joc cu cei de pe strazi…cat despre victor si ady…fuck off..si sunteti niste badarani…

Draga Kiszela…Victor si Ady vorbeau despre BIpezi :D Si eu sunt intru totul de acord cu ei, asa ca daca vrei sa-mi spui fuck off n-ai decat, dar sa stii ca nu o sa-mi schimb parerea :)

kiszela, ia intreaba-l pe sotul tau diferenta intre bipezi si patrupezi…nu, stai, nu-l intreba, poate divorteaza:))

auci…..ai ma victor daca tot iti place sa/ti bagi "coada" nu pui tu de un curs si astfel invata si fetele nestiutoare cum e treaba cu nesimtirea de care dai dovada?….sau de fapt de ce sa "puta" ;)

un pupic pe acest botic mumos

Am deja doi catelusi adoptati de pe strada…sunt minunati, daca as putea face ceva sa aiba toti stapani…:(

E foarte frumos gestul pe care l-ai facut. apreciez asta!

si eu am ingrijit o catzea …dar pentru ca era foarte agresiva, mi-a otravit-o cineva!

sunt asa expresivi..

Sunt extraordinari toti cateii,sunt mai generosi si mai buni decat multi oameni !!!!Ei nu cunosc zona gri a sentimentelor !Ei ori te iubesc,ori te urasc !!

…dar te urasc rar…Sunt mult mai iertatori decat noi…

Sa ai grija de el ca sunt multi oameni rai. Eu am ingrijit o catea cu pui, am operato la o labuta unde a fost muscata de un alt caine, am sterilizato si dupa aproape un an mi-a omorato un vecin. A murit in chinuri groaznice ca a turnat acid de baterie pe ea.Ma consolez cu gandul ca i-am oferit cateva luni fericite….atat…

@Nicoleta, inainte sa-ti bagi TU coada, citeste cine cum s-a exprimat si vezi cine-s nesimtitele:))

Acum 2 ani, cand ma duceam spre servici, langa Revizia de vagoane CFR din Brasov mi-a aparut in cale un ghem de blana. Era atat de mic, incat abia l-am vazut. L-am luat in brate, l-am mangaiat si i-am intrebat pe cfr-istii care erau prin zona unde ii este mama. Atunci am aflat ca puiutzul fusese gasit intr-un tren si ca era al nimanui….Doamne cat de mic si de plapand era…si plin de paduchi…l-am luat in birou, i-am dat apa si mancare si i-am impovizat un mic culcush unde a adormit instantaneu. Nu m-a lasat inima sa-l duc inapoi si l-am luat acasa cu gandul ca o sa-l tin 4-5 zile si-l duc inapoi. Nu pot sa va spun cat de mult s-a bucurat celalat catel pe care-l am – un basset hound – ca are un fratior. Numai dupa el statea, il lingea, il iubea, se jucau in continuu..Sotia mea cand l-a vazut pe asta mic s-a topit, dar m-a pus sa promit ca daca ii gasim un stapan o sa-l dam. Evident ca nu am promis pentru ca deja imi dadeam seama ca in familia noastra intrase un nou membru. La o luna jumate doi colegi de serviciu m-au intrebat daca mai am puiutzul, pentru ca vroiau un catzel. Nu pot sa va spun cat de categoric i-a refuzat sotia mea…nu aveam cum sa dam un membru al familiei…….si acum, la 2 ani de la aceasta povestioara, MUCKY este un caine in toate regula, dragastuos, ascultator, lipicios…si, prin tot ceea ce face, parca imi multumeste ca nu l-am lasat printre vagoane sa ajunga un vagabont si i-am oferit o casa si multa multa dragoste….Adoptati un caine si NICIODATA nu o sa regretati.

Emotionanta povestea, cu atat mai mult cu cat e atat de simpla. Ne atasam de ei si vrem sa ii ocrotim. Foarte frumos din partea ta, mi se pare extraordinar ca iti faci timp si ai disponibilitate sufleteasca sa ii ingrijesti.

Forte frumoasa poveste….felicitari pentru tot ce faci! si mult noroc in continuare, pacat ca nu le poti gasi o curticica unde sa fie in siguranta.

Esti o persoana deosebita si cu mult suflet!Mult noroc in continuare si sa-ti dea D-zeu multa sanatate!!

Frumos gest.. m-a emotionat povestea ta. Te admir si stiu ca numai un suflet curat si bun poate face astfel de lucruri… iti doresc numai bine si ma rog la D-zeu sa-ti dea sanatate pentru a ajuta acesti catei minunati. Iti multumesc si stiu ca datorita tie viata lor este mai buna.

Am scris in poveste ca l-am castrat pe Codita. Are crotal galben dar poza este facuta inainte de castrare. Casute i-am facut mai multe dar au fost furate. Am multe articole pe ecosapiens scrise despre activitatea mea. In total am 15 caini pe strada pe care ii ingrijesc. Am sterilizat 6 si alte ingrijiri medicale la clinici private. Cititi pe acest site si alte povesti scrise de mine: Vagabontul mioritic, Catelus cu maniere da labuta cui o cere (Pufy) si Doua fetite de trei si cinci ani ii aduceau oasele ce ramaneau la masa lor(il chiama Onciu si l-am adoptat dupa o lunga poveste). Am si pisici. Intr-o garsoniera am trei pisici si un caine. Mai am multe povesti adevarate de scris. Si fiica mea si mama mea avem aceeasi pasiune si activitate.

asa este,sunt prieteni credinciosi si recunoscatori,ajuta un om si mai tarziu iti da in cap_! sper sa ii aveti mult timp toate cele bne,am publicat articolul pe fb!

Pentru Ioana Luca: Codita l-am dus in adapostul Fundulea al d-nei Vaduva Georgiana in 9 noiembrie 2013 impreuna cu alti inca 5 catei din aceeasi zona. Acolo Ccodita si toti cateii s-au acomodat repede. I-am adus in Bucuresti pe toti , dar tot intr-un adapost in 11 august 2015. Aceasta a doua mutare a fost dificila pentru el. Cand ma duc la el tremura de frica din tot corpul se ascunde in cotet si nu iese de acolo. Sufar cumplit ca nu ii pot oferi mai mult adica o familie a lui.