acum 14 ani

Fred, un exemplar aparţinând rasei setter irlandez este obişnuit să se ţipe adesea la el. Cel mai frenvent cuvânt pe care îl aude este „nu!”, ceea ce îi cauzează o frică evidentă. Proprietarii săi au întâmpinat dificultăţi în a-l dresa deoarece nu găseasu nici o metodă de a-i transmite că a greşit. La auzul cuvântului „nu” acesta de fiecare dată fugea şi se ascundea într-un colţ, refuzând orice formă de colaborare.

Când un animal învaţă ceva nou, acesta va face greşeli. În cazul lui Fred, greşelile au fost întâmpinate cu o dezaprobare fermă. Cu toate că proprietarii nu l-au agresat fizic, asocierea cuvântului „nu” cu ideea de pedeapsă a fost atât de puternică incât i-a afectat încrederea. Cu toate acestea, dacă proprietarii ar fi ignorat greşelile, Fred ar fi deprins un comportament incorect. Aceştia au găsit soluţia problemei într-un loc cât se poate de inedit: la bâlci.

Depăşirea unor deprinderi greşite

Participând la un asemenea eveniment, unul din proprietari a încercat să arunce o minge într-o grămadă cu recipiente metalice. Cu toate că a ratat, cel ce se ocupa de acel joc nu i-a dezaprobat verbal eşecul, limitându-se la a spune „aţi fost foarte aproape, domnule, ar trebui să încercaţi din nou”. În acel moment, proprietarul a realizat care era problema lui Fred. În loc să încurajeze câinele să-şi amelioreze comportamentul, prin repetarea cuvântului „nu” aceştia i-au transmis să evite acel comportament cu totul.

Proprietarul a realizat că patrupedul are nevoie de o metodă mai puţin dură de a-l face să înţeleagă că a greşit. S-a decis să folosească cuvântul „greşit”. De fiecare dată când câinele făcea o greşeală minoră, proprietarul spunea „greşit” şi îl ignora timp de un minut. Uneori chiar părăsea încăperea după folosirea acestui cuvânt nou.

Curând, Fred a făcut asocierea cu acest cuvânt, dându-şi seama că la auzul său va fi ignorat cel puţin pentru câteva momente. Atenţia şi afecţiunea pe care o dorea dispărea de fiecare dată când făcea o greşeală. În loc să schiaune de frică, Fred încerca să repete mişcarea. Astfel, proprietarul a descoperit o metodă puternică şi utilă de dresaj. După câteva asemenea repetiţii, proprietarul a fost sigur de eficienţa metodei, hotărându-se astfel să o folosească în remedierea unei probleme iritante: Fred sărea de fiecare dată pe oapseţii care încercau să pătrundă în casă.

Dresajul, evitând calea greşită
Proprietarul a apelat la un prieten să sune la uşa sa. I-a spus acestuia ca la auzul cuvântului „greşit” să părăsească imediat locuinţa. De data aceasta, când Fred a sprintat pentru a întâmpina oaspetele, s-a petrecut ceva ciudat. În timp ce patrupedul a început să sară, a auzit cuvântul „greşit”. Prietenul proprietarului a părăsit locuinţa ignorând câinele, fapt care se pare că l-a surprins profund.

După câteva secunde, prietenul a sunat din nou. Acesta a intrat, Fred reluându-şi de asemenea gesturile ospitaliere. Mişcarea s-a repetat iar patrupedul era vizibil într-o dispoziţie nu foarte bună, deoarece trebuia să-şi dea seama ce se intâmplă de fapt.

La următoarea tentativă, Fred şi-a schimbat planurile Şi-a amintit că a început să audă acel cuvânt de-a dreptul supărător în momentul când se pregătea să sară. Câinele s-a gândit să-şi păcălească stăpânul prin a se abţine de la sărit. Prietenul a intrat şi chiar s-a apropiat, fără ca patrupedul să mai sară. Stăpânul şi-a felicitat câinele pentru noua realizare iar acesta a fost foarte fericit că se bucură de atenţie doar pentru simplul fapt că a stat nemişcat.

Majoritatea animanlelor de companie doresc să atragă atenţia şi afecţiunea stăpânilor. Abţinerea de la acestea sunt metode la îndemâna oricui. Astfel, în cazul în care întâmpinaţi asemenea neplăceri puteţi sa urmaţi exemplul de faţă.

Sursa: www.pedigreedpups.com/Wrongway.html

Traducere de Andi Sâsâiac