Niciodata nu mi-am imaginat ca a avea un sufletel cu patru labute langa tine inseamna asa mult. Asta pana cand un ghem de blana a intrat in viata mea. Si nu doar in viata. Mi-a invadat sufletul. Mi-a umplut inima de dragoste. Am iubit-o foarte mult. Mi-a adus 12 ani de bucurii si fericire. Am iubit-o si m-a iubit. Totul se invartea in jurul ei. Dormea cu mine. Aseza caputul langa al meu… ii auzeam respiratia..si dormeam linistita. Dupa 12 ani.. durere. Cancer. Citostatice. Lacrimi. Multe lacrimi. A murit. M-a parasit. E undeva in rai..e inger si poate iubeste un alt inger. Mi-a lasat doar inima franta si multe jucarii in casa. Mi-e dor de ea. Mi-e foarte dor.
dezvoltat de asoc. 100% pentru mediu
Susține proiectele noastre și adopțiile prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către adoptiicaini.ro și Asociația 100% pentru mediu. Completează formularul online și ne ocupăm noi de restul!
Completează formularul 230 în favoarea Asociației 100% pentru mediu și transformă 3,5% din impozitul tău într-un ajutor concret pentru cauza în care crezi!
Iată câteva dintre proiectele noastre:
primaimpadurire.ro – un proiect de informare a potențialilor aplicanți la fondurile PNRR pentru împăduriri
puietiforestieri.ro – centralizează și inventariază ofertele pepinierelor silvice
primalivada.ro – campanie pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat, „Prima livadă”
agriculturaecologica.ro – registrul producătorilor agricoli înregistrați în agricultura ecologică
produsecologic.ro – produse ecologice direct de la producători certificați
procesatori.ro – conectează fermierii cu procesatorii de legume și fructe, având ca obiectiv reducerea risipei alimentare.
colectaredeseuri.ro – informare și conectare a actorilor implicați în colectarea sepaarată a deșeurior
scoaladepuieti.ro – povestea înființării unei livezi plecând de la semințe, încurajând biodiversitatea și documentând fiecare pas
adoptiicaini.ro – platformă de adopție online a câinilor fără stăpân
adoptiipisici.ro – platformă de adopție online a pisicilor fără stăpân
pompiervoluntar.ro – pentru stingerea incendiilor de vegetație
Numai o persoana care a avut un suflet mic langa ea poate sa inteleaga o astfel de durere. Imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita. Max al meu a murit acum 4 ani ,blocaj renal. Avea 13 ani. Am crescut cu el si cand l am pierdut am suferit enorm. Inca imi este dor de el. O lunga perioada de timp am avut senzatia ca este in casa. Uneori ma feream sa nu l calc… si acum am poze cu el prin casa. Nu l voi uita niciodata. Animalutele ne ofera multa dragoste, ne iubesc neconditionat si ne sunt mereu fidele. Avem multe de invatat de la ele.
Eu cred ca un catel nou te va face sa treci peste durerea pe care o ai mult mai usor, mai ales daca il salvezi de pe strada sau dintr-o situatie nasoala si o sa ai parte de recunostinta si loialitatea lui.
Va inteleg perfect.Eu am avut un dog german pe care l-am iubit foarte mult.Mi l-a dat cineva cand avea numai 2 ani.La ince[ut a fost greu pentru toata lumea.A ajuns sa faca parte din viata mea timp de 4 ani.Dupa 4 ani parintii mei au decis ca trebuie sa o dam spre adoptie deoarece nu mai aveam cum sa o crestem,avea nevoie de mult spatiu si de multa mancare.Am decis sa o dam unui nevazator.Dupa un an am primit cumplita veste a mortii ei.Nu inteleg de ce oamenii sunt asa cruzi si au isi fac un hobby din a omora animale.A fost otravita de un vecin care era gelos pe stapan.Iar acum 3-4 luni am aflat ca un vecin a otravit mai multe animale printre care si piciuta mea pe care o iubeam nespus.Momentan am un motan care imi aduce aminte de cel care mi-a murit si de cate ori ma gandesc la ei doi ma apuca un dor nebun si un plans cumplit:(.
Catelul meu a murit acum 9 luni…era viata mea, fiinta pe care o iubeam cel mai mult. Mi l-a luat prea devreme, avea doar 9 ani…era vesel si agitat, vioi…ca atunci cand era pui. In fiecare seara plang…mi-e atat de dor de el, de-abia astept sa-l revad pentru ca eu cred ca undeva acolo sus ma asteapta.
Nu cred ca un nou catel te face sa uiti…Eu am considerat ca am nevoie de o perioada sa-l plang cum trebuie. Ce-ar zice el daca ar sti ca mi-am luat alt catel imediat dupa ca si cum l-as fi inlocuit? Si n-ar fi cinstit nici pentru catelul nou pentru ca l-as compara mereu cu ce-a fost EL…
E tare greu, plang si acum scriind acest comentariu. Imi pare rau pentru pierderea ta…
Si cainele meu a murit acum o luna.A fost un dog german frumos,ascultator si cel mai bun prieten al meu.Acum ma uit la pozele care le-am facut dealungul a celor 10 ani impreuna si ma usuc de plans
Dormea cu mine si erea alaturi de mine in orice moment,cand plangeam sau eream suparata venea in pat langa mine si punea capul pe mine.De cracin eu ma inbracam in craciunita iar el erea mereu renul meu(avea si cornite),manca din furculita si statea pe pat doar cu fundul,un caine manierat.Mie asa dor de el.Domnul sa te aiba in paza caine pur,lordul meu cel scump,nu te voi inlocui niciodata
Si eu am o catelusa de 11 anisori..o am de cand era un ghem mic de blana…stiu ca intr-o zi nu o voi mai avea dar refuz complet acel gand. Nu concep viata fara Cleo a mea…e sufletul meu, e viata mea, e scumpetea casei. De un an si jumatate am gasit un amarat, Micu, l-am adoptat si a devenit membru al familiei. Intr-adevar…Micu nu va completa golul pe care il va lasa Cleuta mea…ea e unica, dar cred ca imi va fi mai usor pentru ca ma va mangaia, vom suferi impreuna, o vom plange impreuna.
Un nou catel nu va lua locul scumpetei tale…dar cred ca vazandu-l ghidus si vesel, vazand nevoia de tine pe care o are la tot pasul…iti va trece mai usor durerea. E clar ca ea e unica si nu o va inlocui nimeni si nimic….dar cred ca de acolo de unde e ar vrea sa te vada din nou fericita…pentru ca te-a iubit toata viata ei..si te va iubi mereu…Ea te mangaia cand erai trista, nu-i asa? Din experienta mea iti pot zice ca nimic nu se compara cu un catelus adoptat…(Micu al meu nu ar lasa nici o musca sa imi faca rau…mereu e atent si ma apara..asa cum e el..un botz mic de blanita…).Capul sus….
Catelul meu un dalmatian de 13.5 ani a murit pe 11 august. Stiu ca era batran dar sufar foarte mult , am intrat pe acest site sa vad daca si altii sufera asa mult .E fffff greu inca nu pot cred ca nu mai este.Va inteleg pe toti care sufera pentru pierderea animalului de companie si acum imi dau seama ca e normal sa sufar asa mult .
Iubita mea Tara,
Avea 14 ani cand s-a stins, acum 3 luni. Era cel mai ochios si mai inimos catel de pe pamant. Insa a facut atac cerebral si s-a stins in 2 ore.I-am pastrat zgarda si o tin intr-o punguta, pentru ca de fiecare data cand mi-e dor de ea, o scot din punga si o miros. Inchid ochii si e mereu langa mine..cu mine..pe langa mine!
Vreau sa adopt un catel..stiu ca asta isi doreste si ea…
P.S.: toti cateii ajung in Rai!
buna seara sincer imi pare rau ca ti sa dus la doamne doamne si ieu am un cine de suflet si jur ca daca las pierde as muri e o rasa dificila da ffff sufletista “PITBULL”toti se ascund de rasa asta da sunt ff buni nui place sa fiu suparat dar niki sa ma supere nimeni ma bucur ca sunt persoane care iubesc animalele mai ales caini va ador fratilor
Si mie mi-a murit cainele acum vreo doua luni . Il chema Bijou . Zilnic ma gandesc la el . nici nu a apucat sa implineasca 3 ani . A murit din cauza faptului ca a mancat din parc o otrava de sobolani . De la moartea sa , am devenit foarte sensibila.
nici nu stiu cum am ajuns pe pagina asta…dar am citit toate comentariile voatre.
ma alatur voua si va inteleg. desi sufletelul meu s-a dus acum aproape 5 ani, inca mai am lacrimi in ochi de cate ori ma gandesc la ea. avea doar 7 anisori si jumatate cand s-a imbolnavit. in ciuda tratamentelor mi s-a stins in brate…
inaintea ei am mai avut o catelusa de care m-am bucurat doar 6 ani. si ea bolnavioara..
dupa ea, la o luna doar, am gasit un ghem de blana pe strada…era o zi de martie ploioasa si rece. nu am putut sa o las in strada, am luat-o acasa in ciuda convingerii mele ca nu voi mai avea un alt caine. o iubesc, imi umple inima de bucurie :) si nu pot sa spun ca a inlocuit-o pe una sau pe cealalta din fetitele pe care le-am avut inainte. pe fiecare le-am iubit diferit, in functie si de personalitatea lor.
daca imi permiteti, o sa va spun totusi ca nu animalutele mele de acasa mi-au adus cea mai mare bucurie, ci o catelusa pe care am gasit-o intr-un adapost..timp de un an si jumatate o vizitam saptamanal, mi s-a lipit de suflet. in urma cu cateva luni a trebuit sa o dau. nu o mai puteam tine in adapost si nici acasa nu o puteam duce. mi-a lasat un gol imens in suflet si o durere mare..nu mai stiu nimic de ea, imi aduc aminte insa foarte clar momentul in care au venit sa o ia de la mine, cum mi s-a urcat in brate, incercand parca sa-mi spuna ca ea vrea sa ramana cu mine…nu mai pot continua din cauza lacrimilor, am scris prea mult oricum.
ceea ce vroiam sa va spun este ca, intr-adevar (asa cum spunea si alina rotariu), un catel adoptat va sti sa-ti rasplateasca inzecit sansa la o viata mai buna pe care i-o oferi si bucuria asta nu se compara cu nimic..
MA BUCUR PENTRU TINE
EU INSA E CEVA DIFERIT
EU AM PIERDUT O SCROAFA
TATI A VANDUTO
NAM DORMIT 2 LUNI NAM
SI NAM MANCAT O SAPTAMANA
SI INCA NU MIA TRECUT
CE SAFAC?
VA ROG AJUTATIMA!!!!!!!!!!!!!!!!!!
NU MAI POT SUNT INTR-O DEPRESIE MORTALA
INTRU MAINE SA VAD CE-ATI SCRIS
AJUTATIMA DATIMI UN SFAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ALEXANDRA
Imi pare rau pentru tine…acum inteleg durerea asta… eu l-am pierdut acum 5 zile….si imi vine sa urlu in gura mare de durere. Voiam sa stiu…trece? Oare trece candva?….nu pot sa-i dau castronasele, le tin inca cu mancare, imi lipseste cand plec, cand vin, cand ma bag in pat…Deci va intreb, acum …..trece vreodata??