21 Ian 2013

Micutza Bella

Bella este o micutza catzelusa care a fost aruncata la tomberon de catre o pesoana fara suflet cand avea doar 3 zile..Intamplarea a fost ca niste copii treceau pe acolo si au auzit-o plangand.Au luat-o in brate si s-au dus cu ea in parc, incercand sa ii faca rost de un stapan, deoarece ei stateau la bloc si parintii nu erau de acord sa o tina.Era spre sfarsitul lunii iulie,afara era frumos si cald asa ca am hotarat sa fac o plimbare cu bicicleta..Parcul este foarte aproape de mine asa ca am decis sa ma plimb pe aleea din jurul parcului.M-am intalnit cu niste prieteni si mi-au spus ca au gasit un caine si mi l-au aratat.Era foarte mic cat un pumn de a-l meu ,nu avea ochii deschisi si plangea intruna.I-am intrebat unde l-au gasit si mi-au zis ca era sus pe capacul de la tomberon..Cand l-au gasit ei avea nasucul spart ,ii curgea sange si tremura .M-a emotionat foarte tare povestea ei si m-am decis sa il adopt eu desi mai aveam si alte animale si stau la bloc.A fost foarte greu la inceput pana si-a deschis ochii si a inceput sa manance singura..Ma trezeam din 3 in 3 ore sa ii dau sa manance.Ii incalzeam laptele si i-l dadeam cu seringa pana vedeam ca nu mai plange si se opreste din a manca ..Timp de 1 luna a fost aceeasi poveste ,ma trezeam din 3 in 3 ore sa o hranesc .Dupa o luna si-a deschis ochii si umbla prin toata camera ..Mai erau 2 saptamani si incepea scoala si trebuia sa o invat sa manance singura macar pana ma intorceam de la scoala..Asa ca i-am cumparat mancare junior si un bol si m-am pus pe treaba..Prima data i-am dat in gura sa simta gustul apoi i-am pus in bol si a inceput sa manance ea singura.I-au crescut dintii dar foarte incet deoarece a fost crescuta fara lapte de mama.Scoala incepuse si ea deja era destul de mare sa se hraneasca singura iar eu eram multumita de rezultatele obtinute dupa noptile nedormite din vacanta de vara.Nu imi parea absolut deloc rau si nici nu am considerat ca mi-am pierdut timpul ca sa o cresc.Pentru mine ea este o bucurie si un prieten adevarat.Un caine iti este mereu alaturi chiar si in cele mai grele momente ale vietii pe cand un om nu.Acum este mare are 6 luni si este foarte fericita,ma asteapta la usa cand vin de la scoala ,sare pe mine si ma linge toata,se joaca cu ursuletzii ce i i-am cumparat toata ziua iar eu sunt mandra ca i-am putut oferi un camin si multa bucurie!



Publicat de: Adoptiicaini.ro
2 comentarii

ce frumos :o3 sa ai grija de ea in continuare

Super poveste , sper ca si eu , ca si tine o sa’mi gasesc sufletul pereche [printre animale(momentan)].
Scuze ca m’am facut Anonim dar nu’mi place sa’mi dau numele pe INTERNET.

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.