acum 13 ani

Mikiduta Albinuta

Pe 31 decembrie se implinesc doi ani de cand mi-a murit primul caine. Il aveam de cand era cat palma, mic, negru si plangacios . Cu un nasuc mare si umed si niste ochisori mici si speriati. Il chema Jimmy..Jimmy era un mare cataret , dansator , iubitor de citrice si…un mare inamic al barbatilor. Dar pe 26 decembrie Jimmy s-a imbolnavit , iar doctorul nu a fost suficient de bun sa il poata salva…singurul doctor care a avut program de Craciun…Cu cativa ani in urma, tot din mainile aceluiasi medic de pe langa teatrul din Ploiesti , imi pierdusem si pisica..Si asa , dupa 10 ani petrecuti impreuna, Jimmy m-a lasat sa trec intr-un nou an singura…I se simtea lipsa in fiecare moment ..Preferam sa nu mai stau mult timp in casa doar ca sa nu vad toate locurile in care se maimutarea clovnul meu micut…Pana in aprilie cand primesc un telefon de la mama : du-te repede cu masina pana la gara ca e un catel mic, alb, plin de calti, noroi …are blana mare si incalcita de nu vede nimic. Adu-l acasa …il tundem, ii facem o baie si apoi il ducem inapoi.. Avand in vedere ca intotdeauna am ajutat animalele aflate in suferinta, evident ca am dat fuga la gara sa vad cine-i tipul. Si l-am vazut…: un calt pitic si cenusiu care nici nu putea sa isi departeze piciorusele sa paseasca din cauza blanitei..L-am urcat in masina si am facut cale-ntoarsa. Mirosea atat de urat, incat, cu toate geamurile deschise, mi s-a facut rau de nu mi-am revenit decat dupa doua zile…Am ajuns acasa, a venit si mama…chip sa il tundem nu a fost. Mai aveam si 2 pisici care il distrageau…era un fel de circul vesel… Am decis sa mergem la un cabinet avizat sa il tundem. Acolo, dupa tranchilizante si muscaturi si vreo 4 ore si cu cateva sute de lei mai putin in buzunar…am reusit sa dam jos 2,8 kg de blana (calti si noroi) si ne-am ales cu o piticanie in pielea goala. Evident ca ni s-a facut mila sa il mai ducem la gara in aprilie…frig afara, cainele “dezbracat”…am hotarat sa il tinem cateva zile pana se mai imblanzeste vremea.. Evident ca acum, dupa mai bine de un an jumate, Miki, tipul alb si plin de calti de la gara, are locul lui pe perna, are o tona de jucarii, are tot felul de hainute vesele si este un mare clovn nataflet… S-a dovedit a fi un bichonel simpatic…cam natarau dar dulce si moale si pufos.. Nu e zi in care sa nu faca giumbuslucuri, sa nu ne bucure, sa nu ne insenineze chiar si cel mai intunecat moment. Adopta un caine! Vei fi mai bun, mai responsabil, mai fericit ! Miki nu o sa il inlocuiasca niciodata pe Jimmy … Dar imi face viata mai frumoasa zi de zi..Ar trebui sa fim recunoscatori animalelor pentru linistea si bucuria pe care ne-o aduc!

6 comentarii

mi a placut mult povestea ta fericita ! sa aveti grija unul de altul si sa va bucurati !

Si mie mi-a placut povestea si m-a emotionat mult. Intr-adevar atunci cand adopti un catel, cand ajuti un sufletel viata intreaga ti se schimba. Dar din pacate multi nu potsa inteleaga asta !

Felicitari sincere mai ales pentru faptul ca ajuti aceste fiinte minunate si multumiri pentru ca ne-ai impartasit si noua aceasta frumoasa poveste !

am citit cu atata interes povestea ta … ;)) miki e superb…si eu am o comoara luata din fata unui chiosc…si o ador. Sanatate :)

Ce frumoasa povestea da si catelusu e dulce ,e atat de dulce incat zaharul inmuiat in miere e sarat pe langa el ..sa ai mare grija de el si imi pare rau pt jymmy

imi vine sal mananc cand il vad ma uit in fiecare zi la paza asta ia te rog id meu sami mai spui despre el
ionutzzbitzza
asta ii id

buna.ma numesc ioana pop,sunt din cluj-napoca..ma emotionat foarte tare poveste catelusului..imi doresc fffoarte mult sa am si eu un catelus!!!daca cumva il mai adoptati va rog frumos sa ma contactati pe adresa de E-MAIL..sau la nr de telefon 0757475943.
va multumesc o zi buna:*:*