acum 14 ani

Monica Davidescu: Daca nu as fi fost actrita, as fi ales medicina veterinara

Monica Davidescu este un nume de referinţă în lumea teatrului şi a filmului românesc. Riguroasă şi profesionistă în tot ceea ce face, Monica Davidescu a ales să se implice activ în campania de sterilizare a câinilor comunitari, nemulţumită de politicienii care nu iau măsuri în acest caz şi care aşteaptă bani de la UE „din care se mai pot înfrupta”.

Monica Davidescu: Dacă nu aş fi fost actriţă, aş fi ales medicina veterinară

Actriţa a acceptat să ne vorbească, în cadrul unui interviu pentru adevarul.ro, despre această campanie, dar şi despre viaţa şi cariera ei.

S-a născut la 6 august 1972, satul Vistieru, comuna Şotrile, Prahova
A absolvit în 1998 Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), secţia Actorie, clasa profesor Grigore Gonţa.
Înainte de actorie a fost învăţătoare, dansatoare şi model.
Din 1998, joacă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB).
La TNB, în stagiunea 2009-2010 joacă în: “Visul unei nopţi de vară”, “Take, Ianke şi Cadîr”, “Sânziana şi Pepelea”, “Molto, gran’ impressione” şi “Comedia norilor”.
Este căsătorită cu Aurelian Temişan.

Când ai început să te implici activ în campania de sterilizare a câinilor comunitari, “Sterilizeaza! Stop abandonului” şi ce te-a determinat să faci pasul de la un simplu iubitor de aminale către implicarea activă?

Marcela Lungu, de la Asociaţia Cuţu-Cuţu, cea care este implicată în lupta pentru drepturile animlelor de multă vreme, mi-a solicitat sprijinul pentru susţinerea animăluţelor la o pichetare în faţa Parlamentului prin care se solicita aprobarea legii în urma căreia toţi oamenii care au câini fără valoare chinologică să fie obligaţi să-şi sterilizeze câinele, oprind în felul acesta abandonul puilor, aceasta reprezentând principala sursă a câinilor fără stăpân de pe străzile oraşelor din ţară.

Am crezut că cererea va fi şi ascultată, iar legea se va da repede şi va fi aplicată curând în ţară, dar se pare că politicienii nu au interes să cureţe străzile de cânii fără stăpân pentru că probabil mai vin nişte fonduri europene din care se mai pot înfrupta cei de la conducerea acestei ţări pentru mult timp.

Atunci am pornit să facem această campanie de informare a populaţiei în speranţa că vom trezi spiritual civic în oameni şi că aceştia vor lua câte un câine din stradă plus câinele lor, repet fără valoare chinologică, şi îi vor duce la sterilizat, oprind astfel înmulţirea câinilor fără stăpân sau că vor sfătui pe cei de la ţară să-şi sterilizeze câinele şi nu o să nu mai arunce puiuţii nou născuţi pe râu sau printre maşini pentru că, fie mor, fie supravieţuiesc în condiţii mizere şi ajung să fie agresivi şi astfel devin un pericol public.

Oamenii de bine care îi adună, îi duc la tratamente şi se străduiesc să găsească stăpâni nu sunt chiar atât de mulţi, iar animăluţele nu au şanse.

Aşa că singura soluţie e STERILIZAREA, dar e important ca toată lumea să facă ceva şi să nu aştepte cu mâna în sân să vină primăria să rezolve problema. Din păcate nu am avut sprijinul mass-mediei aşa cum ne doream şi oamenii încă nu au aflat că acum atât Primăria Bucureşti, cât şi cea din Buftea au program de sterilizare gratuită a cânilor fără stăpân.
Iubitor de animale înseamnă să dai şansa fiecărui animăluţ pe care îl întâlneşti, nu să iubeşti doar câinele sau pisicul tău, iar restul să nu mai conteze. Pentru mine toate animăluţele fără stăpân merită o şansă la o viaţă mai bună şi dacă asta înseamnă să trăiască fără să se mai chinuie cu puiuţii, fără mâncare, fără adăpost, fără apă, în condiţii grele, atunci cred că sterilizarea e singura soluţie.

Care sunt rezultatele campaniei în acest moment? Câţi câini au fost sterilizaţi şi câţi şi-au găsit stăpâni?

Nu am cunoştinţă exactă de rezultatele campaniei, ştiu doar că prin programul Primăriei Bucureşti au fost sterilizaţi 7000 de câini într-un an (puteau fi mult mai mulţi dacă oamnenii se implicau şi duceau personal câinii acolo, luâdu-i înapoi fie în aceişi zi după sterilizare, fie în funcţie de locurile de la adăpost, după câteva zile). Administraţia nu face faţă cererilor multiple pentru că nu au decât două maşini şi câţiva oameni care să meargă să captureze câini şi să-i ducă înapoi în teritoriu după un timp. Adăposturile pe care le au de câteva sute de câini se umplu foarte repede, aşa că până vin noi adoptatori sunt nevoiţi să mai facă o pauză.

În cazul în care o persoană ar dori să se implice în această campanie, pe cine ar trebui să contacteze şi ce ar putea să facă mai exact?

Ar trebui să sune la numarul 021 3129555, la Administraţia Primăriei sau la 0726 157 498, la Asociaţia Cuţu-Cuţu sau 0372 765 164, la Administraţia Primăriei, adăpostul Mihăileşti şi să programeze sterilizarea căţeilor pe care vrea să îi ducă acolo, să transporte căţeii la locul respectiv, să semneze hârtiile pentru adopţia acestora şi să-i întoarcă, după sterilizare înpoi pe stradă din locul în care i-a luat, îngrijindu-se în continuare să le dea de mâncare şi apă.

Care sunt avantajele? Câinii nu se mai strâng în haite în perioada rutului, nu mai sunt agresivi pentru că nu mai au motiv să-şi apere teritoriul şi femelele din zonă sau să-şi apere puii, dacă sunt hrăniţi nu se mai luptă nici pentru mâncare şi atunci rezultă pentru încă câţiva ani o convieţuire liniştită între câinii de pe strdă şi locatarii din zonă.

Cum privesc autorităţile această problemă a câinilor fără stăpân? Exista susţinere legislativă sau implicare activă din partea vreunei instituţii abilitate?

Deocmdată părerile sunt împărţite. Primăria Bucureşti şi Primăria Buftea fac sterilizări gratuite, dar din nefericire nu sunt ajutaţi de parlamentarii care ar trebui să dea legea sterilizării obligatorii a câinilor cu stăpân şi atunci cu siguranţă se va mişca ceva, pentru că dacă oamenii sunt obligaţi, vor steriliza câini proprii contra cost (o sumă nu prea mare cred) la cabinet, dacă nu ,vor primi o amendă mare care ar trebui să meargă în fondul câinilor fără stăpân, de unde rezultă că primăriile din toată ţara ar avea bani să sterilizeze câinii de pe străzi.

De asemenea ar trebui să se aplice pedeapsa cu închisoarea pentru abandon, maltratare şi ucidere a animalelor, dar deşi această lege este în vigoare de anul trecut, nu se aplică, iar ştirile arată în continuare cum nemernicii îşi omoară caii în plină stradă sau lovesc cu brutalitate câini şi pisici sau abandonează şi, deşi aceşti oameni sunt văzuţi şi recunoscuţi la televizor, autorităţile locale nu aplică legea, iar aceste brute sunt în continuare în libertate putând oricând să o ia de la capăt cu furia lor îndreptată către animale. Prin urmare, unii încercă să facă ceva, alţii stau cu mâna în sân, deşi au totul de partea lor.

Găseşti că ţi se potriveşte numele vehiculat în presă – “Brigitte Bardot a României”?

E o prostie inventată de cineva fără imaginaţie. Sunt cetăţeanul care mai are încă responsbilitatea spaţiului în care trăieşte, sunt Monica Davidescu. Dacă cineva vrea să mă numească în continuare aşa, e rugat să îmi verse în cont două, trei milioane de euro, pe care să-i folosesc în ajutorul animlelor fără stăpân, ca să pot fi la acelaşi nivel cu Brigitte Bardot.

Să revenim acum la actriţa Monica Davidescu şi să încercăm să o cunoaştem mai bine. Ai rămas orfană de mamă de mică şi nu ai avut o viaţă tocmai uşoară, ai putea să ne vorbeşti puţin despre anii tinereţii?

Cu bune cu rele au fost ani frumoşi aceştia ai copilăriei şi adolescenţei mele, ani în care am învăţat multe lucruri şi mai ales să nu mă plâng de ce am sau de ce mi se întâmplă. Sunt alţii care au o soarta mult mai rea şi atunci văd totul la mine ca o binecuvantare.

Ce vise, planuri aveai atunci?

Ca şi acum, visam să ajut persoanele neajutorate, şi animalele. Cred că în mică măsură, atât cât pot fac acest lucru şi cu oameni şi cu animale. În plus atunci visam să fiu pe scenă. Acest vis s-a împlinit, mulţumesc lui Dumnezeu.

Ai făcut parte din trupa de dans „Platinium” a Brânduşei Novac. Am citit undeva că ai învăţat să dansezi la horele care se ţineau în satul natal? Care era atmosfera atunci?

Curată. Acolo am învăţat bunele maniere pe care nu le-am mai întâlnit ulterior la Bucureşti, am învăţat bunul simţ şi responsibilitatea lucrului bine făcut , de care nu prea te împiedici prin capitala şi mai ales în zonele de conducere a unităţilor de orice fel, mici sau mari , de stat sau independente, chiar de conducere a ţării.

Cum era Monica Davidescu în perioada în care a fost învăţătoare, la 18 – 19 ani?

Încă dorea să înveţe, pentru că ştia că lucrurile nu se opresc acolo, încă se juca, pentru că era tot un copil mai mare, încă se emoţiona ca un copil la primirea coroniţei de fiecare dată când intra în clasă şi copiii se ridicau şi spuneau formula de salut.

În toamna anului 1992, la vârsta de 19 ani ai venit în Capitală. Timp de trei ani ai fost ba secretară, ba manechin într-un magazin de haine, făceai parte şi din trupa de dans. Ai spus la un moment dat, într-un interviu, că în momentul în care ai venit în Bucureşti te-ai reinventat în întregime. Poţi să ne dai detalii despre aceea perioadă?

Am venit deschisă să dau şi să primesc dar m-am lovit de ziduri de ,,miştouri’’,de oameni cu două feţe cărora le acordam încredere şi apoi eram trădată, m-am lovit de răi şi profitori. Atunci am început să mă reinventez, şi să-mi creez un zid în juru-mi în care să nu las să pătrundă ironiile şi miştourile celorlalţi ca să nu mă altereze. Pe de altă parte, trebuia să dau impresia că sunt de-a lor şi că pot face parte din lumea asta dură. Am avut şi noroc de la Dumnezeu că printre mulţi de genul ăsta am găsit şi câţiva oameni de calitate care mi-au dat ajutor şi sfat bun atunci când aveam nevoie.

Ce ai câştigat din toate aceste încercări?

Experienţă de viaţă, plus o tristeţe mare când mă uit la oamenii ce nu se mai pot îndrepta, şi din nefericire aceştia sunt mulţi şi ne înconjoară în fiecare minut..

În vara anului 1994 ai intrat la două facultăţi, la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) şi la Hyperion, şi te-ai hotărât să rămâi la prima. Ce te-a determinat să dai la teatru?

Îmi doream să trăiesc şi eu în ,,cutia magică’’ în radio şi în tv.

Alături de Cristi Iacob în piesa “Celălalt”

Cine au fost mentorul tău, omul care te-a ghidat în meseria de actor?

Nu e un singur om. În clasa a 11-a, la liceu, aveam un profesor de română, Gheorghe Lunca, cu un dar special de a povesti lecţia. Îmi făcusem o ţintă din a repovesti lecţia cu mai multă interpretare, cu mai mult patos ca să mă întrec cu el. Era de fapt o cursă cu mine însămi şi care mi-a prins foarte bine.

Apoi, în Bucureşti, colegul meu Justinian Radu mi-a adus un metru de cărţi, piese multe , din care să-mi aleg repertoriu şi să dau la teatru, era cu o lună înainte de examen, le-am citit, am ales, m-a dus apoi la profesoara sa Ruxandra Sireteanu care m-a ascultat şi mi-a ajustat reperotoriul, apoi am dat examen.

Am intrat la teatru unde l-am avut profesor pe Grigore Gonta, apoi am fost angajată la TNB de domnul Ion Cojar. Dumnezeu să-l odihnească în pace, căci s-a prăpădit. Am fost luată apoi sub aripa ocrotitoare a lui Dinu Săararu, director al TNB, un mare iubitor de actori şi un adevărat geambaş de teatru.

Aceşti oameni de care am pomenit m-au învăţat multe lucruri utile fiecare la timpul său. De la fiecare coleg de scenă mai vârstnic sau mai tânăr am învăţat câte ceva în tot timpul ăsta.

Ai jucat în multe piese de teatru şi filme, care a fost însă rolul tău de suflet?

Pentru fiecare am depus mult efort, şi fiecare mi-a fost drag în momentul repetiţiilor şi al spectacolelor. Îţi voi aminti câteva: Roxie Hart din „Chicago”, Ana din „Tache, Ianche şi Cadâr”, Hellen Jones din „Machinal”, Dora din „Cei Drepţi”, Maria din „Apus de Soare”, Edith Dinescu din „Cu un Pas Înainte” sau Ruth din „Fantoma, dragostea mea”…şi lista poate continua aşa mult şi bine.

În afară de spectacolele de la Teatrul Naţional, în ce proiecte mai eşti angrenată în acest moment?

Sunt prinsă în 4 spectacole ale teatrului Metropolis: „Celălalt”, „Pijamalele”, „Mincinoasa”, „Fantoma,dragostea mea”. Mai am şi „Noaptea furtunoasă” la Buzău şi „Micul Paris” la Circul Globus. Sunt spectacole care se vor juca destul de des din noiembrie încolo şi despre care se găsesc detalii de tot felul în ştirile teatrelor sau ale circului.

Ai jucat în multe filme, de ce nu şi în telenovele?

Te contrazic, nu am jucat în aşa multe filme. Doar câteva, plus doup seriale de televiziune. Pentru telenovelă nu am fost cooptată încă. Dacă mi se va propune şi va fi un subiect interesant şi un personaj captivant, voi juca şi în acest tip de film.

Care este condiţia actorului de astăzi, aşa cum o vezi tu?

Trăim în România, şi trebuie să facem multe lucruri ca să ne menţinem în condiţia de actor. Facem şi piese de teatru, şi emisiuni, şi filme, şi seriale, şi telenovele, şi evenimente, şi prezentări, de toate ca să supravieţuim.

Munceşti mult, eşti angrenată în multe proiecte, cât timp îţi mai rămâne pentru familie şi prieteni?

Nu mă plâng de muncă. Să dea Domnul să fie. Prietenii şi familia sunt alături oricum şi când ai de lucru şi când nu ai.

Cum este să fii căsătorită tot cu un artist? Cum se înţeleg două personaje aşa de puternice ca voi?

Vorbim aceiaşi limbă, aşa că e bine. Nu trebuie să dăm explicaţii când zilele de muncă se prelungesc sau când stăm mai mult după un spectacol cu colegii, sau când suntem plecaţi în deplasare, în turneu. Ne înţelegem şi ne respectăm atât munca, cât şi perioada de relaxare.

Ai o carieră frumoasă, un soţ care te iubeşte, eşti apreciată de foarte mulţi oameni. Care sunt însă visurile Monicăi Davidescu?

Să fiu sănătoasă, să pot ajuta cât mai multe animăluţe fără stăpân şi cât mai mulţi oameni neajutoraţi.

Dacă ai putea schimba ceva în lumea în care trăiam, ce anume ar fi?

Aş încerca să-i fac cinstiţi pe toţi cei aflaţi în funcţii de conducere, aş vrea să nu mai fie ghidaţi de interese proprii bazate pe înavuţire, aş vrea să-i transform în oameni de fapte, din papagali vorbitori. Dar ceea ce doresc eu este utopic, din nefericire România nu va avea niciodată aşa ceva.

Dacă nu ai mai face teatru, spre ce te-ai îndrepta?

Spre medicină veterinară.

8 comentarii
Miezea Sanda Maria 21 august 2010 la 9:18 pm

Am urgenta nevoie sa iau legatura cu d-na Monica Davidescu. Daca ma puteti ajuta va rog din suflet. Multumesc.

Alexandra Virvaroiu 25 septembrie 2010 la 8:38 am

Doamna Davidescu, va multumesc in cel mai ironic mod cu putinta ca hraniti haita de caini din spatele blocului. Deja de doua ori ne-a inconjurat pe mine si pe fetita mea de 1 an. Numai printr-o minune de la Dumnezeu am scapat. Si dv. sunteti mama si sper ca instinctul matern este mai puternic decat atasamentul fata de caini. Nu sunt, daca asa credeti, o femeie fara suflet care uraste animalele. Am avut si eu 2 caini, dalmatian si ciobanesc german, pe care i-am iubit foarte mult si care au murit. Dar hai sa fim maturi, este o limita. Gesturile dv. afecteaza pe toata lumea de la bloc, sunt atatia bebelusi si atatea mamici care au avut aceeasi problema ca si mine. Haideti sa ajungem la un compromis!
Nu vreau sa va demonstrez ca am dreptate, este ultimul lucru prin care eu si fiica mea as vrea sa trecem. Nu e de ajuns sa le dai de mancare si sa te joci cu ei ca sa nu te muste.

Virvaroiu Alexandra, vecina de la sc1.

Draga d-na davidescu ne lasi cu maidanezi matale? am 1 copil care zilnic cand merge la scaoal trece pe langa o haita de caini, sta bietul copil ca o satuie de frica lor, daca il musca te intreb ce sa fac? Sa bag cutitul in ei sau sa-i otravesc? O sa ai si dumneata un bebel(sa-ti traiasca si sa fie sanatos), te intreb cum ai reactiona ?

Doamna Davidescu a dat solutii si pentru cainii agresivi, si pentru numarul cainilor vagabonzi ! Probabil nu ati citit articolul in intregime si va grabiti sa condamnati. Dar cine suntem noi sa condamnam ? Am creeat noi viata , ca s-o putem distruge ?
Se zice ca romanii sunt crestini…. Cati oare dintre noi ?

poate era bine , ma refer la preturile mari care se iau pt un amarat de vaccin -30 lei

Doamna Davidescu, hai si pe la Brasov sa strangi javrele, daca tot esti asa buna de gura. Ai ceva tupeu sa spui ca Romania a facut pasi spre civilizare cand s-a declarat neconstitutionala matrasirea javrelor.
Iti doresc din inima sa te muste cativa.

multumesc pentru fotografia facuta la campina pe 16.01.2012 a fost o seara de teatru memorabila .ai jucat foarte bine monica .bravo

Madame Davidescu! daca nu ai fi fost actrita, ai fi fost doctorita……..sa ce? :P. sa ingrijesti plagile lasate pe trupul unor copii nevinovati de catre cainii aparati de matale? pacat ca acum ca esti mama, nu te sensibilizeaza deloc copiii muscati. Acum ca acel copil bonav, cu sdr down e desfigurat si nu se stie daca are sanse la viata, nu mai iesi in strada sa-ti aperi corciturile care se transforma in monstrii. SI PE LANGA EI, TE TRANSFORMI SI TU! ESTI UN MONSTRU!