acum 13 ani

In urma cu vreo 6 ani se aciuiasera la mine in cartier o haita de caini, majoritatea uriasi. Erau blanzi dar, dat fiind numarul si dimensiunea lor, oamenii erau destul de speriati.
Printre ei era si un pui de cateva luni, frumos, inteligent si elegant. Era remarcabil.
Ne-am imprietenit imediat.
La un moment dat au venit hingherii si au strans haita. Puiutul meu, fiind mai mic, a scapat. A stat pitit in subsolurile blocurilor, s-a strecurat ….. ce mai, a avut zile!
Impreuna cu el a mai ramas o catelusa, cu adevarat isteata si descurcareata – o adevarata luptatoare.
Ei doi erau prieteni buni – imparteau hrana, subsolurile, culcusurile si prietenia mea!
Vecinii mei nu-i suportau. De ce? Mi-e imposibil sa gasesc un raspuns. Asadar, hingherii ne vizitau zilnic, dar le era imposibil sa-i prinda. Totusi, la un moment dat l-au capturat pe Negru.
Fetita, catelusa cea inteligenta a venit la usa apartamentului meu, a latrat, a zgariat in usa si m-a chemat afara. A inceput sa alerge dupa masini, sa le amusine portierele, larand agitata. M-a facut sa inteleg ce s-a intamplat.
Am urcat in masina noastra si am mers la asa-zisul adapost de animale. Bietul Negru, speriat si plin de lovituri, tremura intr-o cusca oribila, pe ciment, intr-o mizerie greu de descris.
L-am “mituit” pe tiganul-sef cu doua doze de bere si 100.000 lei si ni l-a dat. Asa a scapat de groapa de var nestins in care erau aruncati cainii fara stapan de la noi din oras!
A urmat episodul doi: am dus amandoi cateii intr-un spatiu imprejmuit, langa vechea fabrica de paine, unde aveau un soi de custi. Au locuit acolo cateva luni, vecini cu alti cainii, ingrijiti si aceia de oamenii care iubesc animalele.
Mergeam zi de zi la ei, cu mancare si apa.
Intr-o noapte a fost o furtuna groaznica si catelusa Fetita a fost traznita. Negru meu a scapat. Mereu am spus ca-i un caine norocos. Negru a fugit de acolo. Ne-am trezit cu el la usa. Am descoperit ce s-a intamplat si atunci ne-am decis sa-l luam cu noi in casa. Dar noi mai aveam un catel. Il aveam deja pe Teddy, un caniche rasfatat. Normal, lui Teddy i-a fost greu sa-l accepte si pe Negru cu noi in casa, desi erau, de altfel, prieteni. Toate plimbarile la faceau impreuna, toti trei cateii: Teddy, Negru si Fetita.
Asa ca, atunci cand o cunostinta care locuia intr-o casa cu o curte mare, mi l-a cerut pe Negru, i l-am dat. O stiam foarte mare iubitoare de caini, stiam ca il iubeste, ma gandeam ca intr-o curte se va simti mai bine si mai liber decat la noi in apartament. M-am inselat. In fiecare seara fugea de la prietena mea si se intorcea acasa. A incecat sa-l lege seara. A rupt lantul si a venit. L-a incuiat in subsol, noaptea. A doua zi a gasit un dezastru acolo, dezastru produs de Negru meu care a incercat sa evadeze.
Ultima “isprava” a fost cea care m-a decis. Stateam intr-o seara linistiti acasa. Toata lumea se uita la televizor – liniste, in bloc. Toti am incremenit cand s-a auzit un zgomot infernal pe casa scarilor. Negru isi rupsese lantul gros cat mana si ajunsese acasa tragand dupa el o bucata de 2 metri. Bucata aia zornaia infernal. Am deschis usa si l-am vazut dand din coada si razand fericit. Reusise din nou sa ajunga acasa!
Nu l-am mai dat nimanui! Nu l-as mai da nimanui!
De atunci locuieste cu noi in apartamentul nostru. Teddy s-a obisnuit cu ideea. Sunt fericiti impreuna.
Toti suntem fericiti impreuna.
Nu-mi mai pot imagina viata fara ei

2 comentarii

super. bravo!

PfFFF!!!!!M-a dat gata povestea.Super!!! Nu gasesti in OAMENI ce gasesti in caini.In afara de faptul ca sunt un bun exemplu pentru noi ,sunt nistemprieteni credinciosi si nedesoartiti.
-multumesc Crina pentru minunata ta povestire.
-Frumoasa exprimare.Un continut plin de energie ….