acum 11 ani

Nu am sa va spun…

BaviNu am să vă spun o poveste ca multe altele din oraşul ăsta al nostru, o poveste cu cîini ai nimănui… de fapt, ai noiştri, ai tuturor.
Nu am să îmi vărs aici tot năduful (doamne, şi ce-aş mai face-o !) pe edilii ăştia ai noştri care ne promit marea cu sarea cînd vin iar cînd pleacă lasă lucrurile mai rău.
Nu am să vă spun povestea despre cum un brav concetăţean de al nostru, ca mulţi alţii de altfel, gîndeşte (scuzaţi, am folosit un verb nepotrivit cetăţeanului respectiv), crede că rezolvă problema aruncînd o căţea cu puii ei, 5 la număr, undeva în Bucureştiul ăsta mare, oriunde altundeva numai să nu-l mai deranjeze pe el.
Nu am să vă povestesc cum s-au găsit unii “nebuni” (printre care mă număr şi eu) care să-i hrănească, să încerce să-i protejeze de frig şi cum s-au găsit evident alţii care să-i injure şi să-i ameninţe pe cei dintîi şi cel mai rău, s-o hăituiască pe biata caţeluşă cu puii ei, să-i blocheze toate căile de acces spre cele cîteva colţişoare unde s-ar putea înghesui unii în alţii puţin mai protejaţi de vînt şi ploaie.
Nu am să vă povestesc cum le-am facut o cuşcă unde să se adăpostească, în care şi-au petrecut fericiţi o singură noapte pentru că nişte “binevoitori” au luat-o şi au aruncat-o.
Nu am să vă spun… ba da, asta am să vă spun, am să vă spun cît de mult am îndrăgit-o pe această căţeluşă atît de blîndă, atît de iubitoare şi protectoare cu puii ei. Atunci cînd cineva le aduce de mîncare îi lasă pe ei să mănînce şi îi spraveghează, cînd unul schelălăie se duce repede la el, aleargă de la unul la altul de parcă i-ar număra tot timpul să se asigure că sunt toţi. Este atîta nelinişte în privirea ei încît ţi se rupe sufletul. Puii sunt ca şi copiii, se hîrjonesc, au încredere în toată lumea, sunt foarte drăgălaşi. Au trecut aproape 2 luni. Între timp un pui a dispărut, nu ştiu ce s-a întîmplat cu el. Am apelat la Vier Pfoten, au luat-o, au sterilizat-o şi au adus-o înapoi. Cît de speriată a fost şi cît a suferit, numai ea ştie. Eu ştiu cît de mult s-a bucurat cînd şi-a reîntîlnit puii. Dar povestea ei nefericită continuă.
Nu am să vă spun că şi în clipa asta în care vă scriu, stau cu inima cît un purice să nu li se întîmple ceva rău. Nu am să vă spun nimic din toate acestea.
Doar am să vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi să găsim o soluţie să-şi afle un loc al lor pe lumea asta unde să fie iubiţi şi să nu mai fie hăituiţi.

5 comentarii

Ma bucur enorm de mult sa stiu ca exista in tara asta si ingeri salvatori nu numai profitori si bestii umane.Am tot respectul si toata consideratia fata de tine dar eu din pacate nu te pot ajuta pentru ca stau foarte departe de Bucuresti.SALVEAZA-I pentru ca nu sunt o cauza pierduta si merita si ei un camin calduros si o familie iubitoare toata viata lor,lupta pentru dreptul lor.Chiar daca nu sunt de rasa si ei au dreptul la o viata normala.Adreseaza-te la mai multe ONG-uri sa adaposteasca acesti ingeri nevinovati pana vor fi dati spre adoptie.EI DEPIND DE TINE IAR VIATA SI VIITORUL LOR ESTE IN MAINILE TALE.AJUTA-I PENTRU CA MERITA TOT EFORTUL,CREDE-MA.DUMNEZEU SA VA AJUTE.

Sunt multi oameni in tara asta care nu considera ca suntem singurele fiinte care au dreptul sa populeze aceasta planeta. Din pacate pentru noi romanii, nu stim, nu reusim sa ne unim fortele si vocile astfel incit sa-i obligam pe cei pe care ii alegem sa rezolve problemele pentru care ii platim.
Si iarasi din pacate, nu am gasit solutie pentru catelusa si puii ei. Eu am deja in casa un ciine si doua pisici adunati de pe strada. Teoretic este un lucru pe care il poate face fiecare dintre noi dar e de inteles ca nu toata lumea are aceasta disponibilitate. Si nici nu asta este solutia. Solutia trebuie sa fie una de anvergura la nivel local si national gindita si pusa in aplicare cu buna credinta.

Povestea catelusei a luat sfirsit. Tocmai am gasit-o otravita. Iata ca unii au solutii. Probabil ca puii vor avea aceasi soarta.

buna, ce s-a intamplat cu catelusii mici?
Imi pare rau de mama catelusa, oamenii sunt niste bestii, cred ca nu mai au loc pe pamantul asta…

Bună Ana,
catelusii au crescut, doi si-au gasit stapini dupa multe cautari si insistente ale unei doamne foarte inimoase. doi isi duc viata printre blocuri ca multi alti confrati ai lor in asteptarea solutiilor “salvatoare” ale edililor nostri care iata vin si ne surprind. domniile lor au sapat adinc in putul gindirii si… evrika ! au gasit rezolvarea: aduc iubitorii de ciini sub incidenta legii :(