7 Mar 2010

Doua fetite de 3 ani si 5 ani ii aduceau oasele care ramaneau la masa lor

La sfarstul lui septembrie 2009 mi-a iesit in drumul meu de la cumparaturi

La sfarstul lui septembrie 2009 mi-a iesit in drumul meu de la cumparaturi spre casa un pui de catel pe un carton, tremurand de frig, cu urechule date pe spate, slab, si mai ales cu piciorul stang din fata indoit, care nu il putea folosi deloc si cu niste ochisori parca cerand sa il iau acasa. Eram deci in zona apropiata casei mele. Am aflat ca il lovise o masina in urma cu aproximativ 3 saptamani. Am inceput sa il vizitez de doua ori pe zi sa il hranesc si sa petrec ceva timp cu el. Locul lui era pe spatiul verde din jurul unui bloc unde doua fetite de 3 ani si respectiv 5 ani ii aduceau oasele care ramaneau la masa lor. Bunicul lor ii facuse un adapost improvizat care era cam murdar si in care intra ploaia si in care locuia cu inca un catel pe care il cheama Firicel si care este si acum acolo cu inca un alt nou coleg de adapost, pui de catel. Cand plecam de la el inchideam gardul ca sa nu iasa de acolo si sa il loveasca iar masina si atunci el plangea de mi se rupea sufletul de mila lui.

Au trecut 10 zile de cand l-am cunoscut ca sa ma hotarasc sa il duc la clinica. Am gasit pe net o clinica care are preturi mai mici pentru animale comunitare. Din radiografie medicul a pus ca este o luxatie veche si sansele sunt mici si este posibil sa fie nevoie de 2 operatii si tot va fi schiop. Mi-am asumat totul si am mers inainte. Dupa operatie i s-a pus un ghips special care sa nu il poata roade. I-am facut vacinurile. A stat cu ghipsul 6 saptamani. Medicul a spus ca dupa operatie il putem duce la locul lui adica la cotetul lui improvizat. Asa am facut. Am dat sa plec cu gandul sa revin intr-o jumatate de ora sa vad ce face. Am facut doar 10 pasi si a inceput sa schelalaie ingrozitor de tare. M-am intors. L-am luat in brate si l-am dus acasa cu gandul sa il tin pana ii trece durerea. A schelalait pana a doua zi la ora trei noaptea. Asa cum era el de pe strada l-am luat in pat si l-am tinut in brate. A doua zi am plecat la serviciu si l-am lasat in casa impreuna cu cele trei pisici, liberi toti.

Abia dupa aproximativ 6 saptamani m-am hotarat sa il pastrez pentru ca este foarte bland si haios si se joaca extrem de frumos cu una dintre pisici. A trebuit multa ingrijire intrucat dupa ce a fost scos ghipsul piciorul era numai piele si os. Nu am stiut ca va fi asa. Acum este aproape refacut adica foloseste piciorul normal dar este putin schiop . Am prins mare drag de el. Eu locuiesc doar intr-o garsoniera si sunt mult timp plecata de acasa la serviciu. El acum are 1 an si este de talie medie. Cred ca pentru el ar fi mult mai bine la o curte unde sa poata sa alerge in voie. Ma gandesc ca ar fi bine sa stau intr-o locuinta la curte asa cum bine spunea Melania Medeleanu sambata aceasta la TVR1 la emisiunea :Buna ca Viata. Am facut o fapta buna indemn pe oricine care vrea sa faca ceva bun sa faca asemenea mie si va avea satisfactia ca a salvat un suflet care a avut nevoie de ajutor.



Publicat de: Costea Carmen
5 comentarii

felicitari….meriti toata admiratia ptr k esty o femeie buna….ma bucur k mai sunt p lume si astfel de persoane…felicitari.toaate cele bune:*

Mira Iordanescu 12 martie 2010 la 4:15 am

Sa-ti ajute Dumnezeu pentru sufletul tau minunat si catelusul tau sa-ti puna zimbet pe fata in orice clipa…El te iubeste mai mult decat pe el insusi…TU esti viata lui….si el este Norocul si Multumirea ta sufleteasca si Dumnezeu iti va rasplati…pentru tot…si pentru pisici si pentru catelus…

Sa-ti traiasca! Intradevar ai facut un gest foarte bun.! E si tare simpatic. Imi pare sincer foarte rau pentru ce a patit in trecut…
Am avut si eu o catelusa care mai mult umbla afara…a luat-o hinghierii,m-am dus dupa ea,i-am facut vaccinuri,tot ce se putea,era asa feriicta alaturi de mine.Cand m-a vazut [cand era la hinghieri] a inceput sa sara in sus cum nu am vazut nicioodata,aproape ca putea iesi printr-un salt din cusa aceea. Dupa aceea,i-am pus zgarda mai mare[ sa o vada hinghierii si s-o lese in pace] dar… a luat-o imediat…ori hinghierii,ori cineva,ca nu era nici la hinghierii,nici nicaieri… asta este.:( ..imi este dor de ea….:-< a trecut 5 ani de atunci…. o chema Fetitza,ma conducea la scoala,ma astepta in curtea scolii [stia cand ies] ma jucam cu ea,o iubesc si acum…:(….

bravo esti cea mai buna prietena a cainelui te admir mult si as vrea sa fac si eu ce ai facut tu

Pentru Andreea
Pe strada sunt multe animale in suferinta. Adresa mea de mail este: carmen_costea33 [arond] yahoo com Scrie-mi si cu prima ocazie cand intalnesc un animal in suferinta te sun si poti face la fel si tu.

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.