acum 14 ani

Mara una dintre cele cinci minuni pe care le-am ingrijit cu dragoste din clipa in care s-au nascut

Buna ziua dragii mei
Incep acest articol cu felicitari pentru oamenii care se dedica si care fac fapte bune pentru animalele parasite, chinuite, abandonate, batute, inghetate, infometate si neajutorate. As vrea sa existe astfel de oameni cat mai multi pentru ca astfel ajutand animalele nu vor mai exista pe toate drumurile bietele suflete chinuite.Haideti oameni buni sa le intindem o mana si lor Dumnezeu ne va rasplati cu siguranta!
De cand ma stiu copilfiind in cursul anilor am adunat catei, pisoiasi aruncati de pe strazi, i-am luat acasa si i-am crescut…am facut-o cu tot sufletul meu de copil inocent, cu dragoste multa si cu lulta daruire si responsabilitate.
Iubirea pentru animle m-a insotit de mica si pana acum (acum am 31 de ani. Cam cu 3 ani in urma iesind din bloc zona berceni am vazut cum un caine se uita la o cutie de carton care era langa bordura chiar pe strada.Mi-a atras atentia…imediat trece un troleibuz si spulbera cutia de carton..vad cum sare printr-un noroc un pisoias din cutia spulberata direct pe trotuar, se sperie de caine si sare printre rotile troleibuzelor, gipurilor, masinilor.In acele clipe mi-a stat inima de frica pt viata bietului pisoi.Incerc sa sar in strada dupa el, nu-l pierd din ochi…Dumnezeul il invata sa se ghemuiasca si facea slalom pur si simplu pe sub masini.Incerc in zadar sa sar in strada …nu reusesc …soferii il vedeau dar nu le pasa…iar viata lui mi se parea asa importanta, trebuia sa il salvez! Am reusit, am reusit! Nici nu conta ca ma duceam la servici iar el era plin de praf, l-am ghemuit in sanul meu si l-am linistit cu mangaieli pline de dragoste….Dumnezeu pur si simplu i-a dat zile sa traiasca.Eram fericita ca traia, inima imi batea tare si de spaima traiat dar si de fericire.Totusi in sufletul meu si acum traieste o dezamagire vis avis de oamenii nepasatori si lipsiti de inima si sentimente care treceau il vedeau si nu opreau…nu le pasa.
Pisicutul a fost salvat, l-am dus la tara si s-a facut mare motan.

Un alt caz adevarat s-a petrecut in 2008 in cartierul aviatiei mergeam la lucru si vad un pisicut care se rataci-se, mierloia dezorientat. Am reusit sa-l atrag si sa-l prind deoarece mi-a atras atentia ca avea ceva pe un ochisor, am crezut ca are o coaja…dar surpriza avea o tumoare chiar pe ochisor.L-am dus imediat la un cabinet vetrinar din zona, l-a operat dar ochisorul nu a putut fi salvat. L-am dus la tara si a crescut…, lipsa ochisorului operat nu l-a afectat, s-a facut un motanel frumos gri tigrat si superb. In cartier in aceeasi zona am intalnit-o si pe sora lui care era identica cu el, ne-am imprietenit si ii duceam in fiecare zi mancare si apa. Vreau sa atrag aici atentia ca nu a contat ca am dat 80 ron la operatia lui pt ca altfel nu ar fi supravietuit, nu trebuie sa ne uitam la bani oameni buni, banii se cheltuiesc si se fac, trebuie sa sarim in ajutorul bietelor animalute. In noi sta puterea asta haideti sa fim cu totii mai buni.
Va multumesc …si iubiti animalele ca fara ele lumea ar fi pustie.