21 Dec 2010

Pity si Blacky

Tot timpul mi-am dorit un caine, dar ai mei nu erau de acord, pana cand intr-o zi a intra sora mea in casa cu ceva mic si negru in brate. Doar ochisorii ii se vedeau, o privire nevinovata, era un catelus frumos.
Cum a ajuns Pity la noi? In timp ce sora mea se apropia de liceu, intr-o zi destul de rece, a observat ceva micut mergand in urma ei. Se tot tinea dupa ea, pana in sala de clasa. Vazandu-l cat de scump si frumos era l-a luat acasa. Pana s-a obisnuit cu noua locuinta (asta a durat cateva ore) a stat in bratele unui catel de plus mare. Seara a inceput showul. Se juca tot timpul, dimineata ne facea trezire cu cate un „pupic” in stilul lui sau te trezeai noaptea ca iti doarme ceva pe picioare sau langa cap. Era adorabil. Dupa ce a mai crescut l-am dus la parinti la tara. Cu tata era prieten foarte bun, se jucau foarte des si cu pisicile se intelegea foarte bine. Chiar il gaseam dormind cu ele in brate:). Toata povestea a durat pana cand intr-o zi, tinandu-se dupa parinti a fost lovit intentionat de o masina. Sunt anumiti soferi care lovesc cainii intentionat, din pacate. Nu credeam sa imi vad parintii asa tristi dupa un caine…si acuma imi mai dau lacrimile cand ma gandesc la Pity. Nu au fost multe zile fara un caine, pana cand sora mea a luat legatura cu asociatia”salvati animalele ” din orasul nostru. Intr-o seara m-am trezit la usa cu sora mea impreuna cu un caine de vreo 5 luni.E ra asa speriat, avea o fata nevinovata, cuminte dar era asa dragalas:X. Cand s-a obisnuit cu mediul, Blacky si-a cam luat lumea in cap (in sensul bun) avea chef de jocuri non-stop. Si Blacky a ajuns la tara la parinti. A ajuns bun prieten cu tata. E un caine special, chiar nu credeam ca un caine poate fi asa. Pe mama tot timpul o asteapta la poarta cand ajunge de la serviciu. Noi cand mergem la parinti, sare pe geamul masinii, cand deschidem usa e in masina la noi in brate. E asa fericit. Tot timpul ne sare in brate. Are jucariile lui, cand are chef de joaca cu ele ni le aduce, daca nu il vezi te trage de maini sau te prinde de picior sa i le arunci sa fuga dupa ele. Imi amintesc cateva faze comice cu el. Cand tata era sub masina incercand sa repare ceva, Blacky s-a pus pe burta lui si se uita la el, fara sa mai poata iesi(tata). De cateva zile a venit medicul veterinar la vaccinat, Blacky fiind foarte jucaus a sarit pe veterinar…s-au jucat ei ce s-au jucat pana cand Blacky a auzit cuvantul”vaccin” si disparut a fost, nu l-au mai putut prinde in ziua aia. Statea mai departe de toti si il urmarea pe veterinar cand avea sa plece. Si sa mai zici de caini ca nu inteleg nimic, cand ei sunt de multe ori mai intelegatori decat omul. Un caine nu te va trada niciodata cum o va face un prieten!
Am pus si 3 poze cu cei 2 jucausi,in prima poza e Pity cu una dintre pisici, iar in urmatoarele 2 Blacky.
Nu va fie frica sa adoptati un caine, e un prieten de nadejde si chiar merita! V-am pupat, o zi frumoasa tuturor:*



Publicat de: tynna
2 comentarii

mi-e sila de cel cu masina.
bravo pentru ca ai avut curajul sa adopti al doilea caine! ma bucur sa vad ca mai sunt si oameni buni in lumea asta. 🙂

ionutzz elisei 31 iulie 2011 la 9:50 pm

ce frumos e catzelusu ce pacat a facut soferul ala 🙂

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.